Părinte, îmi doresc o femeie bună, astăzi greu se mai gasește așa ceva ! – Părintele Calistrat 01.12.2018

Credința femeii menține vie credința întregii familii

Femeia creștină se remarcă nu prin rugăciuni stereotipe sau discursuri, ci prin pilda de iubire creștinească, dovedită în toate lucrările și stările ei. Mărturisirea ei prin fapte devine cea mai înaltă pedagogie socială. Căci credința nu se pierde doar lepădându-se direct de ea, ci, adăugându-se acesteia, indirect, fapte, purtări și cuvinte necuviincioase, prin delăsare, prin lene duhovnicească, prin ignoranță, prin nepăsare. Sufletul se însoțește de „grija cea lumească”, uită de la Cine a venit și atunci nu mai rămâne decât un pas pentru a zice: „Dumnezeu sau întâmplarea e totuna”.

Cum se cuvine să se pregătească tinerii pentru căsătorie ?

Cea mai bună pregătire a tinerilor pentru viaţă şi căsătorie este creşterea lor „în frica şi certarea Domnului”, precum ne învaţă pe noi vasul alegerii şi gura lui Hristos, marele Apostol Pavel. Mai întâi se cere tinerilor să cunoască, pe scurt, învăţătura de credinţă ortodoxă. Să ştie Crezul pe de rost şi alte rugăciuni de nevoie, să aibă duhovnici buni, să citească Sfânta Scriptură şi, mai ales, Noul Testament, Catehismul Ortodox şi alte cărţi de folos sufletesc. De asemenea, sunt datori să trăiască în feciorie până la cununia religioasă  şi să se silească a lucra după putere toate faptele bune, mai ales rugăciunea, mergerea regulată la Biserică, postul, milostenia, viaţa curată, ascultarea de părinţi şi Spovedania în cele patru posturi .

Fecioria – un impediment în întemeierea unei familii ?

„Sunt complexată. Am 21 de ani şi multe dintre prietenele mele sunt deja căsătorite, unele au şi copii. Eu sunt virgină şi mi se spune că această noţiune este una învechită, iar dacă mă voi păstra aşa, nu mă voi mărita. Îmi dau seama că desfrânarea este un păcat, dar ce-i de făcut?” (Veronica)

De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu ?

Ne este foarte greu să ne rugăm pentru persoanele care au căzut în păcatul desfrânării. Renunţarea la Hristos şi păcatul desfrânării înalță un zid între om şi Dumnezeu, prin care ne este foarte greu să înălţăm rugăciuni pentru rude şi pentru aproapele şi chiar pentru preoţi. Aşa cum renunţarea la Fiul Omului duce la părăsirea Bisericii, la fel spunem şi despre desfrânare, mai ales dacă după săvârşirea lui nu urmează căinţa şi smerenia. Aceasta duce la pierderea credinţei. Cunoaştem astfel de cazuri şi după exemplul mirenilor, dar şi după cel al preoţilor, care după ce au păcătuit erau caterisiţi (Regula 25 a Sfinţilor Apostoli şi Regula 3 a Sfântului Vasile cel Mare) şi deveneau atei. Îi recunoaştem după felul cum îi privesc pe oameni.

EVANGHELIA ZILEI: 2018-12-01

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVI, 10-15)

is-a Domnul: „Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept. Deci dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin n’aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“. Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2018-12-01

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (V, 22-26; VI, 1-2)

raţilor, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.

Decembrie 2018