Fericirea nu înseamnă să-ți faci toate plăcerile și dezmațul – Părintele Calistrat 15.10.2018

Altfel

O altfel de zi, cu alte priorități și idealuri, umbrite doar de puținul, mult prea puținul răgaz ce ne cuprinde pe toți sub aceiași nori schimbători. Un alt fel de vis, împlinit, dând naștere acelei senzații absurde, la limita dintre bucurie nețăr­murită și neastâmpăr forfotitor, premergător unei noi năzuințe, pe care o numim, în lipsa altui termen potrivit, „perfectibilitate umană”. O altfel de speranță, pe marginea unui alt punct critic, aproape evitat – rictus din care va înflori un zâmbet sau se va adânci, hâd, un hohot de plâns deznădăjduit. O altfel de viață, adăpostind un alt fel de viziune asupra începuturilor pe deplin neîmplinite întru simpla nădejde, neînsoțită de acțiune. Privim altfel acest drum pe care insistăm să mergem, deși finalitatea va fi aceeași, indiferent de unghiul oferit vederii.

Nepăsarea: pricina impasurilor

Cu siguranță fiecare societate are lipsurile și metehnele ei. Cred, însă, că una dintre cele mai mari probleme ale societății noastre este nepăsarea. Probabil că acest „dar” – vorba lui Ion Creangă – îl mai au și alte popoare, însă durerea este că-l avem și noi. Desigur că această dominantă a nepăsării caracterizează o societate – de cea românească e vorba aici – în care există și o mulțime de oameni treji și activi, capabili de lucruri remarcabile. Însă nu știu din pricina cărei cabale acești oameni nu reușesc să convingă și să creeze o direcție culturală sau măcar un curent de dumerire în înțelegerea evenimentelor contemporane, cel puțin așa cum reușesc actorii politici, care azi sunt și mâine dispar, să producă o anumită mobilizare, chiar și pentru o singură zi. Aici ar fi totuși o explicație, anume că relativa coagulare socială pe temeiuri politice se face printr-o propagandă sufocantă, șocuri și interes, situație ce nu mai are deloc legătură cu libera alegere. Iar după aceste presiuni și șocuri societatea revine la aceeași stare de nepăsare, desigur mai accentuată decât înainte, întrucât prin șocuri organismul social a fost mai mult slăbit, a fost mai mult desensibilizat.

Bănuiala și judecarea aproapelui

„În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și, stând înapoi lângă picioarele Lui și plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei să le șteargă. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine e și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune! zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele! Atunci au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!” Luca 7, 36-50

EVANGHELIA ZILEI: 2018-10-15

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (X, 22-24)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere“. Şi întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!, că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n’au auzit!“

Apostolul Zilei: 2018-10-15

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (IV, 10-23)

raţilor, m-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Care mă întăreşte. Însă bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul. Doar şi voi ştiţi, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat şi de primit, decât voi singuri. Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseşte, în folosul vostru. Am de toate şi am şi de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor. Amin! Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu mine. Vă îmbrăţişează toţi sfinţii, mai ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!