Să înţelegem rostul vieţii, să înţelegem şi rostul sufletului – Părintele Calistrat 10.12.2018

Hreanul, recomandat în peste o sută de afecțiuni

Hreanul este o plantă specială, aflată la limita dintre domestic și sălbatic. Denumirea științifică este Armoracia rusticana și este o rudă apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din cele mai vechi timpuri. Se spune că și dacii prețuiau foarte mult această plantă. În medicina populară românească, hreanul este recomandat în peste 100 de afecțiuni, cele mai multe dintre ele de natură infecțioasă sau specifice sezonului rece, fiind considerat un antibiotic natural, dar și un antiinflamator puternic. Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâia, conține vitamina B, potasiu, calciu, magneziu, fier și fosfor.

Sucul de lămâie, energizantul optim

Sucul de lămâie este unul dintre cele mai valoroase sucuri de fructe, având efecte bactericide, antiseptice, diuretice, tonice, energizante. Uleiul esenţial din lămâi are proprietăţi detoxifiante şi decongestive, curăţă ficatul şi rinichii, reduce celulita şi ajută în combaterea migrenelor şi a durerilor de cap. Iată numai câteva dintre motivele pentru care lămâile nu trebuie să lipsească din nicio casă, mai ales în sezonul rece.

Sărbătoarea darurilor

Ne aflăm în plin Post al Nașterii Domnului și deși e o perioadă de post, de înfrânare și de nevoință, după puterile fiecăruia, cei ce așteaptă venirea Crăciunului trăiesc o mare bucurie și o neobișnuită senzație de împlinire. Sentimentul general care animă acest timp al postului este acela al unei negrăite veselii. De când mă știu, am asociat acest post cu copilăria, cu darurile, cu bucuria de a fi copil, de a nu duce nici un fel de griji, de a trăi într-un continuu timp al sărbătorii. În mod sigur această percepție, pe care sunt convins că o are orice om, se datorează evenimentului cu implicații cosmice al Nașterii Domnului. Acest fapt, anume că Dumnezeu primește să Se facă Om sau, mai exact, Copil, socotesc că dă o notă aparte vârstei copilăriei, în care bucuria de a trăi este experiența dominantă. Această minune uimitoare, a pogorârii lui Dumnezeu în lume și a asumării trupului fragil și delicat al copilului, face ca într-un anume fel să se transmită fiecărui copilaș, fără excepție, ceva din prezența nelumească și mai presus de înțelegere a Copilului Hristos. O lume frumoasă și ­iubitoare, cu totul diferită de lumea și de viața noastră cotidiană, transpare prin ochii copilului. Și, de aceea, simțim o inexplicabilă atracție față de fragilitatea copilului, care prin curăția și prin apropierea lui mai mare de lumea dumne­zeiască, ne schimbă și ne face mai buni și mai umani.

Mărturisiri de credinţă ortodoxă

În calitate de „trup al lui Hristos”, Biserica este o instituţie vie, dinamică, activă într-un anumit cadru istoric, geografic, cultural. Biserica îşi păstrează identitatea, deşi unele elemente se schimbă de la o epocă la alta. Ea se adaptează prin iconomie.

Hristos, Fiul lui David

„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși David spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?” Luca 20, 27–44

EVANGHELIA ZILEI: 2018-12-10

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XIX, 37-44)

n vremea aceea, apropiindu-Se Iisus de Ierusalim, de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…“. Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. Şi când S’a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă cel puţin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s’au ascuns de ochii tăi. Că peste tine vor veni zile când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi din toate părţile te vor strâmtora şi una cu pământul te vor face, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale“.

Apostolul Zilei: 2018-12-10

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (III, 5-11; 17-19)

raţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri; M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!». Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Şi cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem, dar, că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.