Arhivă pentru martie 2019
31
mart.
19
Postul ca neuitare de Dumnezeu
Un banal exercițiu de memorie ne arată cât de trecătoare sunt experiențele noastre cotidiene. Dacă încercăm să ne amintim acum, spontan, ce făceam la aceeași oră, cu un an în urmă, probabilitatea de a reproduce cu detalii faptele și gândurile din acea zi este, pentru cei mai mulți dintre noi, extrem de redusă. Doar dacă regăsim o zi de aniversare sau dacă am însemnat în agenda personală sau într-o postare pe pagina de socializare un eveniment semnificativ, există șanse de a reînvia amintirea acelei ore sau zile din viața noastră.
Duminica a 3-a din Postul Mare este închinată, conform tradiției, Sfintei Cruci. Este o tradiție universală de a sărbători Crucea la mijlocul perioadei Postului Mare, dar în Occident această duminică este, de fapt, a patra și nu a treia ca în Orient (deoarece se face distincția între postul de 40 zile și Săptămâna Mare). În Sfânta Cruce găsim atât tema Sfintelor Pătimiri, cât și a Învierii. Este altarul de jertfă al Mântuitorului Hristos, dar și, după cum amintea Sfântul Apostol Pavel locuitorilor din Corint, „înțelepciunea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18) în iconomia mântuirii neamului omenesc. Sfânta Cruce are un rol fundamental pe tot parcursul anului liturgic, dar mai ales în perioada Postului Mare, când nenumărate tropare și cântări îi sunt consacrate.
Citește în continuare ‘Crucea, semnul înțelepciunii și ascultării dumnezeiești’
31
mart.
19
Duminica Sfintei Cruci
Fiecare duminică din Postul Mare are propria sa temă, cea de-a treia duminică a acestei perioade fiind închinată Sfintei Cruci. Din învățăturile ei înțelegem că în Crucea lui Hristos se găsesc atât „puterea lui Dumnezeu, cât și înțelepciunea lui Dumnezeu” pentru aceia care sunt mântuiți (1 Corinteni 1, 24), accentul fiind pus, așa cum se observă din imnografia acestei zile, pe victoria și bucuria Crucii, nu pe suferința pe care aceasta o presupune. Pomenirea Sfintei Cruci în zi de duminică, suprapunerea vinerii (ziua Crucii prin excelență) cu duminica (ziua Învierii prin excelență), în această a treia duminică din Postul Mare, este relevantă pentru modul în care se raportează teologia şi spiritualitatea ortodoxă la Sfânta Cruce. În tradiția liturgică, acest lucru se arată prin împodobirea Sfintei Cruci cu flori şi scoaterea ei spre închinare în mijlocul bisericii, la slujba Utreniei. Elementele vegetale folosite la împodobirea ei au ca temei Viaţa ce izvorăște din lemnul Crucii lui Hristos, aşa cum arată cântările bisericeşti: „Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire” (cântarea a 3-a din Canonul Înălțării Sfintei Cruci); „Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, raiul cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice” (stihiră, Vecernia Duminicii Crucii). În această duminică din mijlocul Postului Mare, Crucea este așezată în mijlocul bisericii nu numai pentru a le reaminti credincioșilor răscumpărarea lor de către Domnul nostru Iisus Hristos și necesitatea ca ei să rămână angajați în eforturile lor de postire, ci și pentru a le aminti de cuvintele Domnului Hristos: „Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38).
Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-38; 9, 1
Citește în continuare ‘Purtarea crucii, semnul adevăratei urmări a lui Hristos’
31
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-31
| DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu |
 is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“. |
31
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-31
| DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IV, 14-16; V, 1-6) |
 raţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la vreme potrivită. Pentru că orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Acela Care a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut», iar în alt loc se zice: «Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec». |
Eu cred că fiecare dintre noi a văzut măcar o dată în viaţă o familie în care soţii se înţeleg unul pe celălalt din priviri, din „jumătate de vorbă”. Aceştia au trăit împreună mulţi ani, se cunosc bine unul pe celălalt, au ajuns la unirea de cuget. Uneori, exprimându-şi părerea cu privire la o anumită temă, folosesc aceleaşi cuvinte (adeseori, soţii care au trăit mult timp în dragoste şi înţelegere încep să semene şi fizic).
Citește în continuare ‘Bucuria soților care se înțeleg din priviri’
Căsătoria nesfinţită este lipsită de apărare. Fără acoperământul haric al lui Dumnezeu, căminul domestic este vulnerabil şi în faţa înrâuririlor dăunătoare din afară, şi în faţa degradării lăuntrice. Inimile soţilor care nu sunt păziţi de har sunt atacate de insuflările diavoleşti: gelozia bolnavă, iritarea, mânia, deprimarea, plictiseala – sentimente care distrug dragostea. Nevoinţa cinstitei cununii – aceea de a duce dragostea reciprocă, din tinereţe şi până la sfârşitul vieţii, în curăţie şi în frumuseţe care sporeşte tot mai mult – este posibilă doar în sânul atotputernicei iubiri a lui Dumnezeu.Citește în continuare ‘Căsătoria nesfinţită este lipsită de apărare’
30
mart.
19
Cum iubește o inimă de mamă ?
Iubirea, ca o măsură a binelui, este reprezentată cel mai bine de inima de mamă. Dumnezeu să o odihnească pe buna mea mamă, care zicea: „Numai mamă să nu fii. Să fii măcar tată„, adică vedea deosebirea dintre inima de tată şi inima de mamă. Constata ea că mama e mai iubitoare, mai caldă la suflet, se manifestă altfel, suferă altfel, participă altfel.30
mart.
19
De ce avem tristețe, de ce avem supărare, de ce avem sărăcie – Părintele Calistrat 30.03.2019
30
mart.
19
Invitație adresată elevilor la … post
În general, postul reprezintă o experienţă, iar pentru unii dintre noi şi, în special, pentru cei mai tineri, aceasta poate să fie una cu totul inedită. Însă se prea poate ca generaţia de astăzi, aflându-se la vârsta copilăriei sau a adolescenţei, să fie mai degrabă atrasă de alte lucruri decât de post, cum ar fi de pildă jocurile pe calculator sau navigatul pe internet, în căutarea diverselor distracţii. Însă spaţiul digital nu exercită o atracţie firească asupra omului, în care să poată funcţiona discernământul şi alegerea conştientă, ci mai mult o atracţie magică, hipnotică, aducătoare de dependenţă, de cele mai multe ori.
Citește în continuare ‘Invitație adresată elevilor la … post’
30
mart.
19
„Ce nu îmbrățișezi nu poți vindeca”
Chemarea Mântuitorului Hristos, adresată în mijlocul Postului Mare: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), este o chemare radicală, ce ne invită să lepădăm calea omenească şi să primim calea dumnezeiască a asumării şi purtării suferinţelor de fiecare zi, „căci nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăţ” (Sfântul Isaac Sirul). Am radiografiat din perspectivă creștină tema suferinței și a riscului pe care îl presupun neasumarea situațiilor grele și fuga de responsabilitate ce contribuie la dezechilibre emoționale, sau de orice natură, în viața omului contemporan.
30
mart.
19
Sfânta Cruce, pomul vieții
Părinții Bisericii aseamănă Crucea de-viață-dătătoare cu pomul vieții și o sădesc în mijlocul călătoriei duhovniceşti a Postului Mare. După cum în mijlocul raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare, deoarece Cruce se numeşte şi este pomul vieţii. Sfinţii Părinţi au sădit Sfânta Cruce în mijlocul Postului Mare ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui.
30
mart.
19
Întoarcerea păcătosului
„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, I-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Dar auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.” Marcu 2, 14-17
30
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-30
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea, trecând, Iisus l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“.
În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
|
30
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-30
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (X, 32-38) |
| raţilor, aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă grea de suferinţe, uneori fiind defăimaţi cu ocările şi cu necazurile îndurate, alteori suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, fiindcă aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere. Nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplată. Voi aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa. Pentru că mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce are să vină va veni şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu. |
Cine ascultă cuvântul lui Hristos, care spune că El este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi-l împlineşte prin obiectivarea lui în dragostea faţă de aproapele, se bucură de darurile Împărăţiei cerurilor, de care ne-a făcut părtaşi Mântuitorul prin jertfa Sa pe Cruce şi slăvita Sa Înviere.
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu’
29
mart.
19
Să nu amânăm pocăința
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 319
„Să ne aducem aminte de păcatele noastre, dar să nu deznădăjduim de mântuire. Pentru că și acesta este un vicleșug al celui viclean; acesta ne amintește de păcatele noastre (nu pentru a ne pocăi), ci pentru a ne duce la deznădejde. Noi, însă, zicem că dacă Domnul, venind (în lume), a fost doctorul orbilor, al surzilor și al paraliticilor, că dacă pe morți care de mult putreziseră i-a înviat, cu atât mai mult va vindeca orbirea minții, slăbiciunea sufletului și surzenia inimii (noastre). Pentru că nimeni altul n-a creat sufletul, afară de cel ce a creat trupul. Și dacă El a arătat atâta bunăvoință față de lucrurile cele pieritoare și stricăcioase, cu cât mai mult va arăta bunăvoință față de sufletul cel nemuritor, care bolește de boala răutății și care i se roagă (neîncetat)?”
29
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-29
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
29
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-29
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Bogăția cea mare a Bisericii, tezaurul ei liturgic, cântările sunt teologie vie exprimată în versuri, iar noi ne aflăm într-o permanentă sărbătoare, hrănindu-ne sufletul cu lumina ce ni se dăruiește prin această adâncă și inepuizabilă poezie. Biserica cinstește într-un fel poezia și pe autorii ei în fiecare zi, pentru că noi, în cântările și slujbele zilnice, ne bucurăm de măiestrite cuvinte așezate în pagină sub inspirația Duhului Sfânt.
Citește în continuare ‘Cântarea, versurile și rugăciunea sau bucuria sufletelor curate’
28
mart.
19
Crucea de viaţă dătătoare
Când un ortodox rosteşte cuvântul „cruce” se gândeşte, în primul rând, la crucea lui Hristos, la crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, crucea jertfei Sale, întrucât crucea nu poate fi despărţită de Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos a sfinţit crucea prin sângele Său.
28
mart.
19
Cum să postesc dacă sunt bolnav
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 116-117
„Deci dacă sunt aici unii care, împiedicați de vreo boală trupească, nu pot sta nemișcați, pe aceștia îi sfătui să-și aline și boala trupului și să nu se lipească nici de această învățătură duhovnicească, ci acesteia să-i arate mai mare râvnă.
28
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-28
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
28
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-28
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Quinoa este cultivată în munții Anzi, la altitudini de 2.000-4.000 de metri, încă de acum 7.000 de ani. Deși este considerată o cereală, quinoa este de fapt o rudă a legumelor cu frunze verzi precum spanacul, sfecla mangold sau chardul elvețian. Cele trei tipuri de quinoa (roșie, neagră și albă) pot fi încorporate în toate mesele zilei: la micul dejun poate fi consumată ca o cereală, la prânz poate fi inclusă în salată, iar la cină poate fi consumată ca o garnitură.
Citește în continuare ‘Semințele de quinoa, mai bogate în proteine decât orice cereală’
În majoritatea nevrozelor s-au obţinut rezultate bune prin tratamente pe bază de plante medicinale, asociate cu o dietă echilibrată și suplimentări de vitamine (A, B, C, D) și de săruri minerale (Mg, Si, Co, Li). Totodată, şi produsele apicole au calități calmante și pot să intervină în liniștirea sistemului nervos, aducând un somn odihnitor.
Citește în continuare ‘Specii medicinale utile în tratamentul nevrozelor’
27
mart.
19
Mai bine este să taci
Pentru Avva Pimen, discernămânul și tăcerea sunt virtuți capitale. În apoftegmele care îi sunt dedicate revine mereu asupra acestor calități în diferite forme. L-am văzut la un moment dat sfătuind „dacă ești întrebat, vorbește, dacă nu, taci”. Altă dată, „un frate l-a întrebat pe Avva Pambo dacă este bine să-ți lauzi aproapele. El i-a răspuns: «Mai bine este să taci»”.
27
mart.
19
„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne !”
Suntem în săptămâna a treia a Postului Mare şi trăim un timp duhovnicesc de pregătire pentru cinstirea Sfintei Cruci în duminica ce urmează. Această săptămână se deschide în cântările Triodului cu un îndemn la perseverenţă în lucrarea virtuţilor pentru a ajunge în Săptămâna Mare şi apoi la sărbătoarea Învierii Domnului. Evocarea pregătirii în vederea Paştilor se continuă toată săptămâna, dar aici ea va fi legată de numeroase tropare ce vestesc sărbătoarea Sfintei Cruci din duminica următoare.
Citește în continuare ‘„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne !”’
27
mart.
19
Cum ne pregătim de rugăciune
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. III, 3-4, Cap. IV, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 455-456
27
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-27
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
27
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-27
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
26
mart.
19
Asumarea Crucii cu dor de Cer
Sub adierile vântului primăvăratec, când mugurii pe ramuri se aprind de bucurie sub mângâierile line ale razelor de soare, noi, cu privirile pline de nădejde către Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeu, petrecem vremea Sfântului și Marelui Post, la finele căruia nădăjduim a ne hrăni din lumina mormântului de viață dătător. Parcurgem vreme de pocăință, pășim pe calea virtuților, beneficiind prin rânduiala Bisericii noastre dreptmăritoare de popasuri duhovnicești, care ne întremează năzuința de a sfârși învingători în această luptă cu păcatele ce ne înrobesc. Un astfel de moment ni-l oferă Duminica a treia a postului, a proslăvirii Sfintei Cruci. Potrivit tipicului, ne vom închina Semnului Fiului Omului, cinstind solemn altarul de jertfă al Marelui Răstignit ca să ne reamintim permanent că existența noastră are ca țintă finală asumarea Crucii lui Hristos, lăsându-ne fiecare în parte „răstignit împreună cu El, pentru a învia împreună cu El”.
Arhanghelii sunt numiți marii purtători de vești bune. Slujirea lor, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, constă în descoperirile făcute profeților, cunoașterea și înțelegerea voii lui Dumnezeu pe care o primesc de la îngerii celor mai înalte cete și pe care le vestesc celor mai mici, anume îngerii, iar prin aceștia, oamenilor. Între sfinţii arhangheli este şi Gavriil, cel care apare în iconografie având un crin în mână. Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna Sfintei Fecioare Maria; el este cel care a vestit „taina cea din veac ascunsă”; el este vestitorul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Arătarea Arhanghelului Gavriil către Preasfânta Fecioară Maria și vestea adusă de el a fost cea mai mare dintre toate binevestirile pe care le-a auzit vreodată neamul omenesc. Îngerul purtător de crin este primul purtător de cuvânt al veştii celei bune pentru mântuirea omului, al faptei celei minunate a lui Dumnezeu – întrucât mântuirea omului nu putea veni fără fapta cea minunată a lui Dumnezeu. Preacurata Fecioară Maria a fost prima care a primit această veste bună şi a fost cel dintâi om care s-a cutremurat de frică şi de bucurie.
Citește în continuare ‘Aducătorul Bunei Vestiri, Arhanghelul Gavriil’
26
mart.
19
Rugați-vă neîncetat !
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Isaac, Cap. X, 2-15, Cap. XI, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 485-486
„«Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Sunt frământat de felurite sentimente care pribegesc uneori, nu sunt în stare să-mi strâng gândurile împrăștiate, nu pot să-mi fac rugăciunea fără să intervină sau să-mi apară în minte chipuri, vorbe sau fapte fără rost și mă simt copleșit de atâta deșertăciune, cu sufletul atât de gol și de sterp, încât îmi dau seama că nu se zămislesc în inima mea simțiri duhovnicești și generoase; ca să merit a mă curăți de solzii aceștia ai sufletului, de care nu mă pot scăpa gemetele și suspinele, în chip necesar voi striga: (…) «Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Când iarăși mângâiat de Domnul și însuflețit de venirea Sa mă voi simți înconjurat ca de nenumărate mii de îngeri, astfel încât să îndrăznesc să-i atac și să-i provoc la luptă pe cei de care înainte mă temeam mai rău decât de moarte și a căror atingere și vecinătate o simțeam cu toată cutremurarea minții și a trupului; pentru ca să rămână, cu harul lui Dumnezeu, cât mai îndelung în mine vigoarea acestei statornicii, trebuie să strig din toate puterile mele: «Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Astfel, rugăciunea cu acest verset trebuie rostită neîncetat, pentru ca în înfrângeri să ne ridicăm, iar în biruințe să fim păziți și să nu ne trufim. Meditația la acest verset, zic, să fie în sufletul tău neîntreruptă. În orice lucrare, la slujbă, pe drum, să nu încetezi a-l cânta. La el să meditezi și când adormi, și când mănânci, și în cele mai mărunte trebuințe ale tale. Această formulă mântuitoare, pentru tine necesară ca bătăile inimii, nu numai că te va păzi neatins de năvala demonilor, dar chiar te va conduce, spălat de viciile molipsitoare și pământești, către acele ținuturi nevăzute și cerești, și te va înălța la acea ardoare a rugăciunii, pe care puțini o cunosc și nimeni n-o poate exprima în cuvinte. Să te fure somnul meditând la acest verset și, format în exercițiul lui neîntrerupt, chiar și în somn să te obișnuiești a-l cânta. Când te trezești, acesta să te întâmpine cel dintâi, acesta s-o ia înaintea tuturor cugetărilor din stare de veghe, acesta să te așeze în genunchi când te ridică din pat, și de aci mai departe să te conducă la toate treburile și lucrările, acesta să te urmărească în tot timpul. La acesta vei medita, potrivit învățăturii legiuitorului Moise, «șezând în casă și mergând pe drum», dormind și fiind treaz. Pe acest îl vei scrie pe buzele tale, pe acesta îl vei așeza pe pereții casei tale și înlăuntrul pieptului tău, astfel încât să-ți fie cântare obișnuită și când te așterni pe rugăciune, și când te ridici, iar când pleci după toate cele trebuitoare vieții să-ți fie rugăciune vie și permanentă.
26
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-26
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
26
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-26
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Buna Vestire, adică evenimentul biblic petrecut în Nazaret, când Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Cel care ne relatează despre Buna Vestire este Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca în capitolul 1, 26-56. Citim în capitolul întâi al Evangheliei sale că, la şase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil este trimis din nou pe pământ, de data aceasta în oraşul Nazaret din Galileea, la o fecioară cu numele Maria: „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”
Citește în continuare ‘Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine !’
25
mart.
19
Fie mie după cuvântul tău !
„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis Îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și Îngerul a plecat de la ea.” Luca 1, 24–38
25
mart.
19
25 martie – Buna Vestire [ TRINITAS TV ]
25
mart.
19
Buna Vestire (Dezlegare la peşte)
Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria. Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită popular Blagoveştenie (după termenul slavon), este rânduită pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.
25
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-25
| Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA
Evanghelia de la Luca |
| n zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…“. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa. |
25
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-25
| Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA
Ap. Evrei (II, 11-18) |
| raţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintr-Unul sunt toţi; de aceea, nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: «Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda». Şi iarăşi: «Eu voi fi încrezător în El»; şi iarăşi: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu». Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Pentru că, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Drept aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Că, prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute. |
În fiecare an, la 25 martie sărbătorim Buna Vestire, ziua în care Arhanghelul Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Iar prin acceptarea acestei Bune Vestiri, de către Sfânta Fecioară Maria, în această zi a avut loc zămislirea directă a lui Hristos prin puterea şi lucrarea Preasfântului Duh în pântecele ei fecioresc. Astfel, prin întruparea Cuvântului, Buna Vestire este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, care s-a dat după căderea lui Adam şi a Evei (Facere 3, 15) şi care se numeşte protoevanghelie.
Citește în continuare ‘Buna Vestire, împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu’
24
mart.
19
Vestea cea bună a mântuirii noastre
La 25 martie sărbătorim Buna Vestire, când suntem chemaţi să ne bucurăm cu nădejdea sfântă a mântuirii noastre. Această sărbătoare constituie sfârşitul făgăduinţelor pentru venirea lui Mesia şi începutul mântuirii pentru om. Acum se împlinesc toate profeţiile Vechiului Testament, iar prin acceptarea de către Sfânta Fecioară Maria a întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, întreg neamul omenesc se pregăteşte pentru eliberarea de sub robia păcatului şi a morţii.
24
mart.
19
Rugăciunea, act de credinţă
Rugăciunea este convorbirea sufletească a omului cu Dumnezeu. Înaintea Bunului Dumnezeu, rugăciunea este o taină, ea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune. De ce este o taină? Fiindcă reprezintă modul de comuniune al omului cu Dumnezeu. Modul nostru de a comunica cu Dumnezeu este rugăciunea. De aceea, dacă vrem să vorbim cu Dumnezeu, rugăciunea trebuie să fie o stare permanentă a minţii şi a inimii noastre. Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru toate câte ni se dăruiesc fac parte din firescul vieţii. Dacă omul nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viaţa duhovnicească. Rugăciunea este ridicarea minţii şi a voii noastre către Dumnezeu. În timpul rugăciunii ne închinăm, însemnându-ne cu semnul sfintei cruci, făcând metanii, stăm în genunchi, spre a spori evlavia noastră lăuntrică. Mai ales în timpul postului trebuie intensificată rugăciunea pentru că postirea noastră este incompletă fără rugăciune. Cea mai sigură, dar și cea mai potrivită cale în urcușul spre desăvârșire al creștinului este rugăciunea, deoarece este maică a virtuților. Postul şi rugăciunea sunt armele cu care creştinul luptă pentru dobândirea libertăţii duhovniceşti. Postul Mare este vremea rugăciunii şi a pocăinţei. Prin rugăciune, omul se pregăteşte pentru întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfintele Taine şi tot prin rugăciune o şi întreţine, printr-o stare de smerenie și de pocăință. Aceasta, pentru că prin înseși cuvintele rugăciunii cerem mila lui Dumnezeu și iertarea păcatelor și ne recunoaștem starea de păcătoșenie.
Cuvântul Părinților Bisericii ne introduce în lumea Împărăției lui Dumnezeu. Intensitatea la care ne străduim să trăim viața duhovnicească în această perioadă, a Postului Mare, sporește atunci când ascultăm acest cuvânt și îl punem în practică. Părintele Vasilios Gondikakis, stareț al Mănăstirii Iviron, un monah athonit îmbunătățit, venit nu demult în țara noastră, a împărtășit ortodocșilor români mărturia sa despre experiența viețuirii în duh, despre dobândirea virtuților și a cunoașterii care trebuie depășite pentru a ajunge la nunta sufletului cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Citește în continuare ‘„Să murim, dar cu moartea cea aducătoare de viață!”’
În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. Marcu 2, 1-12
Citește în continuare ‘Iertarea păcatelor, condiţie a vindecării depline’
24
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-24
| DUMINICA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, a intrat iarăşi Iisus în Capernaum după câteva zile şi s’a auzit că este acasă. Şi s’au adunat atât de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii; şi le grăia lor Cuvântul. Şi au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei să se apropie de El din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate fie păcatele tale!“ Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: „Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El blasfemiază. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?“ Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogului: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a-i zice: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ – i-a zis slăbănogului –: ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi el de’ndată s’a ridicat şi, luându-şi patul, a ieşit afară de faţă cu toţi, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Asemenea lucruri niciodată n’am văzut“.
În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Ierarhului
|
24
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-24
| DUMINICA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VII, 26-28; VII, 1-2) |
| raţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul desăvârşit în veacul veacului. Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu, Care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor altarului şi cortului celui adevărat, pe care l-a ridicat Dumnezeu şi nu omul. |
23
mart.
19
Tot mai multe tinere își încep viața sexuală la vârste fragede – Părintele Calistrat 23.03.2019
Luând în considerare situaţia contemporană, se recomandă să fim prudenţi în pretenţiile pe care le avem faţă de copii, pretenţii care într-o serie de cazuri pot să dea rezultate nu pozitive, ci dimpotrivă.Citește în continuare ‘Pretențiile exagerate ale părinților dezechilibrează copilul’
23
mart.
19
Duceţi copiii de timpuriu la Biserică !
Dragi părinţi, să ştiţi că dacă vă veți duce copiii de timpuriu la Biserică, la Sfântul Potir, aceasta va pune o temelie trainică pentru zidirea vieţii lor de mai târziu. Cu timpul, în ei se va naşte nevoia să meargă mai des la slujbele bisericeşti.Citește în continuare ‘Duceţi copiii de timpuriu la Biserică !’
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon și cei ce erau cu el și, aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit. Și, venind, propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni. Atunci un lepros a venit la El, rugându-L, îngenunchind și zicând: Dacă voiești, poți să mă curățești! Și, făcându-I-se milă, a întins mâna și S-a atins de el și i-a zis: Voiesc, curățește-te! Și îndată s-a dus lepra de pe el și s-a curățit. Și, poruncindu-i cu asprime să plece numaidecât, i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului și adu pentru curățirea ta cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.” Marcu 1, 35–44
Citește în continuare ‘S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo’
23
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-23
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, S’a dus Iisus într’un loc pustiu şi Se ruga acolo. Iar Simon şi cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul. Şi, aflându-L, I-au zis: „Toţi Te caută“. Iar El le-a zis: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, că pentru aceasta am venit“. Şi a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoţându-i pe demoni. Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: „Dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi făcându-I-Se milă, Şi-a întins mâna şi S’a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată s’a depărtat lepra de pe el şi s’a curăţit. Şi dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară şi i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curăţirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie“.
În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
|
23
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-23
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (III, 12-16) |
| raţilor, luaţi seama, să nu fie cumva în vreunul din voi o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul Cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: Astăzi!, ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului; fiindcă ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la sfârşit, începutul stării noastre întru El, de vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire. Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise? |
Nu de puține ori ne trăim credința ca și când nu ar avea nici o legătură cu viața de zi cu zi. O credință pe care o manifestăm aproape exclusiv în spațiul eclesial, unde plângem și ne rugăm cu părute trăiri sfinte, dar în afara bisericii ne aflăm incompetenți moral și duhovnicește. La fel cum unii se consideră mari piloți de curse sau sportivi de performanță, pentru că au reușit să câștige în diverse jocuri video, dar în realitate nu cunosc nici semnele de circulație și nu îi țin puterile nici să joace șotronul.
Citește în continuare ‘Fructele iertării cresc în arhipelagul răbdării’
22
mart.
19
Îndemn la pocăință
Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), cap. LI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 83
22
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-22
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
22
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-22
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
„Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea pierdută. Aprinzând făclie pe Mergătorul Înainte, caută și află chipul meu!”
În timpul Postului Mare (prima şi a cincea săptămână) ascultăm cel mai cuprinzător Canon de pocăința pe care îl păstrează Biserica în tezaurul ei liturgic. Poezie imnografică așezată cu multă iscusință în pagină în cuvinte preafrumoase de către Sfântul Andrei Criteanul, canonul ne aduce aminte de nenumărate personaje biblice şi istorice care au greșit înaintea lui Dumnezeu, atât în Legea Veche, cât și în Legea cea Nouă. Fiecare rostire, dar şi fiecare chip în parte ne îndeamnă stăruitor la pocăință prin smerenie.
Citește în continuare ‘Calea smereniei sau de la drumul Damascului la întâlnirea cu Hristos’
21
mart.
19
Sărbătoarea lui Dumnezeu
Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XXIII, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 196-197
„(…) Să vedem înțelesul cuvintelor: «Ce-Mi veți aduce la sărbătorile Mele?». Așadar Dumnezeu are sărbătorile Sale? Da, are. O mare sărbătoare a Lui este mântuirea neamului omenesc. Cred că orice credincios, orice om care se convertește la credința în Dumnezeu, sau care înaintează în credință, dă naștere unei sărbători a Domnului. Câtă bucurie încearcă El, aș zice, când cel care a fost un cinic devine imaculat și cel care a fost nedrept prețuiește dreptatea, cel care a fost necredincios devine pios! Toate aceste convertiri personale prilejuiesc sărbători pentru Dumnezeu. Fără îndoială că Domnul nostru Iisus Hristos, care Și-a vărsat sângele pentru a noastră mântuire, prăznuiește cea mai mare dintre toate sărbătorile atunci când vede că nu în zadar S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând și ascultător făcându-Se până la moarte (Filipeni 2, 7-8).
21
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-21
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
21
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-21
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
20
mart.
19
Vremea pocăinței
Totdeauna m-a uimit biserica plină de oameni din serile în care se cântă Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. M-am întrebat, deseori, ce-i atrage pe toți acei oameni de cele mai diverse condiții și stări sufletești să vină în serile canonului? De altfel, o slujbă destul de lungă și de complex alcătuită. Cu siguranță, mi-am zis, frumusețea versurilor și a cântărilor e cea care-i mișcă atât de profund pe credincioși. Dar, totuși, am simțit că mai era ceva ce nu-mi puteam explica pe deplin; poate, sfințenia noimelor cuprinse în texte, care mi-au rămas totdeauna inteligibile doar la suprafață? Însă, am avut de curând ocazia să citesc un studiu mai vechi despre Triod, al unui anume arhimandrit Calist,de unde am aflat câteva lucruri ce mi-au explicat ceva mai bine atracția irezistibilă a Canonului Mare. Arhimandritul despre care vorbim face o afirmație extrem de interesantă: „Anumite semne ne arată că acest canon a fost scris de către Sfântul Andrei în ultimii ani ai vieții sale, avându-se în vedere doar pe sine”. Adică, afirmă că Sfântul Andrei Criteanul a compus acest canon la vârsta bătrâneții, într-o vreme în care și-a simțit moartea foarte aproape. Dar nu moartea propriu-zisă îl înfricoșa pe bătrânul imnograf, ci Judecata și întâlnirea cu Hristos și de aici plângea pentru răspunsul ce avea să-l dea în fața Lui. Există chiar și între troparele Canonului astfel de indicii:
20
mart.
19
O singură faptă bună
Una dintre cele mai cunoscute imagini din romanul dostoievskian Frații Karamazov este cea a firului de ceapă care poate funcționa ca o punte în iad și rai; o singură faptă bună făcută într-o viață poate fi salvatoare. Povestea este următoarea: „A fost odată ca niciodată o femeie rea și hapsână. Și femeia aceea a făcut cât a făcut umbră pământului și, împlinindu-i-se sorocul, a murit. Și murind n-a lăsat după ea nici o faptă bună. Dracii au pus atunci gheara pe ea și au aruncat-o în iazul de foc. Iar îngerul ei păzitor sta pe mal și-și tot frământa mintea: «Oare ce faptă virtuoasă o fi săvârșit în viața ei ca să pot pune o vorbă bună pentru ea la Dumnezeu?» și, aducându-și aminte, se duce el și-i spune lui Dumnezeu: «A smuls din grădină un fir de ceapă și l-a dat de pomană, a miluit o biată femeie săracă». «Ia firul cela de ceapă, zice Dumnezeu, și dă-i-l să se agaţe de el, și pe urmă caută s-o tragi afară. Dacă izbutești s-o scapi, să vină aici, în rai, iar dacă s-o rupe firul de ceapă, să rămână unde se află acum.» Îngerul a coborât degrabă în iad și, întinzându-i firul de ceapă, a zis: «Apucă-te vârtos de el, femeie, și eu am să te scot afară». Și a început să tragă binișor, binișor de fir, până ce a scos-o aproape de tot din iad. Dar ce să vezi: ceilalți osândiți, când au prins de veste că îngerul vrea s-o scape, s-au agățat care mai de care de ea, să-i tragă și pe ei afară. Scorpia de femeie însă, haină cum era la suflet, a început să dea din picioare și să urle: «Pe mine vrea să mă scoată, nu pe voi, ceapa-i a mea, nu a voastră!» Nici n-a apucat să termine și firul de ceapă s-a rupt. Femeia a căzut înapoi în iad şi arde şi acum în focul gheenei. Îngerul a izbucnit în plâns și a plecat”.
Duminică, la finalul celei de-a doua săptămâni a Postului Mare, Sinaxarul din Triod ne spune că se face pomenirea celui între sfinți Părintele nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. De numele lui se leagă teologhisirea trăirii isihaste. În centrul acestei trăiri stă rostirea Rugăciunii lui Iisus. Pentru Sfântul Grigorie Palama, isihasmul nu este doar un tip de rugăciune între altele, ci „singurul scop al viețuirii creștine”. El afirmă că vârful sau țelul creștinismului îl reprezintă purificarea inimii și dobândirea unei atât de profunde stări de contemplație, încât Dumnezeu, din marea Sa milostivire, dăruiește o licărire a slavei Sale. Sfântul Grigorie Palama a pus această experiență în legătură cu Schimbarea la Față, atunci când Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat cu Sine pe cei trei Apostoli – Petru, Iacob și Ioan – pe Muntele Tabor, iar acolo le-a arătat slava Sa dumnezeiască „pe cât li se putea” (după cum spune troparul Schimbării la Faţă). Conform Sfântului Grigorie Palama, rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus poate culmina cu acel tip de vedere a luminii dumnezeiești pe care cei trei Apostoli au experiat-o pe Muntele Tabor.
Citește în continuare ‘Rugăciunea lui Iisus, centrul trăirii isihaste’
20
mart.
19
Grijile lumești ne pot răpi libertatea
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 438
„Iar dacă sfătuitorul Evei ți-ar vorbi și ție despre ceva frumos la vedere și dulce la gustare și ai căuta, pe lângă pâine, ceva pregătit și amestecat cu unele dulcețuri, iar prin acestea ți-ai duce pofta în afara hotarului celor de trebuință, să vezi pe șarpe târându-se pe ascuns spre lăcomie. Căci târându-se de la hrana de neapărată nevoie, la mâncarea pregătită, se va muta la ceea ce e dulce ochilor, căutând vase strălucitoare, slujitori rafinați, pături de mătase, saltele moi, acoperăminte străvezii și țesute cu aur, fotolii, scăunele cu trei picioare, băi, bazine, țevi prin care curge apa răcoritoare, carafe de vin, spălătoare, candelabre, cățui cu aromate. Pentru aceasta intră și pofta lăcomiei. Căci pentru adunarea și pregătirea acestora e nevoie de venituri prin care se câștigă cele dorite. Deci trebuie să plângă cutare și să se vaite vecinul și să ajungă mulți în sărăcie, prin lipsirea de ale lor, ca prin lacrimile lor să se facă strălucitoare veselia din jurul mesei tale.”
Citește în continuare ‘Grijile lumești ne pot răpi libertatea’
20
mart.
19
20 martie – Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit [ TRINITAS TV ]
20
mart.
19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-20
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
20
mart.
19
Apostolul Zilei: 2019-03-20
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
19
mart.
19
Liturghiile din Postul Mare
În Postul Mare, duminica, se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, sâmbăta şi de Buna Vestire Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar de luni până vineri Liturghia Darurilor înainte sfinţite.
19
mart.
19
Ispitele și înfrângerea lor
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XIV, 6-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 545-546
„(…) De ce ar trebui să fie ispitiți cei pe care-i știe slabi și neputincioși, care n-ar fi în stare să reziste prin puterile lor ispititorului? Dreptatea Domnului n-ar fi îngăduit ca ei să fie ispitiți dacă n-ar fi știut că există în ei o putere egală de a rezista, prin care să poată fi socotiți vrednici de laudă, după o judecată dreaptă a meritelor și într-un caz, și în celălalt. De aceea zice Apostolul: «Astfel, cel ce se socotește tare, să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda». Când zice: «Cel tare să ia seama să nu cadă», arată puterea voinței libere, pe care harul primit o știe că poate să stea în picioare prin sârguință, sau să cadă din nepăsare. Iar când spune: «Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească», El le înfierează slăbiciunea și nestatornicia minții lor, prin care încă nu puteau fi până aci răsturnați de puterile duhurilor rele, împotriva cărora știa că luptă zilnic și el, și cei desăvârșiți.”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente