Dorința de a fi apreciat și cupa eșecului

Un psiholog occidental spunea că fiecare persoană în parte nutrește, din leagăn până la mormânt, dorința acerbă de a fi apreciat. Însă dorința aceasta în viața de zi cu zi se lasă destul de mult acceptată. Pentru că se întâmplă să și greșim. Și, prin urmare, să fim considerați incapabili, fără posibilitatea de a reuși într-o anume direcție. Un singur lucru ar trebui să ne motiveze: mai toți oamenii de succes au băut din cupa eșecului, dar nu s-au considerat niciodată niște ratați. Exemplele sunt multe, dar comparația cu ele e necesar să fie făcută păstrând proporțiile.

Atunci când Wolfgang Mozart, geniul muzicii clasice vieneze, a compus capodopera numită „Nunta lui Figaro”, împăratul Ferdinand al Austriei a replicat că opera compozitorului este cam zgomotoasă și are prea multe note. Pictorul Vincent van Gogh, ale cărui tablouri se cumpără astăzi cu milioane de dolari, nu a vândut în timpul vieții decât un singur tablou. Atunci când era în gimnaziu, lui Albert Einstein, cea mai vestită minte a secolului trecut, un profesor din München i-a spus că „nu va ajunge niciodată prea departe”. Toți s-au confruntat cu situații grele, dar niciodată nu au dat înapoi, ci și-au menținut o atitudine pozitivă și au perseverat în munca lor.

Erma Bombeck, o jurnalistă americană, rămâne un exemplu memorabil în acest sens. Cariera ei, încheiată în 1996, la 69 de ani, a fost presărată cu multe greutăți și obstacole.

Dar cu toate acestea, ea a ajuns să publice 15 cărți, să fie desemnată una din cele mai influente femei din America secolului 20, a apărut pe prima pagină a prestigioasei reviste „Time” și a fost onorată cu multe premii și distincții. În aceeași perioadă însă, Erma a avut parte de nenumărate necazuri și încercări cumplite, precum lupta cu cancerul la sân, suferirea unei mastectomii, moartea a doi copii mici ai săi. Dar n-a ezitat niciodată să împărtășească lumii întregi experiențele pe care le-a trăit. Iată ce spunea odată la serbarea de absolvire a studenților din Ohio: „Țin mereu discursuri tinerilor și le spun tuturor celor prezenți că mă aflu pe podium în fața lor nu datorită succeselor mele, ci eșecurilor pe care le-am trăit. Și apoi încep să le înșir pe bandă rulantă: un album pe care nu l-am vândut decât în trei exemplare, un serial de televiziune de comedie care n-a trăit prea mult, o piesă destinată teatrelor de pe Broadway, care însă nu a văzut niciodată Broadway-ul, autografe date în cazul a două persoane pe care am reușit să le abordez cu ocazia lansării uneia dintre cărțile mele: una căuta toaleta, iar cealaltă dorea să cumpere biroul la care mă aflam atunci.

Ce trebuie să vă repetați adesea vouă înșivă sunt următoarele cuvinte: «Nu sunt un ratat. Nu am reușit să fac un anumit lucru dar nu sunt un ratat.» Este o mare diferență între cele două. Pe plan personal și profesional drumul pe care l-am urmat a fost extrem de sinuos. Am îngropat doi bebeluși, mi-am pierdut părinții, m-am luptat cu cancerul și mi-am făcut mii de griji în privința copiilor care mi-au trăit. A existat un singur secret pentru a răzbate prin toate: credința în Dumnezeu și păstrarea unei perspective optimiste asupra vieții. Așa am reușit să supraviețuiesc”.

(Adaptare după John Maxwell, Totul despre lideri, atitudine, echipă, relații, Amaltea, 2014)

Ziarul Lumina