Arhivă pentru 13 mai 2019
Precum Luca şi Cleopa, să ne lăsăm „cuprinşi de întristarea” (Luca 24, 17) cea după Dumnezeu. Va găsi Mântuitorul o modalitate de a Se alătura călătoriei noastre prin această viaţă, de a ne încălzi inimile cu dumnezeieşti Scripturi şi a ni Se descoperi în chip euharistic.
Citește în continuare ‘„A înviat Hristos ? A, bun… Să revenim la ale noastre !“’
Starea de echilibru
De-a lungul vieții sale, omul ar trebui să fie pregătit și să se aștepte deopotrivă la lucruri plăcute, dar și la unele mai puțin plăcute, întrucât va trece, cu siguranță, prin diferite situații care-i vor pune la încercare nu doar puterile fizice, ci și întreaga lui concepție cu privire la rostul petrecerii sale în lume, îi vor tulbura liniștea și-i vor clătina echilibrul existenței. Omul se va vedea de multe ori pus în situația de a-și vedea mult dorita sa stare de stabilitate și de siguranță, oricum ar gândi el această stare, primejduindu-se și surpându-se. Și ceea ce poate părea de neînțeles în acest caz e faptul că, nu de puține ori, el însuși va contribui, din plin, la dezorganizarea și chiar la prăbușirea echilibrului vieții sale. Acesta este, desigur, rodul nechibzuinței în alegeri, al respingerii bunelor sfătuiri și al renunțării la căutarea sinceră a Adevărului, act ce ține de statutul însuși de făptură zidită „după chipul lui Dumnezeu”. Dar chiar și atunci când omul dobândește cu osteneală o anumită stabilitate, mai devreme sau mai târziu va pierde această bună-stare, deoarece nu va mai reuși să o mențină. Iar acest fapt se poate observa că se produce pe toate cele trei paliere în care se desfășoară existența omenească: trupesc, sufletesc și duhovnicesc.
Ortodoxia, credinţa Învierii
Cea mai importantă sărbătoare a Ortodoxiei este Învierea Domnului. Pentru un creştin ortodox Paştele este sărbătoarea sărbătorilor, cea mai importantă zi din anul bisericesc, deoarece ziua Învierii Domnului este şi ziua nădejdii învierii noastre. Pentru că, în ziua Învierii, Mântuitorul a smuls tot neamul omenesc din legăturile iadului, S-a suit la cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi, după cum ne spune Sinaxarul de Paşti, şi de aceea bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu.
„În vremea aceea Iisus a mers în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, căci era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, fiul tău trăiește! Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Dar, pe când el cobora, slujitorii l-au întâmpinat, spunându-i că fiul lui trăiește; și cerea să afle de la ei ceasul în care i-a fost mai bine. Deci, i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și au crezut el și toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, venind din Iudeea în Galileea.” Ioan 4, 46–54
Citește în continuare ‘Trupul și sufletul – unire și despărțire’
Comentarii recente