Pilda talanţilor, o lecţie de responsabilitate – Părintele Calistrat 14.05.2019

Psihoterapia ortodoxă, calea vindecării sufletului

Biserica Ortodoxă, în calitatea ei de trup tainic al lui Hristos şi sălaş al Duhului Sfânt, posedă în sine capacitatea de a dezvolta o teologie socială divino-umană al cărei scop să nu se limiteze la simpla ajutorare a aproapelui sau la exercitarea unei anumite terapii parţiale, ci să ţintească în principal, printr-o orientare hristologică a acestei lucrări, salvarea sufletului. Această importantă misiune considerăm că o poate dezvolta cu succes psihoterapia ortodoxă, realitate constitutivă a Bisericii, asupra căreia vom încerca să atragem atenţia în cele ce urmează.

Cruce şi Înviere

Învierea lui Hristos este început al învierii fiecărui om. Moartea nu mai are stăpânire asupra celor ce îşi asumă drumul către mântuire şi îndumnezeire, însă, la fiecare pas al vieţii, cei ce luptă pentru Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie conştienţi că nu se poate ajunge la bucuria Învierii decât prin purtarea Crucii.

„Iubește și fă ce vrei !”

Foarte mulți părinți se plâng în ziua de astăzi de copiii lor că sunt neascultători și că astfel se supun unor riscuri inimaginabile pentru viața lor. Ce ar trebui să facă primii în fața propriilor odrasle? Să-i lase să învețe din greșeli? Sau să folosească autoritatea lor și să le spună direct: atâta timp cât stai în casa asta și eu te îmbrac și hrănesc, mie să nu-mi faci figuri? Greu de luat o hotărâre.

Înţelepciune biblică: Rugăciunea neadormită

„Eu dorm, dar inima mea veghează” (Cântarea Cântărilor 5, 2)

Temeiuri duhovniceşti vor fi scoase din Cântarea Cântarilor de numeroşi Sfinţi Părinţi filocalici, precum Maxim Mărturisitorul, Ioan Scărarul, Simeon Noul Teolog şi alţii. Versul: „Eu dorm, dar inima mea veghează” va deveni baza practicii isihaste, a rugăciunii neadormite, pe care mintea pogorâtă în inimă o rosteşte neîncetat, chiar şi în timpul somnului.

Hristos Cel înviat, începătură mântuirii noastre

Sfintelor Paști reprezintă evenimentul cel mai de seamă în viața liturgică, bisericească și duhovnicească. De aceea Biserica sărbătoreşte Învierea Domnului timp de 40 de zile până la Înălţarea Domnului. În această perioadă cântăm `Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim”. Astfel, ne arătăm cinstirea şi importanţa pe care o arătăm acestei sărbători. Acum în acest timp de lumină, Învierea lui Hristos nu trebuie sărbătorită ca un eveniment istoric şi social, ci ca unul existenţial, ceea ce echivalează cu împărtăşirea din harul Învierii. Deoarece după cum teologhiseşte Sfântul Grigorie Teologul prin Învierea lui Hristos „viața stăpâ­nește” şi subliniază: „Iarăși sărbătoresc eu, înnoind mântuirea mea”.

Pâinea cea adevărată

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce». Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată. Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care Se coboară din cer și care dă viață lumii.”  Ioan 6, 27–33

14 mai – Sfântul Mucenic Isidor din Hios [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-14

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 27-33)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“. Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?“ Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeţi în Cel pe Care El L-a trimis“. Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce“. Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii“.

Apostolul Zilei: 2019-05-14

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 5-17)

n zilele acelea, Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos. Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat. Şi s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea. Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare, la care luau aminte toţi, de la mic şi până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare. Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise. Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau. Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit. Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste niciunul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi ei luau Duhul Sfânt.