Relaţia conştientă, vie şi personală cu Dumnezeu şi nemurirea sufletului

Din Sfânta Scriptură învăţăm că omul este alcătuit din suflet şi trup, primul dat de la Dumnezeu prin suflare, al doilea luat din pământ, în care se va întoarce până la obşteasca înviere. Prin trup, omul aparţine lumii materiale, fizice, ceea ce îl face să aibă multe în comun cu celelalte vieţuitoare. Prin suflet, aparţine lumii spirituale, prin creaţie, nu prin emanaţie. În acest sens, Sfânta Scriptură conţine o serie de texte care sprijină învăţătura dintotdeauna a Bisericii. Ecclesiastul 12, 7: „Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”. Matei 10, 28: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul iar sufletul nu-l pot ucide”; sau Iacov, 2, 26: „Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte moartă este”. Biserica a învăţat întotdeauna dihotomismul fiinţei umane, adică alcătuirea omului din suflet şi trup, iar definiţia dogmatică de la Sinodul IV Ecumenic, de la Calcedon, reafirmă şi accentuează aceasta în persoana Mântuitorului: „Hristos se compune din trup şi suflet raţional”.

Sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială, spirituală şi nemuritoare. Sfânta Scriptură precizează clar anumite aspecte ale relaţiei trup-suflet. Astfel, sufletul este superior trupului care se întoarce în pământ: „Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” (Ecclesiastul). El nu poate fi ucis. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10, 28). Sufletul este imaterial, simplu, nesupus legii dezagregării, are caracteristicile spiritului, adică raţiune şi libertate. Sufletul este raţional, liber şi nemuritor. Părintele Dumitru Stăniloae afirmă: „Dumnezeu Care este izvorul vieţii şi viaţa însăşi ţine sufletul în relaţie cu Sine şi în această relaţie conştientă, vie şi personală a sufletului cu Dumnezeu prin har este dată nemurirea lui”.

Omul este superior celorlalte făpturi nu numai prin suflet, ci şi prin trupul său. În timp ce celelalte făpturi au fost create la porunca dumnezeiască, trupul omului a fost creat într-un mod special, cu o menire deosebită, aceea de a fi purtătorul unei vieţi spirituale. Pentru creştini trupul este un element esenţial al naturii omeneşti, fiind organul de manifestare şi suportul sufletului, având menirea să fie părtaş învierii la Parusie.

Ziarul Lumina