Fructul de guava, excelent antibacterian

Prima dată, fructul de guava a fost cultivat în America Centrală, de unde a fost răspândit în toată America de Sud și Africa. Guava conține cantități mari de vitamina C, un singur fruct conține de patru ori mai multă vitamina C decât o portocală, vitamina A, vitaminele B2, B3, B6, B9, K, E, PP, fibre alimentare, potasiu, magneziu, fier, calciu, fosfor, sodiu, licopen, acid folic, acizi grași omega 3, omega 6, care se găsesc în semințele fructelor.

Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut

Prin conținutul bogat de substanțe fitochimice, uleiul de ricin are utilizări farmacologice și terapeutice inclusiv în prevenirea îmbolnăvirilor de cancer, fiind considerat un bun antimicrobian, insecticid, antioxidant, dar și antidiabetic, antiinflamator, osos regenerativ, analgezic și anticonvulsivant.

Raportarea la realitate în Creștinism și Modernitate

După cum bine se știe, gândirea ortodoxă a operat dintru început cu două noțiuni definitorii: realitatea dumnezeiască necreată, respectiv realitatea creată, căreia îi aparțin omul și lumea. Apoi, deși Ortodoxia a pus accentul pe realitatea dumnezeiască, în calitatea ei de izvor al celei create, totuși nu a numit lumea creată ca fiind iluzorie, așa cum a făcut-o de pildă platonismul. În acest sens, în concepția creștină, realitatea supremă este Dumnezeul personal revelat în zilele din urmă în Iisus Hristos, în vreme ce platonismul vede adevărata realitate în lumea spirituală a ideilor eterne, dar care este concepută în același timp ca realitate impersonală.

Duhovnicul – cel care te ascultă

În orice conversație, întotdeauna va exista o persoană care va vorbi mai mult și una care va asculta mai mult. Întotdeauna înclinăm să credem că omul care beneficiază de un timp mai îndelungat de comunicare, cel care rostește mai multe cuvinte, este și cel care influențează discuția în esența ei. Însă, psihologic vorbind, cel care ascultă dictează de fapt ritmul. El este cel care încuviințează sau modifică, punctual, percepția esențială a discuției. El este cel de la care se așteaptă o aprobare sau un stimulent, mai mult non-verbal, pentru a continua dialogul. Astăzi ai putea să taci oricât, numai să fii atent. Și tocmai atenția lipsește din toate discuțiile de astăzi. Am ajuns să fim neatenți chiar și atunci când vorbim noi înșine – cuvintele au o goană nebună, sărim de la o idee la alta, ne întrerupem frecvent partenerii de dialog. Toate acestea arată că, de fapt, fie că vorbim distrat, fie că ascultăm neatent, ne preocupă numai propria noastră persoană.

„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !”

Această rugăciune care se cântă în Biserică la Sfânta Li­turghie poartă numele de Imnul Trisaghion. Acest imn este alcă­tuit, în original, dintr-o aclamaţie şi o rugăciune. El exprimă uimirea sufletului în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Ortodoxia a atribuit întotdeauna un sens treimic Trisa­ghionului, mărturisind astfel că sfinţenia îşi are izvorul în faptul că Dumnezeu este treime de persoane: Tatăl (Sfinte Dumnezeule) este izvorul sfinţeniei, Fiul ( Sfinte Tare) este biruitorul morţii prin Învierea Sa, Duhul Sfânt (Sfinte fără de moarte) este dătătorul de viaţă. În acest sens, Paul Evdokimov spune: „Tatăl, izvorul sfin­ţeniei, Sfântul; Fiul, Cel puternic, Cel care biruieşte moartea; Sfântul Duh, dătătorul de viaţă. Suflarea vieţii veşnice”. Astfel, în acest imn, fiecărei persoane a Sfin­tei Treimi i se asociază un atribut specific Fiinţei dumne­ze­ieşti Celei Una: Tatălui – Sfin­ţenia, Fiului – Atotputernicia, Duhului Sfânt – Veşnicia.

Împlinirea poruncilor divine

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” Ioan 8, 42-51

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 42-21)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.

Apostolul Zilei: 2019-05-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 12-17)

n zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. Şi, bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Şi, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi, deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor! Şi, ieşind, s-a dus în alt loc.