Arhivă pentru mai 2019

31
mai
19

Credinţa în Dumnezeu și cât de mare mai este credinţa oamenilor în zilele noastre – Părintele Calistrat 30.05.2019

31
mai
19

„În pace, Domnului să ne rugăm”

Ectenia Mare şi Ectenia Mică, care se rostesc în cadrul slujbelor ortodoxe, au în prima cerere cuvintele: În pace, Domnului să ne rugăm. Această cerere este îndemnul de început care ne învaţă să ne rugăm „în pace”, înţelegându-se prin aceasta pacea ca o stare a sufletului şi nu ca ceva adăugat din exterior. Pacea sufletului nu poate să o aibă decât cel cu cugetul curat. Numai pacea sufletului ne dă posibilitatea de a fi în pace unii cu alţii şi de a ne uni astfel în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Temelia păcii adevărate este Crucea lui Hristos, căci El a omorât prin Cruce vrăjmăşia dinlăuntrul nostru şi dintre noi, „binevestind pace, vouă, celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 16-17). „El este pacea noastră” (Efeseni 2, 14). Aşadar, pacea noastră este o pace „de sus”, de la Dumnezeu, pe care o invocăm în prima cerere propriu-zisă a ecteniei.

Citește în continuare ‘„În pace, Domnului să ne rugăm”’

31
mai
19

Bunătatea Sfintei Treimi

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta, Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.” Ioan 10, 17-28

Citește în continuare ‘Bunătatea Sfintei Treimi’

31
mai
19

31 mai – Sfântul Mucenic Ermie [ TRINITAS TV ]

31
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-31

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(X, 17-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
31
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-31

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XV, 5-12)

n zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Iar apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Şi, făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă. Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
30
mai
19

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 29.05.2019

30
mai
19

Antioxidanţii, necesari pentru întâmpinarea anotimpului cald

Vitaminele, mineralele şi nutrienţii din fructele şi legumele de sezon reprezintă „un combustibil” extrem de necesar organismului, menţinerea unei alimentaţii echilibrate, din care să nu lipsească antioxidanţii, fiind alegerea perfectă pentru finalul de primăvară şi pregătirea pentru întâmpinarea anotimpului cald, afirmă specialiştii în nutriţie, citaţi de Agerpres.

Citește în continuare ‘Antioxidanţii, necesari pentru întâmpinarea anotimpului cald’

30
mai
19

Ce semeni, vei cultiva

Un bogat om de afaceri creștin a decis că este timpul să-şi lase un succesor la comanda companiei sale. În loc de a se orienta spre unul dintre directorii firmei sau copiii săi, el a decis să încerce ceva deosebit.

Citește în continuare ‘Ce semeni, vei cultiva’

30
mai
19

Salutul pascal: Hristos a înviat !

Sărbătoarea Învierii Domnului ţine 40 de zile, adică perioada cuprinsă între Paşti şi Înălţare. În acest răstimp de bucurie pascală creştinii se salută mărturisind credinţa lor în Învierea Domnului spunând: Hristos a înviat; şi răspund Adevărat a înviat!, certificând această credinţă a lor.

Citește în continuare ‘Salutul pascal: Hristos a înviat !’

30
mai
19

Cum trebuie să fie păstorul cel bun ?

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea, păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Portarul deschide acestuia și oile ascultă de glasul lui, iar păstorul cheamă oile sale pe nume și le mână afară. Și, când scoate oile, merge înaintea lor și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. Deci, iarăși a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa. Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” Ioan 9, 39-41; 10, 1-9

Citește în continuare ‘Cum trebuie să fie păstorul cel bun ?’

30
mai
19

30 mai – Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

30
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-30

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(IX, 39-41; X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n’aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem…, păcatul vostru rămâne. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
30
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-30

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XIV, 20-28; XV, 1-4)

n zilele acelea, înconjurându-l ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu Barnaba către Derbe. Şi, binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi arătându-le că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. Apoi, străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. Iar, după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit. Apoi, venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis neamurilor uşa credinţei. Şi au petrecut acolo cu ucenicii nu puţină vreme. Iar unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Deci, făcându-se pentru ei ceartă și împotrivire nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să meargă la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre venirea neamurilor la credință şi făceau tuturor fraţilor mare bucurie. Şi, sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.
29
mai
19

Botezul lacrimilor – Părintele Calistrat 29.05.2019

29
mai
19

Tânărul avvă

Patericul nu pierde nici o ocazie să arate că logica duhovnicească nu se po­tri­vește de cele mai multe ori cu logica obișnuită, comună. În șirul lecțiilor despre libertatea duhovnicească și imprevizibilitatea ei se găsește și o povestire despre avva Pimen, pe care o spune avva Iosif (un bătrân simplu, de mare smerenie și dis­creție): „Avva Iosif zicea: Când stăteam cu avva Pimen, el l-a numit avvă pe Agathon. Noi i-am zis: «E tânăr, de ce îl nu­mești avvă?» Avva Pimen a răspuns: «Gura lui a făcut să fie nu­mit avvă»” (Pimen 61). În alt loc îl găsim pe avva Pimen zicând: „Învață gura să vorbească ce-i în inima ta”.

Citește în continuare ‘Tânărul avvă’

29
mai
19

Curajul azi

Dacă ne uităm în Dicţionarul Limbii Române la explicaţiile care se dau în dreptul cuvântului „curaj“ găsim una care ne atrage atenţia: curajul este „forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel“.

Citește în continuare ‘Curajul azi’

29
mai
19

Spiritualitatea românească şi civilizaţia ortodoxă bizantină

În fiecare an la 29 mai ne amintim de Bizanţ şi de gloria lui milenară, pentru că în această zi, în anul 1453, a căzut sub otomani Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin.

Citește în continuare ‘Spiritualitatea românească şi civilizaţia ortodoxă bizantină’

29
mai
19

De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului

Miercurea şi vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului şi Cinzecime sau Rusalii, este „dezlegare la peşte“. Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti“, precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte“) din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.

Citește în continuare ‘De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului’

29
mai
19

Nu numai cu pâine va trăi omul

În vremea aceea, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime mare vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.” Ioan 6, 5–14

Citește în continuare ‘Nu numai cu pâine va trăi omul’

29
mai
19

29 mai – Sfânta Muceniță Teodosia Fecioara [ TRINITAS TV ]

29
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-29

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VI, 5-14)

n vremea aceea, ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?“ Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…“. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…“. Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze“. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia. Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…“.
29
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-29

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XIII, 13-24)

n zilele acelea, Pavel şi cei ce erau împreună cu el s-au urcat în corabie şi au venit de la Pafos la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut. Şi, după citirea Legii şi a Prorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi! Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo, şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Şi, nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire. Şi, după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel prorocul. Atunci ei au cerut rege, iar Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Apoi, înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.
28
mai
19

Învățătura și rugăciunea

Studenția e perioada cea mai frumoasă a vieții. Ai trecut de adolescența învolburată, ai un statut nou, fără obligații, fără dificultăți majore. Ești student și atât. Nimeni nu te poate arăta cu degetul că nu ai încă un serviciu sau să-ți impute lipsa unor realizări profesionale sau familiale. Da, toate ar fi bune și frumoase ca student dacă nu ar exista și perioada examenelor. Sesiunile sunt momentele în care studenția nu mai e dorită, mai ales dacă ai reușit să intri la o facultate unde cursurile care trebuie parcurse nu sunt puține și nici ușoare.

Citește în continuare ‘Învățătura și rugăciunea’

28
mai
19

Ortodoxia românească şi Bizanţul

Strămoşii noştri, care s-au născut creştini, având fundamente ale creştinării lor în epoca apostolică, prin misiunea în pri­mul rând a Sfântului Apostol Andrei, iar după cercetările mai noi şi a Sfântului Apostol Filip, au fost determinați să se raporteze tot timpul la Imperiul roman, chiar şi după retragerea aureliană din Dacia, de la sfârşitul secolului al III-lea. În acest context, mutarea capitalei Imperiului roman la începutul secolului al IV-lea la Constantinopol a făcut ca atenţia înaintașilor noştri în ceea ce priveşte credinţa şi cultura creş­tină să fie asupra Bizanţului.

Citește în continuare ‘Ortodoxia românească şi Bizanţul’

28
mai
19

Există viață veșnică !

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Însă iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și prorocii; și Tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac? Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu îl știu; și, dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci, au luat pietre ca să arunce asupra Lui, dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” Ioan 8, 51–59

Citește în continuare ‘Există viață veșnică !’

28
mai
19

28 mai – Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului [ TRINITAS TV ]

28
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-28

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VIII, 51-59)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat“. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…“. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.
28
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-28

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XII, 25; XIII, 1-12)

n zilele acelea, Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. Şi erau în Biserica din Antiohia proroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi, pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat! Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi, ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor. Şi, străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, proroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă. Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme! Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.
27
mai
19

Fructul de guava, excelent antibacterian

Prima dată, fructul de guava a fost cultivat în America Centrală, de unde a fost răspândit în toată America de Sud și Africa. Guava conține cantități mari de vitamina C, un singur fruct conține de patru ori mai multă vitamina C decât o portocală, vitamina A, vitaminele B2, B3, B6, B9, K, E, PP, fibre alimentare, potasiu, magneziu, fier, calciu, fosfor, sodiu, licopen, acid folic, acizi grași omega 3, omega 6, care se găsesc în semințele fructelor.

Citește în continuare ‘Fructul de guava, excelent antibacterian’

27
mai
19

Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut

Prin conținutul bogat de substanțe fitochimice, uleiul de ricin are utilizări farmacologice și terapeutice inclusiv în prevenirea îmbolnăvirilor de cancer, fiind considerat un bun antimicrobian, insecticid, antioxidant, dar și antidiabetic, antiinflamator, osos regenerativ, analgezic și anticonvulsivant.

Citește în continuare ‘Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut’

27
mai
19

Raportarea la realitate în Creștinism și Modernitate

După cum bine se știe, gândirea ortodoxă a operat dintru început cu două noțiuni definitorii: realitatea dumnezeiască necreată, respectiv realitatea creată, căreia îi aparțin omul și lumea. Apoi, deși Ortodoxia a pus accentul pe realitatea dumnezeiască, în calitatea ei de izvor al celei create, totuși nu a numit lumea creată ca fiind iluzorie, așa cum a făcut-o de pildă platonismul. În acest sens, în concepția creștină, realitatea supremă este Dumnezeul personal revelat în zilele din urmă în Iisus Hristos, în vreme ce platonismul vede adevărata realitate în lumea spirituală a ideilor eterne, dar care este concepută în același timp ca realitate impersonală.

Citește în continuare ‘Raportarea la realitate în Creștinism și Modernitate’

27
mai
19

Duhovnicul – cel care te ascultă

În orice conversație, întotdeauna va exista o persoană care va vorbi mai mult și una care va asculta mai mult. Întotdeauna înclinăm să credem că omul care beneficiază de un timp mai îndelungat de comunicare, cel care rostește mai multe cuvinte, este și cel care influențează discuția în esența ei. Însă, psihologic vorbind, cel care ascultă dictează de fapt ritmul. El este cel care încuviințează sau modifică, punctual, percepția esențială a discuției. El este cel de la care se așteaptă o aprobare sau un stimulent, mai mult non-verbal, pentru a continua dialogul. Astăzi ai putea să taci oricât, numai să fii atent. Și tocmai atenția lipsește din toate discuțiile de astăzi. Am ajuns să fim neatenți chiar și atunci când vorbim noi înșine – cuvintele au o goană nebună, sărim de la o idee la alta, ne întrerupem frecvent partenerii de dialog. Toate acestea arată că, de fapt, fie că vorbim distrat, fie că ascultăm neatent, ne preocupă numai propria noastră persoană.

Citește în continuare ‘Duhovnicul – cel care te ascultă’

27
mai
19

„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !”

Această rugăciune care se cântă în Biserică la Sfânta Li­turghie poartă numele de Imnul Trisaghion. Acest imn este alcă­tuit, în original, dintr-o aclamaţie şi o rugăciune. El exprimă uimirea sufletului în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Ortodoxia a atribuit întotdeauna un sens treimic Trisa­ghionului, mărturisind astfel că sfinţenia îşi are izvorul în faptul că Dumnezeu este treime de persoane: Tatăl (Sfinte Dumnezeule) este izvorul sfinţeniei, Fiul ( Sfinte Tare) este biruitorul morţii prin Învierea Sa, Duhul Sfânt (Sfinte fără de moarte) este dătătorul de viaţă. În acest sens, Paul Evdokimov spune: „Tatăl, izvorul sfin­ţeniei, Sfântul; Fiul, Cel puternic, Cel care biruieşte moartea; Sfântul Duh, dătătorul de viaţă. Suflarea vieţii veşnice”. Astfel, în acest imn, fiecărei persoane a Sfin­tei Treimi i se asociază un atribut specific Fiinţei dumne­ze­ieşti Celei Una: Tatălui – Sfin­ţenia, Fiului – Atotputernicia, Duhului Sfânt – Veşnicia.

Citește în continuare ‘„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !”’

27
mai
19

Împlinirea poruncilor divine

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” Ioan 8, 42-51

Citește în continuare ‘Împlinirea poruncilor divine’

27
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-27

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VIII, 42-21)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.
27
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-27

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XII, 12-17)

n zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. Şi, bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Şi, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi, deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor! Şi, ieşind, s-a dus în alt loc.
26
mai
19

Dorința de a fi apreciat și cupa eșecului

Un psiholog occidental spunea că fiecare persoană în parte nutrește, din leagăn până la mormânt, dorința acerbă de a fi apreciat. Însă dorința aceasta în viața de zi cu zi se lasă destul de mult acceptată. Pentru că se întâmplă să și greșim. Și, prin urmare, să fim considerați incapabili, fără posibilitatea de a reuși într-o anume direcție. Un singur lucru ar trebui să ne motiveze: mai toți oamenii de succes au băut din cupa eșecului, dar nu s-au considerat niciodată niște ratați. Exemplele sunt multe, dar comparația cu ele e necesar să fie făcută păstrând proporțiile.

Citește în continuare ‘Dorința de a fi apreciat și cupa eșecului’

26
mai
19

Femeia în Biserică

Se vorbeşte mult astăzi despre rolul femeii în societate şi în ceea ce ne priveşte, în creştinism. Nu întâmplător găsim femeia cel mai adesea în şcoală, în spital, acolo unde este nevoie de milă, de caritate. Edith Stein, o monahie occidentală din secolul trecut, intuia că femeia este, în familie şi pretutindeni, asemenea Duhului Sfânt, mângâietoare, consolatoare. Femeia creştină, cu sensibilitatea ei, a fost întotdeauna mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de Biserică. În zgomotul vieţii moderne, femeia alege slujirea cu tăcere. Nu contează cât facem, pare să spună ea, ci câtă iubire am pus în ceea ce facem. Despre cum era văzută femeia în perioada de până la venirea lui Hristos, despre slujirea pe care femeia o are în Biserică şi despre slujirea mironosiţelor din Noul Testament ne vorbeşte Maria Francisca Băltăceanu, profesor doctor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.

Citește în continuare ‘Femeia în Biserică’

26
mai
19

Întâlnirea cu Dumnezeu

După Învierea din morţi a Mântuitorului Hristos, cei care L-au văzut au avut descoperiri legate de propria lor persoană şi atunci ochii lor, descrişi de evanghelişti „ca legaţi”, au văzut în Cel Care era în faţa lor pe Dumnezeu-Omul Cel înviat şi aducător de viaţă nouă şi veşnică. Aşa s-a întâmplat cu Maria-Magdalena, care L-a confundat pe Învăţătorul cu un grădinar, cu ucenicii care merseseră la pescuit și L-au confundat cu un negustor care dorea să le cumpere peştele, cu Luca şi Cleopa în drum spre Emaus, care L-au confundat cu un călător oarecare. Ucenicii din foişor nu au fost convinşi că Învăţătorul a intrat la ei prin uşile încuiate şi de aceea nu au putut să-l convingă nici pe Toma, care nu era cu ei, fiind nevoie de pipăirea rănilor. Abia după descoperirea şi „dezlegarea ochilor”, oamenii înţeleg Cine îi vizitează şi Cine este Cel Care le descoperă adevărul despre viaţa veşnică.

Citește în continuare ‘Întâlnirea cu Dumnezeu’

26
mai
19

Duminica a V-a după Paști [a Samarinencei] – Părintele Calistrat 26.05.2019

26
mai
19

Dialogul vieții cu Viața: femeia samarineancă de față cu Domnul Hristos

În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti Proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţă veşnică, pentru ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii. Ioan 4, 5-42

Citește în continuare ‘Dialogul vieții cu Viața: femeia samarineancă de față cu Domnul Hristos’

26
mai
19

26 mai – Sfinții Apostoli Carp și Alfeu [ TRINITAS TV ]

26
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-26

DUMINICA
A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCII

Evanghelia de la Ioan
(IV, 5-42)

n vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S’a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?…“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“. Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“ Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“. Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. Femeia I-a răspuns, zicând: „N’am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat, că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“. Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“. Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine“. I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“. Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“. Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“ Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s’a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“ Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?…“. Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v’am trimis să seceraţi unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“. Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“. Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“.
26
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-26

DUMINICA
A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCII

Ap. Fapte

(XI, 19-30)

n zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică, de vreme ce era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul şi, aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, proroci. Şi, sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
25
mai
19

Ce este de fapt educația sexuală – Părintele Calistrat 11.05.2019

25
mai
19

Învierea lui Hristos, eveniment unic în istorie

Protopărinţii neamului omenesc n-au rămas în starea lor primordială de comuniune cu Dumnezeu, ci, călcând voia Lui, au căzut în păcat (Facerea 3, 1-6), pierzând fericirea de care s-au bucurat în Paradis atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor. Oamenii au primit bucuria Paradisului prin Învierea lui Hristos Care a deschis porţile Raiului zăvorâte de păcatul lui Adam. 

Citește în continuare ‘Învierea lui Hristos, eveniment unic în istorie’

25
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-25

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VIII, 31-42)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.
25
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-25

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XII, 1-11)

n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, spre a-i pierde. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi, văzând că este pe placul iudeilor, când au venit zilele Azimelor, a mai luat şi pe Petru, pe care şi prinzându-l, l-a pus în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci, Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod urma să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi, iată, un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi, lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele! Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi, trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi, ieşind, îngerul s-a depărtat de la el. Deci, Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.
24
mai
19

Sfaturi practice în Biserică: Ce este epitrahilul ?

Unul dintre cele mai importante veşminte liturgice, purtat de către preoţi şi episcopi la toate slujbele Bisericii, este epitrahilul. Numit popular şi „patrafir”, acest veşmânt nu este altceva decât orarul diaconului trecut peste gât şi atârnat în jos până aproape de pământ.

Citește în continuare ‘Sfaturi practice în Biserică: Ce este epitrahilul ?’

24
mai
19

Cântarea bisericească, mijloc de educaţie religios-morală

Rolul misionar al cântării cultice ortodoxe reiese şi din faptul că ea reprezintă un puternic factor de educaţie religios-morală. Ea ne smulge din nepăsare şi ne cheamă la realitate, după cum o spune şi condacul: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?“ Cântarea conştientizează pe credincios de omniprezenţa lui Dumnezeu, îl îndeamnă la smerenie şi la supunere faţă de El: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi“ (Isaia 8, 9). Tot prin cântare se picură în sufletul creştinului mireasma rugăciunii fierbinţi şi umilite: „Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine? Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea?“ (Psalmul 12, 1-3).

Citește în continuare ‘Cântarea bisericească, mijloc de educaţie religios-morală’

24
mai
19

Obiectele bisericeşti în tradiţia ortodoxă

Podoabele şi odoarele sfinte au fost introduse în Biserică încă din primele secole și au dobândit imediat un simbolism propriu. Rolul şi locul lor în cult este încărcat de semnificaţii simbolistico-mistice, constituind un veritabil depozitar de trăire şi viaţă duhovnicească.

Citește în continuare ‘Obiectele bisericeşti în tradiţia ortodoxă’

24
mai
19

Cea mai frumoasă zi de pe pământ

Zile în șir a umblat Pelencea cel tânăr prin pădure și pe câmp ca să culeagă viorele, tămâioare, calomfir, cocărăi și alte flori de care avea nevoie. Nu le-a găsit pe toate cele din cântec, dar le-a înlocuit cu altele.

Citește în continuare ‘Cea mai frumoasă zi de pe pământ’

24
mai
19

Puterea vulnerabilității

Te-ai gândit vreodată că e în regulă să simți că nu mai poți? Sau că e în regulă să plângi, să renunți, să greșești, să fii copleșit de rușine sau frustrare ? 

Citește în continuare ‘Puterea vulnerabilității’

24
mai
19

Omul deştept nu ia muntele în piept

Suntem adesea înclinaţi să considerăm confuzie, piedică sau nereuşită supărătoare tot ce nu se înscrie în scenariul nostru, în modul nostru de a programa viaţa şi viitorul. Mintea trufaşă s-a obişnuit să calculeze şi să planifice totul dinainte, iar în situaţiile neprevăzute ne îndeamnă să ne opunem activ pentru a adapta situaţia la calculul nostru. Rezultatul este că adunăm singuri o mulţime de piedici în calea noastră. Cu adevărat, nu există dificultăţi pe care să nu ni le putem crea singuri.

Citește în continuare ‘Omul deştept nu ia muntele în piept’

24
mai
19

Arătările Domnului după Înviere

Din Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că Mântuitorul a rămas în lume timp de 40 de zile după Învierea Sa şi apoi s-a Înăl­ţat la cer: „Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătân­du-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu” (1, 1-3). Din acest text rezultă că Mântuitorul înviat s-a arătat timp de patruzeci de zile ucenicilor săi şi evident şi altor persoane. Prima persoană care L-a văzut pe Domnul după Înviere este Maica Sa, după cum ne spune Sinaxarul de Paşti: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena.

Citește în continuare ‘Arătările Domnului după Înviere’

24
mai
19

Să credem în Hristos ca să nu murim

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus, deci, că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. Deci, Îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și le-a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel Care M-a trimis pe Mine adevărat este și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci, le-a zis Iisus: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine însumi nu fac nimic, ci, precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel Care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulți au crezut în El.” Ioan 8, 21-30

Citește în continuare ‘Să credem în Hristos ca să nu murim’

24
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-24

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VIII, 21-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.
24
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-24

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(X, 44-48; XI, 1-10)

n zilele acelea, pe când Petru vorbea, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toţi cei care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. Şi, când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Şi, începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă! Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.
23
mai
19

Să facem binele din dragoste pentru Hristos

–  Părinte,  mă tem  atunci  când  mă  gândesc  la  anii grei  ce  ne  aşteaptă.

Citește în continuare ‘Să facem binele din dragoste pentru Hristos’

23
mai
19

Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa

Întâlnim atât în Vechiul Testament, cât mai ales în Noul Testament pe scriitorii inspiraţi de Duhul Sfânt vorbind despre poporul lui Dumnezeu ca despre turma oilor cuvântătoare. V-aţi întrebat vreodată de ce vrea Domnul să ne asemene oilor? Oare de ce nu au fost alese alte animale?

Citește în continuare ‘Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa’

23
mai
19

Biserica, „stâlp şi temelie a adevărului”

Când vorbim de Biserică, gândul nostru se duce la spaţiul sacru în care ne întâlnim cu Dumnezeu. Însă Biserica este cu mult mai mult, deoarece ea este corabia care ne duce la mântuire, adică la Împărăţia cerurilor. Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, spune că în afară de Biserică nu e mântuire şi că cine n-are Biserica de mamă nu poate avea pe Dumnezeu de tată.

Citește în continuare ‘Biserica, „stâlp şi temelie a adevărului”’

23
mai
19

Dumnezeu Tatăl

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” Ioan 8, 12-20

Citește în continuare ‘Dumnezeu Tatăl’

23
mai
19

23 mai – Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei [ TRINITAS TV ]

23
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-23

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VIII, 12-20)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis“. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.
23
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-23

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(X, 34-43)

n zilele acelea, Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El. Şi El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, (adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta, Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, răstignindu-L pe lemn; dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă, martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii şi al celor morţi. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii că, tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.
22
mai
19

Misiunea părinților deșertului

Teologia misionară a Apophthegmata Patrum este în primul rând ascetică și duhovnicească, iar accentul principal este așezat pe con­templație, și nu pe acțiune. Acțiunea pă­rinților deșertului este o consecință a lucrării lor contemplative și, cel mai adesea, se bazează pe puterea de ira­diere a Duhului în cei îndu­hovniciți. 

Citește în continuare ‘Misiunea părinților deșertului’

22
mai
19

Creștinismul, fundamentul civilizației europene

În arealul de gândire al civi­li­zației greco-romane și în spațiul mediteraneean al Pax Romana s-a născut civilizația creș­tină, care a preluat în sistemul ei de gândire elemente din civili­zația greco-romană. Aceste elemente au fost folosite în propovăduirea credinței creștine, care a născut atât în bazinul Mediteranei, dar mai ales în Europa, civilizația creștină din primul și din cel de-al doilea mileniu de după Hristos. 

Citește în continuare ‘Creștinismul, fundamentul civilizației europene’

22
mai
19

De unde vine înțelepciunea ?

„La înjumătățirea praznicului, Iisus S-a suit în templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? Deci, le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să Te ucidă? Iisus a răspuns și le-a zis: Un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. Deci, ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta Cel pe care-L caută să-L ucidă? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristos, când va veni, nimeni nu știe de unde este. Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: Și pe Mine Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. Deci, căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” Ioan 7, 14-30

Citește în continuare ‘De unde vine înțelepciunea ?’

22
mai
19

22 mai – Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic [ TRINITAS TV ]

22
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-22

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VII, 14-30)

a jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţ. Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?“ Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis. De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…“. Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta. Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!“ Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e“. Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi; Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!“ Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.
22
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-22

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XIV, 6-18)

n zilele acelea, Pavel şi Barnaba au înţeles primejdia şi au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. Şi acolo propovăduiau Evanghelia. Iar în Listra era un om neputincios de picioare, care ședea jos, fiind olog din pântecele maicii sale, şi care nu umblase niciodată. Acesta îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se mântuiască, a zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale! Şi el a sărit şi umbla. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Şi numeau pe Barnaba, Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi, auzind apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul Cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele, şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre. Şi, acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.
21
mai
19

Sfinții Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena – Părintele Calistrat 21.05.2019

21
mai
19

Costumul vremurilor

Uneori, ca să arăţi „minunat”, ţi se cere doar să te contorsionezi puţin, pentru a te potrivi în costumul vremurilor. Adică să te căzneşti să intri într-un tipar nefiresc şi să ajungi să crezi că îţi este bine în el. Iar când mă refer la tipar vorbesc despre comportament, despre ce credem în privința valorilor noastre și, mai ales, în cine credem. Vremurile tulburi în care trăim mi-au adus în memorie povestea de mai jos:

Citește în continuare ‘Costumul vremurilor’

21
mai
19

Sfântul Constantin cel Mare, împăratul care a schimbat faţa lumii

Sfântul Împărat Constantin a schimbat faţa lumii: a restaurat Imperiul Roman şi a făcut din el un imperiu creştin. Domnia lui a marcat o evoluţie a puterii imperiale. În epoca bizantină, el este un simbol, de aceea o serie de împăraţi au preluat simbolic titlul de „Noul Constantin”. Poate că nici un suveran din istoria bi­zantină nu merită mai mult re­cunoașterea apelativului „cel Mare” decât Constantin, deoarece el a luat două decizii care au mo­dificat viitorul lumii civilizate: recunoaşterea creştinismului în 313 și transferul capitalei imperiale de la Roma la Constanti­nopol în 330.

Citește în continuare ‘Sfântul Constantin cel Mare, împăratul care a schimbat faţa lumii’

21
mai
19

Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena

Sfântul Constantin cel Mare (306-337) a fost fiul lui Constanţiu Chlor şi al cinstitei Elena. După moartea tatălui său a luat stăpânirea împărăţiei, cu învoirea întregii oştiri, însă, auzind Maxenţiu acest lucru, a pornit război împotriva sa.

Citește în continuare ‘Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena’

21
mai
19

21 mai – Sfinții Mari Împărați și Întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena [ TRINITAS TV ]

21
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA

Evanghelia de la Ioan
(X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“
MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VII, 1-13)

n vremea aceea Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L omoare. Dar sărbătoarea Iudeilor era aproape, aceea a Corturilor. Atunci fraţii Săi I-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le faci; că nimeni nu poate face ceva într’ascuns, ci caută a se face cunoscut; dacă faci acestea, arată-te lumii…“. Pentru că nici fraţii Săi nu credeau într’Însul. Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră întotdeauna-i gata. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s’a’mplinit“. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s’au dus la sărbătoare, atunci s’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam într’ascuns. În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau şi ziceau: „Unde este acela?…“. Şi multă şuşotire era pe seama Lui prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!“; iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mulţimea!…“. Totuşi, nimeni nu vorbea despre El pe faţă, de frica Iudeilor.
21
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-21

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA

Ap. Fapte

(X, 21-33)

n zilele acelea, Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit? Iar ei au zis: Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine. Deci, chemându-i înăuntru, i-a găzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat împreună cu ei; iar câţiva dintre fraţii cei din Iope l-au însoţit. Şi, în ziua următoare, au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape. Şi, când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te; şi eu sunt om. Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi. Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt aţi trimis după mine? Corneliu a zis: Acum patru zile postisem până la ceasul acesta şi mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, şi iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea. Şi el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, deci, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el este găzduit în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. Deci îndată am trimis la tine, iar tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul.
20
mai
19

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în tradiţia poporului român

În anul 326, o femeie ajungea pe pământul Iudeii. Era împărăteasa Imperiului Roman, mama lui Constantin cel Mare. Numele ei era Elena, iar destinaţiile cele mai îndrăgite erau Ierusalimul şi Locurile Sfinte. Sfânta Elena a fost primul pelerin creştin la Locurile Sfinte. Ea a deschis un drum pe care îl vor urma generaţiile ce vor veni, de pe ţărmul Mării Galileii, unde Iisus Şi-a adunat ucenicii, până la mormântul lui Lazăr, pe care Hristos l-a înviat din morţi. 

Citește în continuare ‘Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în tradiţia poporului român’

20
mai
19

Convertirea Sfântului Constantin cel Mare

După masivele persecuţii împotriva creştinilor din timpul împăratului Diocleţian, cine s-ar fi aşteptat că, imediat după domnia acestui persecutor, va veni la conducerea Imperiului Roman un împărat care va da libertate creştinilor şi va proteja şi apăra Biserica?

Citește în continuare ‘Convertirea Sfântului Constantin cel Mare’

20
mai
19

20 mai – Sfânta Lidia din Filipi [ TRINITAS TV ]

20
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-20

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VI, 56-69)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“. Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…“. Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde. Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…“. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“.
20
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-20

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(X, 1-16)

n zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta ce se chema Italica, om cucernic şi temător de Dumnezeu cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. El a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, privind spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, stăpâne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Şi acum, trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină la tine Simon, care se numeşte şi Petru. El este găzduit la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce să faci. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi dintre casnicii săi şi pe un ostaş cucernic dintre cei care îi erau mai apropiaţi; şi, după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş, să se roage pe la ceasul al şaselea. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a avut o vedenie. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. Şi glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, că niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat. Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori, şi îndată acea pânză s-a ridicat la cer.
19
mai
19

Duminica a IV-a după Paști [Vindecarea slăbănogului de la Vitezda] – Părintele Calistrat 19.05.2019

19
mai
19

„Nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit”

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos. Ioan 5, 1-15

Citește în continuare ‘„Nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit”’

19
mai
19

19 mai – Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie, Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ]

19
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-19

DUMINICA
A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI

Evanghelia de la Ioan
(V, 1-15)

n vremea aceea, era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ Şi îndată omul s’a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. Omul s’a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
19
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-19

DUMINICA
A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI

Ap. Fapte

(IX, 32-42)

n zilele acelea, Petru, trecând pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul! Şi îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi, fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi, dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
18
mai
19

Numărul de copii din familie este important – Părintele Calistrat 18.05.2019

18
mai
19

Un avort înseamnă o crimă plus o femeie nefericită

Avorturile la cerere nu se ivesc din senin. Ele apar pe fondul crizei de sarcină, o perioadă dintre cele mai dificile din viața unei femei.

Citește în continuare ‘Un avort înseamnă o crimă plus o femeie nefericită’

18
mai
19

Mulţi văd familia ca o formă de asociere

Mai putem vorbi, fără strângere de inimă, despre familie, valorile sale şi importanţa acesteia în societatea de astăzi? Dacă vorbim despre modernism, mai putem aduce în discuţie şi conceptul de familie, de „familie modernă”? Cât despre familia tradiţională, a dispărut sau nu mai este la modă să ne-o asumăm, să o recunoaştem? La aceste întrebări, şi altele asemănătoare, ne-au răspuns pr. dr. Nicolae Cojocaru şi Carmen Lucov, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Citește în continuare ‘Mulţi văd familia ca o formă de asociere’

18
mai
19

„Un bărbat și o femeie”: nu există alt tip de familie

Credința creștină învață că iubirea jertfelnică pe care se întemeiază familia umană este oglindirea dragostei dumnezeiești din sânul Sfintei Treimi, iar întemeierea unei familii reprezintă una din căile prin care se mântuiesc oamenii. La jumătatea lunii trecute, Papa Francisc s-a întâlnit în Italia cu Forumul Familiei, o federație a organizațiilor catolice. În discursul Suveranului Pontif familia a fost definită ca element central în planul lui Dumnezeu: „Complementaritatea și iubirea dintre bărbat și femeie îi fac colaboratorii Făcătorului, Care le încredințează sarcina de a da viață unor noi făpturi ale Lui, de a căror creștere și educare se vor ocupa cu toată inima”.

Citește în continuare ‘„Un bărbat și o femeie”: nu există alt tip de familie’

18
mai
19

Spovedania şi Euharistia [izvoare ale vieţii creştine] – Părintele Calistrat 18.05.2019

18
mai
19

Cruciulița de pe limbă

În arhicunoscuta parabolă despre Pilda vameșului și a fariseului întâlnim un fapt interesant și paradoxal. Vameșul, un păcătos învederat, notoriu, cu păcate grele la activ, pleacă mai îndreptat la casa sa decât fariseul, un virtuos, la prima vedere.

Citește în continuare ‘Cruciulița de pe limbă’

18
mai
19

Podoaba răbdării

Omul care știe cum să rabde e un biruitor în pofida tuturor greutăților. Chiar dacă răbdarea poate părea o „virtute pasivă”, așa cum o descria Petru Creția, ea rămâne o școală a nobililor, a celor care își exersează curajul de a rămâne pe poziție, indife­rent de triumfalismul isteric al cuceritorilor imorali – oameni care fac din reușită sau din fericita conjunctură un carnaval, în speranța că își pot umple singurătatea sau că își pot deschide inima. Sigur, oamenii fug de răbdare, vor ca toate să urmeze planificarea proprie, dar atunci când o întâlnesc la alții, parcă îi descoperă discreta calitate de a menține omul în perimetrii bunei măsuri, ai decenței și ai demnității. Cei răbdători sunt cei care nu se aruncă în vârtejul lumii, fie îl lasă să treacă, grație interven­ției altor forțe exterioare, fie îl confruntă în clipa prielnică, când prin răbdare au acumulat suficientă înțelepciune ca să dejoace mecanismele potrivnice, dar nici atunci nu se poate preconiza o izbândă completă sau definitivă. Răbdarea e caracterizată, dincolo de atributul ei principal, rezistența pragmatică, de o sensibilitate adâncă cu care se verifică pulsul realității. De aici și puterea omului răbdător, el nu se luptă cu morile de vânt, ci așteaptă lucrând cu pașii propriei evoluții interioare, nu cu acei pași ceruți dinafara sa.

Citește în continuare ‘Podoaba răbdării’

18
mai
19

Îngerul vesteşte Învierea Domnului

Îngerul este cel care vesteşte femeilor mironosiţe că Hristos a înviat: „Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 5-6). Referindu-se la acest text biblic, Sfântul Grigorie cel Mare spune: „Să luăm aminte la ceea ce înseamnă că îngerul stătea în partea dreaptă. Căci partea stângă nu poate însemna decât această viață, iar partea cea dreaptă, viața veșnică. Și astfel, de vreme ce Mântuitorul nostru a trecut dincolo de mortalitatea acestei vieți, așa cum se cuvine, și îngerul care a venit să anunțe venirea Sa în viața cea veșnică stă de-a dreapta. Și a venit îmbrăcat în alb pentru că anunța bucuria acestei sărbători”. După poziţia îngerului în mormântul Domnului, la fel stă şi preotul în Altar când citeşte duminica Evanghelia de la Utrenie în care se vesteşte Învierea Domnului.

Citește în continuare ‘Îngerul vesteşte Învierea Domnului’

18
mai
19

Să vă iubiți unul pe altul

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unul pe altul. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că M-a urât pe Mine mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis. Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăște pe Mine urăște și pe Tatăl Meu. Dacă nu aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au și văzut și M-au urât, și pe Mine, și pe Tatăl Meu. Dar aceasta s-a făcut ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: «M-au urât pe nedrept». Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți în credința voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujire lui Dumnezeu.” Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

Citește în continuare ‘Să vă iubiți unul pe altul’

18
mai
19

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-18

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(XV, 17-27; XVI, 1-2)

is-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.
18
mai
19

Apostolul Zilei: 2019-05-18

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(IX, 19-31)

n zilele acelea, a stat Saul cu ucenicii din Damasc câteva zile. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Şi se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi la arhierei? Şi Saul se întărea mai mult şi tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. Şi s-a făcut cunoscut lui Saul vicleşugul lor. Şi ei păzeau porţile şi ziua şi noaptea, ca să-l ucidă. Dar, luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coş. Deci, venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici, însă toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum a văzut pe cale pe Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală, în numele lui Iisus. Şi era cu ei, intrând şi ieşind în Ierusalim, şi propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului. Şi vorbea şi se sfădea cu iudeii elenişti, iar ei căutau să-l ucidă. Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars. Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.



Blog Stats

  • 314.135 hits

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugaţi-vă Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Apostol Andrei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte