Centrul vieţii creştine este Învierea lui Hristos

Ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă. Ceea ce oamenii nu pot înţelege cu mintea şi nu pot cuprinde cu simţurile, Dumnezeu face cunoscut prin descoperire şi dă oamenilor puterea să le primească prin credinţă. Aşa este şi cu realitatea Învierii Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Apostolii au fost atât de impresionaţi de Învierea Domnului, încât această minune a minunilor a devenit fundamentul propovăduirii lor apostolice. Învierea este evenimentul central care a decis credinţa Apostolilor în dumnezeirea lui Iisus Hristos. După Înviere, ei au înţeles deplin cine era Învățătorul lor. Domnul rămâne cu ei, după Înviere, timp de 40 de zile, pregătindu-i pentru propovăduirea Evangheliei la toate neamurile. Acest răstimp petrecut cu Domnul Hristos Înviat le dă curajul propovăduirii și al mărturisirii cu prețul vieții. Pentru ei adevărul Învierii este de netăgăduit şi baza credinţei lor. Apostolii au vestit Învierea la toate neamurile. Ei au propovăduit învăţătura pe care au primit-o de la Mântuitorul Iisus Hristos, adică Evanghelia prin viu grai, dar au folosit ocazional şi scrisul. Prin mărturia lor, am învăţat că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este adevărul de credinţă fundamental pentru noi creştinii. În acest sens, vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu spunea în cuvântul său pastoral de Sfintele Paşti din anul 1984: „Minune a minunilor şi taină a tainelor, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morţi stă în centrul vieţii noastre creştine. Ea ne-a descoperit pe Mântuitorul ca Domn al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic; din ea a izvorât biruinţa vieţii asupra morţii şi a binelui asupra răului…”

În timpurile pe care le trăim, credinţa noastră în Înviere trebuie să fie una plină de mărturisire şi afirmare a adevărului că „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le”.

Ziarul Lumina