Arhivă pentru 12 mai 2019
Femeile mironosițe, cele purtătoare de mir, aveau multe virtuți, dar mai importantă decât toate era credința că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pământ să mântuiască neamul omenesc. Credința este condiție sine qua non pentru mântuire, ne spun Sfinții Părinți, iar mântuirea este scopul oricărui creștin. Dar până acolo este un urcuș greu de parcurs care cere multă condiție, nu fizică, ci sufletească. Credința nu lasă loc pentru jumătăți de măsură. Nu are grade de comparație, nu poate fi mai puternică sau mai slabă. Credința este lucrare harismatică, comuniune cu Dumnezeu, afirmă Sfântul Isaac Sirul. Este treaptă duhovnicească către mântuire, treaptă pe care femeile purtătoare de mir au reușit să o atingă. Nu din cunoaștere omenească, ci pentru că aveau sufletul simplu și curat. Numai așa poate fi atrasă lucrarea harului în suflet și a dobândi credința, ne confirmă Sfinții Părinți din propria lor experiență.
Duminica Mironosiţelor
A treia duminică după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe, care au fost primii martori ai Învierii lui Hristos. Ele au vestit pe apostoli că Mântuitorul a înviat. Despre primii martori ai Învierii Domnului, Sinaxarul ne spune: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena (…). Drept era ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca una ce a auzit mai întâi: întru dureri să nască fii”.
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
Citește în continuare ‘Ele au grijă ca flacăra credinței să nu se stingă’
Comentarii recente