Botezul copiilor – necesitate, istoric, Scriptură, practică

Botezul creștin este Taina care șterge păcatul strămoșesc și păcatele personale, și nu este doar un simbol; el lucrează mântuirea credinciosului încadrându-l în Biserică, așa cum cele trei mii de suflete au alcătuit nucleul primei comunități creștine. Botezul creștin este absolut necesar pentru mântuirea tuturor oamenilor, pentru că toți moștenesc păcatul strămoșesc, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel (Romani 5, 12), și pentru că numai Botezul cu apă și cu Duh Sfânt, ca naștere din nou, ne aduce intrarea în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 3-7). El este, așadar, necesar atât celor vârstnici, cât și copiilor. De aceea, Biserica îl împărtășește sau îl administrează pruncilor de curând născuți, pentru a le asigura mântuirea sau intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

Ce este catehumenatul ?

Rânduiala botezului propriu-zis este precedată de rânduiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. Cu alt cuvinte, candidatul la botez, înainte de a fi botezat, este făcut catehumen, adică este trecut prin treapta intermediară dintre starea de necreștin și cea de creștin. Această treaptă de tranziție dura odinioară un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, timp în care cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez.

Botezul marchează moartea păcătosului şi naşterea omului nou din noi

Botezul marchează moartea păcătosului, a omului vechi şi naşterea omului nou din noi, fără păcat.

Lumânarea de la Botez – simbol al primirii harului Sfântului Duh

În predica de astăzi, frați creștini, vă voi vorbi despre lumânarea de la Botez. Mai precis, despre lumânarea aprinsă pe care o ține cineva când înconjoară masa și cristelnița după săvârșirea Tainei.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală – Părintele Calistrat 27.10.2018

Cuviosul Dimitrie, ajutor în necazuri şi nevoi

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou în timpul vieţuirii lui în această lume nu a ieşit cu nimic în evidenţă pentru contemporanii lui, ci din contră, s-a încadrat în cuvintele pe care preotul le rosteşte în taină la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: „Pomeneşte, Doamne, pe cei din pustie şi din munţi şi din peşteri şi din crăpăturile pământului. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în feciorie, în evlavie, în înfrânare şi viaţă cinstită vieţuiesc”. Aceste cuvinte ale marelui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, ne arată că Dumnezeu ştie în orice loc din lumea aceasta pe cei care îşi închină viaţa slujirii Lui şi nu lasă nevădită sfinţenia lor dacă lumea are nevoie de vieţuirea lor ca reper moral, călăuzitor în urmarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe drumul pe care am fost înscrişi de părinţii noştri la Botez şi care are ca finalitate Împărăţia cerurilor.

Luați jugul Meu… și veți găsi odihnă !

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.” Matei 11, 27-30

EVANGHELIA ZILEI: 2018-10-27

Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov Evanghelia de la Matei (X, 16-22)

is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 1-6)

n vremea aceea, chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“. Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

Apostolul Zilei: 2018-10-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov Ap. II Corinteni (V, 1-10)

raţilor, ştim că dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. Fiindcă de aceea şi suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer, dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna şi ştiind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere – avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să fim cu Domnul. De aceea ne şi străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui, pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.