Canonul lacrimilor şi pocăinţa Sfintei Maria Egipteanca

În această seară se săvârșește în biserici Denia Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul, care cuprinde rânduiala Utreniei zilei de joi, în cadrul căreia se citește integral cunoscutul „Canon al lacrimilor”.

Cuvântul denie vine de la sla­vonescul vdenie și înseamnă pri­veghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, Denia este Utrenia de a doua zi și se săvârșește seara, în ajun.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul a fost citit și în prima săptămână a Postului Mare, în cadrul Pavecerniței Mari, de luni până joi. Întregul cuprins al Ca­nonului este o rugăciune de po­căinţă, o rugăciune care medi­tează asupra modului de vieţuire, punând în balanţă vieţuirea de acum şi modul corect de vieţuire al creştinului prin urmarea lui Hristos. Acest imn liturgic, impresionant nu doar prin întinderea sa, ci mai ales prin conținut ne aduce în atenție pocăința, care ne duce la mântuire.

Canonul cel Mare prezintă istoria mântuirii neamului omenesc, de la căderea în păcat a protopărinților, Adam și Eva, și până la Sfintele Pătimiri și Învierea Domnului.

În cadrul slujbei Deniei din seara aceasta, la mănăstiri, cate­drale și unele biserici parohiale, se citește şi Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Pentru că viaţa Sfintei este, prin excelență, un exemplu de pocăință creștină. Ea a părăsit viața desfrâ­nată pe care o ducea, trăind în deșert o viață de asceză extremă și de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos. Postul Mare este, de asemenea, un timp al pocăinței, iar în ultima etapă a ostenelilor ne este prezentată ca exemplu viaţa acestei cuvioase, pentru ca noi să perseverăm în urcuşul nostru duhovnicesc către Înviere.

Astăzi la Denie, `Canonul la­crimilor” ne poartă prin istoria mântuirii neamului omenesc, arătându-ne calea către mântuire, iar viaţa pilduitoare a Sfin­tei Cuvioase Maria Egipteanca este pentru noi o paradigmă a pocăinţei care duce la sfinţenie.

Ziarul Lumina