Există diavol ? A văzut cineva vreun demon ? – Părintele Calistrat 13.05.2019

Sfaturi practice în biserică: Îi este îngăduit unui creştin ortodox să practice yoga ?

Categoric, nu. Şi vom vedea în cele ce urmează motivele.

Femeia din spatele bărbatului puternic

Dacă judecăm lucrurile strict din perspectiva forței fizice, da, bărbatul reprezintă sexul tare, iar femeia sexul slab. Dar dacă gândim în ansamblu, femeia nu merită deloc această etichetare injustă. Prin puterea sa de sacrificiu, de suferinţă în tăcere, de smerenie și chiar umilință, de credinţă, ea trece înaintea bărbatului. Medical este dovedit că rezistența femeii la suferința fizică o întrece de departe pe cea a bărbatului. Nu vreau să merg mai departe cu comparațiile fiindcă bărbații ar ieși ușor în inferioritate. Pentru că ne aflăm în luna martie, tema istorioarei noastre tratează despre puterea femeii și spiritul ei nobil.

„A înviat Hristos ? A, bun… Să revenim la ale noastre !“

Precum Luca şi Cleopa, să ne lăsăm „cuprinşi de întristarea” (Luca 24, 17) cea după Dumnezeu. Va găsi Mântuitorul o modalitate de a Se alătura călătoriei noastre prin această viaţă, de a ne încălzi inimile cu dumnezeieşti Scripturi şi a ni Se descoperi în chip euharistic.

Starea de echilibru

De-a lungul vieții sale, omul ar trebui să fie pregătit și să se aștepte deopotrivă la lucruri plăcute, dar și la unele mai puțin plăcute, întrucât va trece, cu siguranță, prin diferite situații care-i vor pune la încercare nu doar puterile fizice, ci și întreaga lui concepție cu privire la rostul petrecerii sale în lume, îi vor tulbura liniștea și-i vor clătina echilibrul existenței. Omul se va vedea de multe ori pus în situația de a-și vedea mult dorita sa stare de stabilitate și de sigu­ranță, oricum ar gândi el această stare, primejduindu-se și surpându-se. Și ceea ce poate părea de neînțeles în acest caz e faptul că, nu de puține ori, el însuși va contribui, din plin, la dezorganizarea și chiar la prăbușirea echilibrului vieții sale. Acesta este, desigur, rodul nechibzuinței în alegeri, al respingerii bunelor sfătuiri și al renunțării la căutarea sinceră a Adevărului, act ce ține de statutul însuși de făptură zidită „după chipul lui Dumnezeu”. Dar chiar și atunci când omul dobândește cu osteneală o anumită stabilitate, mai devreme sau mai târziu va pierde această bună-stare, deoarece nu va mai reuși să o mențină. Iar acest fapt se poate observa că se produce pe toate cele trei paliere în care se desfășoară existența omenească: trupesc, sufletesc și duhovnicesc.

Ortodoxia, credinţa Învierii

Cea mai importantă sărbătoa­re a Ortodoxiei este Învierea Domnului. Pentru un creştin ortodox Paştele este sărbătoarea sărbă­to­rilor, cea mai importantă zi din anul bisericesc, deoarece ziua Învierii Domnului este şi ziua nădejdii învierii noastre. Pentru că, în ziua Învierii, Mântuitorul a smuls tot neamul omenesc din legăturile iadului, S-a suit la cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi, după cum ne spune Sinaxarul de Paşti, şi de aceea bucurân­du-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu.

Trupul și sufletul – unire și despărțire

„În vremea aceea Iisus a mers în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, căci era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, fiul tău trăiește! Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Dar, pe când el cobora, slujitorii l-au întâmpinat, spunându-i că fiul lui trăiește; și cerea să afle de la ei ceasul în care i-a fost mai bine. Deci, i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și au crezut el și toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, venind din Iudeea în Galileea.” Ioan 4, 46–54

13 mai – Sfânta Muceniță Glicheria [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IV, 46-54)

n vremea aceea, Iisus a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea semne şi minuni, n’aţi crede“. Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…“. Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile“. Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea.

Apostolul Zilei: 2019-05-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VI, 8-15; VII, 1-5; 47-60)

n zilele acelea, Ştefan, fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberţilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt şi a Legii. Că l-am auzit zicând că Iisus, Nazarineanul Acesta, va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. Şi, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger. Şi a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea? Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran şi a zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta. Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum. Şi nu i-a dat moştenire în ea nicio palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum zice prorocul: «Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă îmi veţi zidi Mie – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?». Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, precum părinţii voştri aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, voi, care aţi primit Legea întru rânduială de la îngeri şi n-aţi păzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu, şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi, zicând acestea, a murit. Iar Saul se învoise la uciderea lui Ştefan.