Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu – Părintele Calistrat 12.12.2018

Cu un eșec mai aproape de țintă

Predici. Cuvântări. Dialoguri. Toate sunt mijloace prin care preotul se străduiește să comunice cu enoriașii săi. Însă dacă la toate acestea nu se adaugă și comunicarea cu cei din afara Bisericii, majoritatea dispuși încă să afle mai multe despre viața creștină, atunci „fermentul” credinței noastre își neagă însăși esența sa. Ca preot, te confrunți uneori cu oameni ostili, având fie un discurs prefabricat, fie, mai rar, argumente destul de pertinente. Și, de fapt, aici se vede cu adevărat dacă trăiești ceea ce spui sau spui numai ceea ce au trăit alții ­înaintea ta. Adesea, dialogul nu conduce nicăieri. Te zbați, încerci să argumentezi în fel și chip, dar nu ai șanse de izbândă. Și totuși încerci în continuare, rugându-te, meditând cum să faci astfel încât celălalt să simtă că și el, ca și tine, este parte din același trup al Bisericii, acel trup înviat, dar purtând încă semnele răstignirii, al lui Hristos Însuși…

Tăcerea și liniștea

Fuga de lume a părinților deșertului nu a fost nici o clipă un scop în sine. De fapt, toate gesturile și acțiunile lor sunt subordonate unei foarte stricte ierarhii a valorilor, în care centrul îl ocupă întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea caută ei liniștea, tăcerea și distanța. Calea aceasta îi este indicată de Dumnezeu direct Avvei Arsenie: „Fugi, taci, liniștește-te!” (Arsenie 2). Tăcerea se numără printre condițiile pentru liniștire. Însă despre ce fel de tăcere este vorba? Există o tăcere obiectivă, care constă pur și simplu din lipsa cuvintelor. Dar aceasta nu este decât o tăcere aparentă, care nu aduce neapărat liniștea cu sine.

Diavolul, o alegorie ?

Cum am putea să ne îndoim de existenţa diavolului de vreme ce ştim din Evanghelie că Domnul Însuşi le-a poruncit demonilor să intre în turma de porci? Şi totuşi, mulţi oameni, unii chiar pe posturile de televiziune, atunci când încerci să le explici despre faptul că răul este real şi evident în persoana diavolului, neagă cu o nonşalanţă dezarmantă. Răspunsul lor la întrebare este următorul: „Asta este doar o alegorie”. Atunci şi porcii sunt doar o alegorie şi nici ei nu există.

Minunile Sfântului Spiridion

Credincioşii ortodocşi îl cinstesc în mod deosebit astăzi, de ziua lui, pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni.

Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, era de neam din Cipru şi a trăit pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Constanţiu (337-361).

Profețiile se înțeleg atunci când se împlinesc

„În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.” Luca 21, 5-8, 10-11, 20-24

EVANGHELIA ZILEI: 2018-12-12

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XX, 1-8)

n vremea aceea, în timp ce Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii; şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?“ Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi: Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“ Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet“. Şi au răspuns că nu ştiu de unde era. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2018-12-12

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (V, 11-14; VI, 1-8)

raţilor, despre Melchisedec avem mult de vorbit, şi lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la auzit. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu, a învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. Şi aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc lor, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o așteaptă.