Icoana, relaţie între imagine şi prototip

Prima Duminică din Postul Mare aminteşte de eveni­men­tul petrecut în anul 843 la Constantinopol, când Patri­arhul Metodie a proclamat adevărul de credinţă despre cultul icoanelor după mai bine de un secol de dispute legate de acestea. În această duminică facem pomenirea celor care au apărat cultul icoanelor şi confirmăm importanţa imaginilor sfinte care ne duc cu mintea la lumea lui Dumnezeu. Am discutat despre importanţa acestei sărbători şi despre înţelesul icoanei cu dr. Ştefan Ionescu-Berechet, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

Nu te culca așa la întâmplare cu primul care vrea ! – Părintele Calistrat 16.03.2019

Cum e familia, așa e și copilul

Natura copilului este blândă şi receptivă la bine. Dacă noi, adulţii, avem nevoie de mult efort în lupta cu patimile, în cazul copilului, în anumite condiţii, virtuţile se dezvoltă uşor şi repede.

Care sunt cauzele crizei în care se zbate familia de azi ?

Care să fie totuşi cauza situaţiei atât de deplorabile a instituţiei căsniciei în ţara noastră, unde tradiţiile familiale erau cândva foarte solide? Cum am ajuns la starea aceasta? Tocmai din cauza ruperii de tradiţii, de rădăcini. Ţara noastră a fost întotdeauna puternică prin familiile mari, trainice, cu mulţi copii. Nici măcar comunismul nu a putut distruge cu totul acest aspect. Cu toate că statul era ateu, el, de bine, de rău, se îngrijea de cetăţeni şi de întărirea ţării. „Familie”, „copii”, „căsnicie” erau pentru noi atunci cuvinte la fel de apropiate sufleteşte ca „mama”, „patria”, „patriotism”. Existau destule familii trainice şi fericite.

Este necesar ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt, decât de părinţi

Ei bine, am examinat pe scurt situaţia de pe poziţiile părinţilor; acum, câteva cuvinte despre felul în care o vede tânăra generaţie. Aceştia, bineînţeles, au „dreptatea lor”. În Sfânta Scriptură stă scris: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa, şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Oamenii se maturizează, părăsesc casa părintească şi îşi întemeiază propria familie.

Credința părinților influențează copiii

Toţi părinţii doresc ca fiii lor să fie cuminţi. Părinţii creştini doresc ca şi copiii lor să fie credincioşi, respectuoşi şi cuminţi, ca să crească oameni virtuoşi şi folositori societăţii. Cu toate acestea, însă, ei trebuie să reţină că „nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său” (Lc. 6, 40). De aceea, caracterul religios la copii se va măsura după religiozitatea părinţilor, care nu pot oferi copiilor lor mai mult decât pot da.

Bărbăția, Putrea și Ințelepciunea. Păcatele sunt sunt subțiri sau grele ! – Părintele Calistrat 16.03.2019

Istoria colivei

În Biserica Ortodoxă, astăzi este sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, când aflăm din sinaxar cum a apărut coliva în istoria Bisericii.

Postul și bucuria întâlnirii cu Hristos

„În vremea aceea, pe când mergea Iisus într-o sâmbătă prin holdele de grâu, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Iar Iisus le-a răspuns: Oare niciodată n-ați citit ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el? Și zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Și iarăși a intrat în sinagogă. Era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus, să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Apoi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, iar mâna lui s-a făcut sănătoasă.” Marcu 2, 23-28; 3, 1-5

16 martie – Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-03-16

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 23-28; III, 1-5)

n vremea aceea, pe când mergea Iisus într’o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice. Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?“ Şi Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n’aţi citit ce a făcut David când a fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?“ Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă; aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei“. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!“ Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Iar ei tăceau. Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă.   În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Mucenicului de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2) is-a Domnul ucenicilor Săi: aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2019-03-16

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (I, 1-12)

raţilor, după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Acesta, fiind strălucirea slavei şi chipul ipostasului Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele preaînalte, făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei. Şi căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut»; şi iarăşi: «Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu»? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel Întâi-Născut, El zice: «Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu». Şi către îngeri zice: «Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc»; iar către Fiul: «Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea, Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi». Şi: «Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi».