Există un singur Adevăr, Cuvântul Evangheliei lui – Părintele Calistrat 31.01.2019

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 31.01.2019

Tămăduitori fără de arginţi

Între sfinţi există o categorie aparte, Sfinții doctori fără de arginți. Aceştia au fost medicii creştini care aduceau vindecare raportându-se permanent la Hristos, Vindecătorul a toate, și fără a aştepta sau condiţiona o răsplată de la pacienţi. Biserica i-a numit aşa pe Sfinţii Chir și Ioan (sărbătoriţi astăzi), Cosma și Damian din Arabia, Cosma și Damian din Asia Mică, Cosma și Damian din Roma, Pantelimon şi Ermolae, Mochie şi Anichit, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon. Aceştia sunt numiţi în rugăciunea de la Taina Sfântului Maslu, de ungere cu undelemnul sfinţit, tămăduitori fără de arginţi. Despre viața, minunile, vindecările și pătimirile lor găsim relatări în sinaxare. Din acestea citim că, după porunca Evangheliei, unii dintre acești mari sfinți au cutreierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectând porunca Mântuitorului Hristos, Care a spus: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Mt. 10, 8).

Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan

Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese cu darul lui Dumnezeu, după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor.

Administrarea bunurilor pentru veșnicie

„În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.” Marcu 10, 17–27

31 ianuarie – Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-31

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 27-33)

n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2019-01-31

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (IV, 7-17; V, 1-9)

raţilor, supuneţi-vă lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. Pătrundeţi-vă de durere, întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele? Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga, voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu va face, păcat are. Veniţi acum, voi, bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strâns comori în vremea din urmă. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte. Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung-răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie. Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată, Judecătorul stă înaintea uşilor.

Ocaua lui Cuza

Cuza-Vodă, atunci când era domnul Principatelor, obișnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând și să se amestece prin popor. Dorea să afle el însuși cum trăiesc cei mulți. Astfel, într-o zi, și-a pus căciula și sumanul țărănesc, a luat două putini cu lapte acru și s-a dus în târg la Galați. Pesemne, aflase măria-sa că unii negustori nu cântăreau corect produsele și nu foloseau ocaua cea mare, căreia poporul îi spunea Ocaua lui Cuza, așa cum hotărâse o lege din acea vreme. A căutat, deci, țăranul nostru deghizat să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit și că vinde cu ocaua mică, iar nimeni nu-l putea prinde cu înșelăciunea.

Metodele murdare de astăzi de a strica liniștea societății umane – Părintele Calistrat 30.01.2019

Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur – Părintele Calistrat 30.01.2019

Răul din inimă

Claritatea părinților duhovnicești pe care îi găsim în Pateric se naște din inima lor curățită prin asceză. Nu este o expresie a înțelepciunii cărților, ci a reflecției îndelungi sub auspiciile harului. Pentru părinții din deșert, Scriptura reprezintă o preocupare constantă. Chiar atunci când caută răspunsuri practice la problemele duhov­nicești, întrebările ori soluțiile se nasc tot din lectura textului biblic, conjugată cu experiența spirituală. Avva Pimen a fost întrebat: „Ce înseamnă să nu răsplătești răul cu rău?” Tema aceasta o găsim la Sfântul Apostol Pavel, care le spune tesalonicenilor: „Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul faţă de altul și față de toți” (I Tes. 5, 15). Sfatul Apostolului este direct și lipsit de orice explicații. Asceții, care căutau să îl pună în practică pe cât se poate de bine, caută o tâlcuire a acestui cuvânt la avva Pimen. Acesta zice: „Patima aceasta are patru forme: prima de la inimă; a doua de la ochi; a treia de la limbă; a patra, să nu faci rău pentru rău. Dacă poți să-ți cureți inima, ea nu mai ajunge la ochi; dacă ajunge la ochi, ai grijă să nu vorbești; dacă vorbești, împiedică-te să faci rău pentru rău”.

„Teologul are în față nepieritorul exemplu al celor Trei Ierarhi”

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod deosebit în fiecare an, la 30 ianuarie, pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, mari învăţători şi apărători ai credinţei ortodoxe. Acești mari dascăli ai lumii au fost declaraţi la Primul Congres al Facultăților de Teologie din 1936, la Atena, ocrotitorii spirituali ai tuturor şcolilor de teologie ortodoxă. În preajma acestei sărbători, pr. prof. dr Ioan Moldoveanu, noul decan al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, ne-a vorbit despre importanța proiectelor academice și administrative pentru susținerea unui învățământ de calitate, precum și despre cum reuşeşte şcoala teologică de astăzi să îmbine discursul academic cu teologia vie a Părinţilor Bisericii.

Sfinţii Trei Ierarhi, „mari luminători ai Ortodoxiei”

În fiecare an la 30 ianuarie îi sărbătorim pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare datează din timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118) în urma unui vis avut de Episcopul Ioan al Evhaitelor şi s-a stabilit în data de 30 ianuarie ca o cinstire comună a celor trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, în urma mai multor ani de dispute între diferite comunităţi creştine pe tema care dintre cei trei este mai mare.

Cine trebuie lăudat pentru faptele noastre bune ?!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” Matei 5, 14-19

30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-30

Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Evanghelia de la Matei (V, 14-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc. Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.“

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2019-01-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Ap. Evrei (XIII, 7-16)

raţilor, aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Cine vine cu credința și se atinge, se vindecă ! – Părintele Calistrat 29.01.2019

Bolile noastre sunt rezutatul depărtării de Dumnezeu – Părintele Calistrat 29.01.2019

„Fără Dumnezeu nu există nici o vindecare”

La Secţia de Terapie Intensivă, distanţa dintre viaţă şi moarte este atât de mică, încât mulţi pacienți încetează să mai spere în vindecare. Alții îşi pun nădejdea în priceperea medicilor, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu, căci „fără El nu există nici o vindecare”, după cum spune doctorul Radu Ţincu, medic primar Terapie Intensivă la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. Acesta vorbește despre cazurile de însănătoșire miraculoasă datorită rugăciunilor și despre importanța prezenței preotului în spital, la căpătâiul omului bolnav spre vindecarea sufletului acestuia. Tânărul medic susține cu toată convingerea că rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără răspuns.

Forme fără fond: o tâlcuire bizantină

Marele critic și om politic Titu Maiorescu a subliniat în dese rânduri faptul că națiunea română este tentată să adopte forme ale gândirii și practicii din Occident fără a le înțelege fondul. Poate că această idee – care a circulat încă din Antichitate, în scrierile unui Tacitus sau Titus Livius, istorici romani înspăimântați de adoptarea obiceiurilor orientale care distrugeau disciplina și asprimea vieții romane sau, în Orient, în amendamentele unor Părinți ai Bisericii îngrijorați de preluarea fără nici o limită a gândirii și a filosofiei păgâne în cadrul Bisericii, cum au fost Vasile cel Mare sau Grigorie Teologul – nu este chiar atât de negativistă pe cât pare. Ea ne propune un exercițiu de realism și, totodată, ne îndeamnă la discernământ. Astăzi, pe cât se pare, mult prea preocupați de o libertate fără precedent, suntem tentați să cedăm tuturor impulsurilor și influențelor. Însă poate că tot ceea ce ne împinge la acest gest necugetat este tocmai teama că am rămas pe loc, într-un trecut îndepărtat, fără posibilitatea de a mai atinge momentul prezent.

Pocăința la absolut

Unul dintre cei mai mari imnografi ai Bisericii din primul mileniu creștin a fost Sfântul Andrei Criteanul. Născut în secolul al VII-lea la Damasc, s-a călugărit la Mănăstirea „Sfântul Sava”, aflată lângă Ierusalim. După o ședere la Constantinopol, Sfântul Andrei a fost ales Arhiepiscop al Cretei. Este celebru în imnografia Bisericii prin opera sa, Canonul cel mare, care cuprinde 250 de tropare unde accentul se pune pe lucrarea pocăinței asupra sufletului robit de patimi.

Sfântul Efrem Sirul, părinte al rugăciunii

Cunoscuta rugăciune cu care ne mângâiem în vremea posturilor „Doamne şi Stăpânul vieţii mele!” ne-a lăsat-o Sfântul Efrem Sirul. El a fost sărbătorit pe 28 ianuarie în Biserica Ortodoxă. După cum îi spune şi numele, era sirian şi a fost unul dintre cei mai mari părinţi de limbă siriacă. El a fost un scriitor prolific. Peste patru sute de imne au ajuns până la noi, şi se ştie că pe vremuri exis­tau mai multe, dar s-au pierdut. El a fost autorul unor omilii în versuri şi a unor opere în proză; acestea din urmă includ tratate împotriva unor diverşi ereziarhi, precum şi comentarii biblice. Dacă operele sale polemice prezintă astăzi mai ales un interes istoric, comentariile biblice conţin multe intuiţii profunde.

Divorțul și responsabilitatea bărbatului

„În vremea aceea, apropiindu-se fariseii de Iisus, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire și să o lase. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a scris porunca aceasta; dar, de la începutul făpturii, «bărbat și femeie i-a făcut» Dumnezeu. «De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi
de femeia sa și vor fi amândoi un trup»; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta. Și El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter cu ea. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, adulter săvârșește.” Marcu 10, 2–12

29 ianuarie – Sfântul Mucenic Filotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.“

Apostolul Zilei: 2019-01-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 1-10)

raţilor, nu vă faceţi voi mulţi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri: dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată, şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată, puţin foc, şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.

Nu căuta la trup care este trecător, ci poartă grijă de suflet ! – Părintele Calistrat 28.01.2019

Mango protejează organismul de virusuri

Mango este un fruct tropical, cultivat de mii de ani în India. Ajunși în această țară, chinezii au dus fructul la ei acasă, pentru ca un explorator european ajuns pe tărâm asiatic să îl aducă în Europa. Mango a ajuns și în cele două Americi abia după secolul 19.

Infuziile de mentă, cel mai bun remediu împotriva răcelii

Intens utilizată în medicina naturistă, menta a fost cunoscută din vechime pentru proprietățile sale binefăcătoare. În perioadele reci, când bolile respiratorii se răspândesc cu mare rapiditate, unul dintre cele mai la îndemână remedii rămâne banala infuzie cu frunze de mentă, care acționează ca dezinfectant și descongestionant al căilor respiratorii. Astăzi vă prezentăm câteva rețete de infuzii, dar și de alte preparate pe bază de mentă și recomandările lor în tratamente. Menta poate fi folosită cu succes:

Dreptatea lui Țepeș

Nu știu exact cum stau lucrurile privind legislația penală în România. Dar înăsprirea pedepselor și ușurarea procedurii prin care cei vinovați să plătească pentru faptele lor într-o țară în care corupția e în floare s-ar impune de la sine. La sfârșitul Scrisorii III, Mihai Eminescu implora cu indignare: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” Astăzi, vă relatez o istorioară despre dreptatea lui Țepeș Vodă.

Nevoia de a face binele

Viața noastră de zi cu zi nu este deloc una lipsită de provocări și de paradoxuri, dim­potrivă. Iar dintre toate acestea poate că cel mai evident și mai spectaculos este paradoxul binelui. Și aș dori să ne aplecăm un pic asupra lui, întrucât acest paradox este și cel care ne atinge în modul cel mai profund sufletul, deoarece este indisolubil legat de persoana omului. Aceasta pentru că în cazul binelui nu putem vorbi despre om într-un mod teoretic sau abstract, ci exclusiv despre om în relație cu ceilalți. Fie că primești o binefacere, fie că o faci tu, devine absolut necesar să te deschizi, să ieși din tine însuți și să ai o relație de o anumită calitate cu ceilalți.

Rânduieli bisericești la nașterea omului

Biserica are rânduieli speciale prin care își arată grija față de copilul nou-născut și de mama lui. Acestea sunt rânduiala din Ziua întâi; cea din Ziua a opta după naștere (când se pune numele pruncului); și a rugăciunilor la 40 de zile de la nașterea pruncului.

De te smintește ochiul tău, scoate-l!

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împă­răția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pier­de puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.” Marcu 9, 42-50; 10, 1

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 46-52)

n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.

Apostolul Zilei: 2019-01-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 14-26)

raţilor, ce folos dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiţi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi!, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, din fapte, credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» şi «a fost numit prieten al lui Dumnezeu». Vedeţi, dar, că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Că, precum trupul fără de suflet este mort, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este.

Un bine care nu se face bine nu este bine – Părintele Calistrat 27.01.2019

Duminica a XXXI-a după Rusalii [Vindecarea orbului din Ierihon] – Părintele Calistrat 27.01.2019

Predică la Duminica a XXXI-a după Rusalii – Vindecarea orbului din Ierihon – Despre credința cea statornică și despre milostenie

Duminica a XXXI-a după Rusalii - Vindecarea orbului din Ierihon

„Cereţi şi vi se va da!”

În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu. Luca 18, 35-43

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-27

DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVIII, 35-43)

n vremea aceea, în timp ce Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“. Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit“. Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

Apostolul Zilei: 2019-01-27

DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (I, 15-17)

raţilor, vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică. Iar Împăratului veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!

Despre blestemul care se transmite din neam in neam ! – Părintele Calistrat 26.01.2019

Ce frumoase erau femeile odinioară şi cum sunt acum – Părintele Calistrat 26.01.2019

Ce facem când părinții se implică prea mult în viața tinerilor căsătoriți ?

Cum să ne comportăm atunci când părinţii, chiar când nu locuiesc împreună cu tinerii căsătoriţi, se implică prea mult în viaţa acestora, până la insuportabil chiar?

Nu intrați în căsnicie ca două victime ale slăbiciunii de moment

Căsătoria îi îmblânzeşte pe oameni, îi aduce cu picioarele pe pământ, îi face oameni, îi cizelează, îi ajută să se smerească şi să dobândească cunoaşterea de sine. În afara căsătoriei, cu unele excepţii, toţi ar fi fost fiare neîmblânzite. Prin Taina Cununiei, viaţa sexuală se desfăşoară sub harul lui Dumnezeu şi rămâne Taină şi se binecuvântează ca Taină, prin rânduiala specială a Bisericii. Altfel, înseamnă desfrânare.

În lumea „relaţiilor de unică folosinţă”, amintește-ți: căsătoria este veșnică și Taină dumnezeiască

Am spus deja că sensul vieţii de familie şi al vieţii noastre, în general, este dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Viaţa omenească e foarte scurtă, în ea avem şi aşa destule necazuri şi greutăţi, şi nu trebuie să o irosim fără sens pe jigniri, reproşuri reciproce şi deprimare. În scurta noastră viaţă pământească trebuie să apucăm să-i bucurăm pe cei dragi, să le aducem măcar puţină fericire şi să devenim, astfel, mai fericiţi şi noi înşine. (…)

Consumarea relaţiei trupeşti înainte de Taina Cununiei înseamnă batjocorirea lui Dumnezeu

În zilele noastre s-a încetăţenit mentalitatea că tinerii, odată ajunşi la vârsta adolescenţei, trebuie să-şi satisfacă insinctul biologic, pentru că altfel ar avea de suferit. Nu numai că vor suferi, ci vor pătimi, dacă instinctul sexul nu a fost depăşit, dacă va fi refulat şi nu va fi abordat corect. Tânărul nu va suferi mai puţin dacă se va lăsa pradă pornirilor instinctuale.

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi – Părintele Calistrat 26.01.2019

Cinstirea sfântului cu laude

În data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur în anul 438, la Constantinopol. Această sărbătoare este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în faţa personalităţii istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaştelor sfântului să îndrepte nedreptatea pe care părinţii săi, Arcadius şi Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului şi exilarea lui. Sfântul a murit în exil în localitatea Comana din provincia Pont, în data de 14 septembrie a anului 407.

Cel ce se smerește pe sine se va înălța

„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de Lege și către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Și luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul. Și către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Și n-au putut să-I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine și, venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, să-ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci cu rușine te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Luca 14, 1-11

26 ianuarie – Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVI, 10-15)

is-a Domnul: „Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept. Deci dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin n’aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“. Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2019-01-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 1-6)

avel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, că am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea pe care o aveţi către toţi sfinţii, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu.

Pe pământ toate greutățile sunt mari, dar ca suferința nu este niciuna ! – Părintele Calistrat 25.01.2019

Doamne auzi rugăciunea mea, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta – Părintele Calistrat 25.01.2019

Avantajele și dezavantajele consumului zilnic de aspirină

Beneficiile aduse de administrarea zilnică a aspirinei pentru prevenirea accidentului vascular cerebral (AVC) şi a crizei cardiace în cazul persoanelor care au o stare bună de sănătate sunt „contrabalansate de o augmentare a riscului hemoragic”, iar medicii ar trebui să recomande acest medicament în funcţie de alte riscuri ale pacienţilor, arată concluziile unei studiu realizat în Marea Britanie.

Cine poate porunci vântului să bată

Fiecare popor, fiecare neam de pe suprafața pământului are un specific al său. Unele sunt mai agresive, altele mai tolerante, unele mai înclinate spre distracție și petrecere, altele mai sobre, unele mai meticuloase, altele mai delăsătoare. Cel mai bine cunoști un popor dacă stai în mijlocul lui, dacă trăiești printre oamenii care-l compun. Dar aproape la fel de bine îl poți cunoaște din cultura lui, din spiritualitatea lui.

Aroganța prestigiului și smerenia demnității

Mult timp s-a considerat că numai cei avuți pot beneficia de un stil ales, de un comportament politicos, de tot ceea ce alcătuiește și impune respectul „la prima vedere”. Însă adevărul este că demnitatea se naște în primul rând dintr-un caracter ales, dincolo de toate diferențele sociale. Un om demn nu are nevoie să spună sau să facă un anumit gest pentru a fi considerat ca atare. Calitatea aceasta este inseparabilă de sufletul care o cultivă și, ca atare, ușor de recunoscut.

Cuvântătorul de Dumnezeu

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește astăzi pe Sfântul Grigorie Teologul, numit în cântările de la slujbele sale „cuvântătorul de Dumnezeu”. Prin opera sa teologică, străluceşte pe culmile cugetării creştine. El a folosit puterea cuvântului în chip minunat. A fost deopotrivă orator înnăscut, poet şi mare teolog. Biserica i-a atribuit numele de „Teologul” în special datorită celor Cinci Cuvântări Teologice ținute la Constantinopol. Ele expun și apără învățătura despre Sfânta Tre­ime.

Adevărata smerenie te înalță

„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.”  Marcu 9, 33-41

25 ianuarie – Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 23-32)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…“. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“. Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie“. Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi“. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple:

Apostolul Zilei: 2019-01-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 1-13)

raţilor, să aveţi credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, necăutând la fața omului. Pentru că, de va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi», bine faceţi; iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Pentru că Cel ce a zis: «Să nu săvârşeşti adulter», a zis şi: «Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi, prin legea libertăţii. Că judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

Este bine sa oferi sfaturi unei persoane care trece printr-un necaz – Părintele Calistrat 24.01.2019

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 24.01.2019

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul pentru care tronul era doar „un depozit”

Alexandru Ioan Cuza a fost ales la 5 ianuarie 1859, cu unanimitate de voturi, Domnitor al Moldovei, spre uimirea, dar mai ales bucuria mulțimii din Iași. La 24 ianuarie devenea Domnitorul Principatelor Române Unite și era primit cu un așa mare entuziasm la București încât, „de la Filaret, atunci în marginea orașului, și până în Băneasa, lumea era în picioare”. A domnit doar 7 ani, dar suficient cât să rămână în istorie. Unii i‑au exagerat calitățile, alții au vrut să‑i vadă doar slăbiciunile omenești, dar dincolo de toate, patriotismul lui Cuza este neștirbit.

Moș Ion Roată, figură a satului din vremea Unirii Principatelor

La împlinirea a 160 de ani de la Unirea din 1859 și declararea de către Patriarhia Română a anului 2019 drept „An omagial al satului românesc”, readucem în lumina prezentului chipuri și fapte ale unor oameni de la acea vreme asupra cărora scurgerea necruțătoare a timpului a așezat uitarea. Contribuția acestora la înfăptuirea actului istoric, catalogat nedrept în ultimii ani ca fiind „Mica Unire”, este covârșitoare. De fapt, această unire este momentul fondator al României moderne, fără de care nu am fi putut discuta de Marea Unire de la 1918. Religia și Biserica au jucat un rol important, tradiția religioasă fiind un veritabil liant comunitar.

Taina credinței, mântuirea

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” Acestea sunt cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndreptate către Toma şi ceilalţi Apostoli în Duminica de după Slăvita Sa Înviere şi se adresează tuturor creştinilor care în cei două mii de ani de istorie a credinţei în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii au crezut şi L-au mărturisit ca Domn şi Dumnezeu. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată nouă de către Hristos celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea noastră în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră înmănuncheată atât cognitiv, cât şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut se referă la credinţa în adevărul absolut al Învierii care coboară în sufletul omului. Acesta o primeşte prin credinţă, fără a fi nevoie să se încredinţeze ca şi Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. Fundamentul credinței noastre creștine este Învierea lui Hristos, este cheia de boltă a mărturisirii de credință ortodoxe.

Învierea morților

„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.” Marcu 9, 10–15

24 ianuarie – Sfântul Ierarh Filon, Episcopul Carpasiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 17-27)

n vremea aceea, pe când ieşea Iisus în drum ca să plece, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“. Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“. Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie“. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…“. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“.

Apostolul Zilei: 2019-01-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (I, 19-27)

raţilor, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Domane ajută-mă prin Sfinții tăi ! – Părintele Calistrat 23.01.2019

Sinodul VI Ecumenic

Astăzi, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinții Părinți participanţi la al șaselea Sinod Ecumenic. Acest sinod s-a ținut la Constantinopol în anii 680-681 d.Hr., fiind cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol. A fost convocat de împăratul Constantin al IV-lea în anul 680 în luna noiembrie. Împăratul însuşi a prezidat 12 şedinţe (primele 11 şi ultima), iar celelalte 6 au fost conduse de doi patricieni şi doi consuli imperiali: Constantin, Anastasie, Polieuct şi Petru. Sinodul a fost rezultatul a 50 de ani de divergenţe teologice şi ecleziastice asupra temei dacă Dumnezeu-Omul Hristos, desăvârşit Dumnezeu şi desăvârşit Om, într-un singur Ipostas (o singură Persoană), are două lucrări şi două voinţe sau doar o lucrare şi o voinţă. În cadrul sinodului, Sfinţii Părinţi au condamnat hristologia monoteliţilor, adică a celor care susţineau că Hristos are doar o singură voinţă şi o singură lucrare, pentru că această hristologie nu era decât „o reînfăţişare” mascată a ereziei monofizismului deja respins şi condamnat în cadrul Sinodului al IV-lea Ecumenic din anul 451 de la Calcedon.

Triumful Învierii

„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”  Marcu 8, 30-34

23 ianuarie – Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 11-16)

is-a Domnul: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte“. Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat.

Apostolul Zilei: 2019-01-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (I, 1-18)

acov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic. Şi, de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Să ceară, însă, cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Că a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. După voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să-I fim pârgă dintre făpturile Lui.

Atunci când păcătuiești, ai trei căi să scapi ! – Părintele Calistrat 22.01.2019

Egoismul nefericește

Un jurnalist şi filosof francez, Andre Frossard, spunea referitor la egoism că reprezintă unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane. Egoismul nu înseamnă să trăiești cum dorești, ci să le ceri altora să trăiască așa cum vrei tu, scria Oscar Wilde. Pretenția de a dicta altuia cum să se comporte e inacceptabilă, fiindcă pune la baza relației dintre oameni ceva rău. Însă nimeni nu poate fi fericit în detrimentul cuiva. Aceste cuvinte reprezintă un mare adevăr, pe care însă majoritatea dintre noi îl ignoră cu desăvârșire. Privesc cu multă amărăciune cuplurile în care soția e permanent nemulțumită de bărbatul ei, chinuind, cicălind, făcând viața amară atât celui care ar fi trebuit să-i fie sprijin și ajutor, cât și copiilor lor… Toate cu gândul că, dacă ea conduce casa și toată lumea ascultă de ea, va fi fericită, iar lucrurile vor merge bine. Fals. Nu doar că nu se va întâmpla așa, adică persoana în cauză nu va cunoaște bucuria, dar statutul ei în familie va fi cel mult unul de tolerată, nicidecum iubită de către soț și de copiii ei. Pentru că, oriunde se va duce, cu oricine va intra în contact, ea va semăna indispoziție.

„Piscul cel mai înalt al vieţii duhovniceşti”

Euharistia este „Taina Tainelor”, „piscul cel mai înalt al vieţii duhovniceşti”, împlinirea promisiunii lui Hristos de a rămâne în noi şi noi întru El (Ioan 6, 56). Mintea este copleşită în faţa măreţiei acestei Taine prin care Hristos ni Se dăruieşte în chipul pâinii şi al vinului care sunt Trupul şi Sângele Său, şi astfel prin împărtăşire noi ne unim cu El. Unirea cu Hristos înseamnă a vedea „lumina cea adevărată, a primi Duhul cel ceresc, a afla credinţa cea adevărată”, este „culmea vederii, a luminii şi a comuniunii cu Dumnezeu”.

Vederea omului duhovnicesc

„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.”  Marcu 8, 22–26

22 ianuarie – Sfântul Apostol Timotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 2-12)

n vremea aceea, apropiindu-se fariseii de Iisus, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?“ Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s’o lase“. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a scris el porunca aceasta; dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“. Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta. Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte“.

Apostolul Zilei: 2019-01-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XII, 25-29)

raţilor, luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci, dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: «Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul». Iar prin aceea că zice: «Încă o dată», arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci «Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor».

Fiecare ne naştem cu o Zestre de Lumină, din pântecele maicii noastre – Părintele Calistrat 21.01.2019

Untura de porc

În căutarea dietei și stilului de viață perfect, grăsimile animale au fost și încă sunt criticate de către nutriționiști. Cu toate acestea, sunt specialiști care nu evită să vorbească despre proprietățile benefice nebănuite ale unturii de porc, pe care o așază în categoria celor mai sănătoase alimente din casele românilor. Inițial suntem tentați să credem că, fiind bogat în grăsimi, acest produs ar dăuna organismului. În realitate, untura de porc ocupă locul al doilea loc, după uleiul de măsline, la capitolul grăsimi monosaturate despre care se spune că sunt cele mai sănătoase tipuri de grăsimi saturate.

Talpa-gâștei, o plantă „sedativ”

Planta are proprietăți terapeutice asemănătoare cu cele ale valerianei, dar de trei ori mai puternice. Astfel, este recomandată în fitoterapie pentru efectele sale sedativ-cardiace și nervoase, hipotensive, vasodilatatoare periferice, antispastice, antiastmatice, expectorante, antiinflamatoare, cicatrizante, astringente, calmante, vulnerare, tonic-generale, stimulatoare. În medicina naturistă este utilizată partea aeriană înflorită a plantei, fără tulpinile groase și lignificate (Herba Leonuri).

Copiii, darul lui Dumnezeu

Copiii sunt rodul iubirii părinţilor şi darul lui Dumnezeu, care vin spre bucuria tuturor, deoarece naşterea unui copil este un motiv de mare bucurie.

Dumnezeu vrea să fim înțelepți

„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?” Marcu 8, 11-21

21 ianuarie – Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-21

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IX, 42-50; X, 1-2)

is-a Domnul: „Celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare. Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât să ai amândouă mâinile şi să te duci în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi este să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă se va săra cu sare. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii!“ Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul.

Apostolul Zilei: 2019-01-21

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XI, 17-31)

raţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către el grăise Dumnezeu: «Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş». Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Isav. Prin credinţă, Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credinţă, Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile. Prin credinţă, Rahav desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.

Pildă de suferință și de nepuțință sufletească – Părintele Calistrat 20.01.2019

Duminica a XXIX-a după Rusalii [a celor 10 leproși] – Părintele Calistrat 20.01.2019

Recunoștința, stâlp al bunei cinstiri de Dumnezeu

În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne! Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit! Luca 17, 12-19

20 ianuarie – Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-01-20

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVII, 12-19)

n vremea aceea, intrând Iisus într’un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe. Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“ Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că’n timp ce ei mergeau, s’au curăţit. Iar unul din ei, văzând că s’a vindecat, s’a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s’au curăţit? Cei nouă unde sunt? Nu s’a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“.