Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 200
„Iar cunoscuții care veneau la el (la Cuviosul Antonie – n.n.), deoarece nu le îngăduia să intre și de aceea rămâneau zile și nopți afară, auzeau înăuntru ca niște mulțimi zgomotoase, care rosteau cuvinte plângărețe și strigau: «Pleacă din aceste locuri ale noastre. Ce este între tine și pustie? Nu primești ispitele noastre.» Cei dinafară crezură la început că sunt niște oameni care se luptă cu el și care au coborât pe scări la el. Dar când privind prin gaura cheii n-au văzut pe nimeni, socotind că sunt demoni, s-au înspăimântat și au strigat la Antonie. Dar el îi auzea mai mult pe aceștia, decât se îngrijea de aceia. Și venind aproape de ușă, îi îndemna pe oameni să plece și să nu se teamă. Căci zicea că dracii pricinuiesc năluciri mai ales celor ce se tem. Dar voi pecetluiți-vă pe voi și plecați cu curaj și lăsați-i pe aceștia să se facă ei înșiși de râs. Deci aceia plecau împrejmuindu-se ca și cu un zid cu semnul Crucii.”
Citește în continuare ‘Puterea Sfintei Cruci’
Comentarii recente