Cuza-Vodă, atunci când era domnul Principatelor, obișnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând și să se amestece prin popor. Dorea să afle el însuși cum trăiesc cei mulți. Astfel, într-o zi, și-a pus căciula și sumanul țărănesc, a luat două putini cu lapte acru și s-a dus în târg la Galați. Pesemne, aflase măria-sa că unii negustori nu cântăreau corect produsele și nu foloseau ocaua cea mare, căreia poporul îi spunea Ocaua lui Cuza, așa cum hotărâse o lege din acea vreme. A căutat, deci, țăranul nostru deghizat să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit și că vinde cu ocaua mică, iar nimeni nu-l putea prinde cu înșelăciunea.
Arhivă pentru 30 ianuarie 2019
Ocaua lui Cuza
Metodele murdare de astăzi de a strica liniștea societății umane – Părintele Calistrat 30.01.2019
Răul din inimă
Claritatea părinților duhovnicești pe care îi găsim în Pateric se naște din inima lor curățită prin asceză. Nu este o expresie a înțelepciunii cărților, ci a reflecției îndelungi sub auspiciile harului. Pentru părinții din deșert, Scriptura reprezintă o preocupare constantă. Chiar atunci când caută răspunsuri practice la problemele duhovnicești, întrebările ori soluțiile se nasc tot din lectura textului biblic, conjugată cu experiența spirituală. Avva Pimen a fost întrebat: „Ce înseamnă să nu răsplătești răul cu rău?” Tema aceasta o găsim la Sfântul Apostol Pavel, care le spune tesalonicenilor: „Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul faţă de altul și față de toți” (I Tes. 5, 15). Sfatul Apostolului este direct și lipsit de orice explicații. Asceții, care căutau să îl pună în practică pe cât se poate de bine, caută o tâlcuire a acestui cuvânt la avva Pimen. Acesta zice: „Patima aceasta are patru forme: prima de la inimă; a doua de la ochi; a treia de la limbă; a patra, să nu faci rău pentru rău. Dacă poți să-ți cureți inima, ea nu mai ajunge la ochi; dacă ajunge la ochi, ai grijă să nu vorbești; dacă vorbești, împiedică-te să faci rău pentru rău”.
Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod deosebit în fiecare an, la 30 ianuarie, pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, mari învăţători şi apărători ai credinţei ortodoxe. Acești mari dascăli ai lumii au fost declaraţi la Primul Congres al Facultăților de Teologie din 1936, la Atena, ocrotitorii spirituali ai tuturor şcolilor de teologie ortodoxă. În preajma acestei sărbători, pr. prof. dr Ioan Moldoveanu, noul decan al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, ne-a vorbit despre importanța proiectelor academice și administrative pentru susținerea unui învățământ de calitate, precum și despre cum reuşeşte şcoala teologică de astăzi să îmbine discursul academic cu teologia vie a Părinţilor Bisericii.
Citește în continuare ‘„Teologul are în față nepieritorul exemplu al celor Trei Ierarhi”’
În fiecare an la 30 ianuarie îi sărbătorim pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare datează din timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118) în urma unui vis avut de Episcopul Ioan al Evhaitelor şi s-a stabilit în data de 30 ianuarie ca o cinstire comună a celor trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, în urma mai multor ani de dispute între diferite comunităţi creştine pe tema care dintre cei trei este mai mare.
Citește în continuare ‘Sfinţii Trei Ierarhi, „mari luminători ai Ortodoxiei”’
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” Matei 5, 14-19
Citește în continuare ‘Cine trebuie lăudat pentru faptele noastre bune ?!’
Comentarii recente