Arhivă pentru 29 mai 2019
Tânărul avvă
Patericul nu pierde nici o ocazie să arate că logica duhovnicească nu se potrivește de cele mai multe ori cu logica obișnuită, comună. În șirul lecțiilor despre libertatea duhovnicească și imprevizibilitatea ei se găsește și o povestire despre avva Pimen, pe care o spune avva Iosif (un bătrân simplu, de mare smerenie și discreție): „Avva Iosif zicea: Când stăteam cu avva Pimen, el l-a numit avvă pe Agathon. Noi i-am zis: «E tânăr, de ce îl numești avvă?» Avva Pimen a răspuns: «Gura lui a făcut să fie numit avvă»” (Pimen 61). În alt loc îl găsim pe avva Pimen zicând: „Învață gura să vorbească ce-i în inima ta”.
Curajul azi
Dacă ne uităm în Dicţionarul Limbii Române la explicaţiile care se dau în dreptul cuvântului „curaj“ găsim una care ne atrage atenţia: curajul este „forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel“.
În fiecare an la 29 mai ne amintim de Bizanţ şi de gloria lui milenară, pentru că în această zi, în anul 1453, a căzut sub otomani Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin.
Citește în continuare ‘Spiritualitatea românească şi civilizaţia ortodoxă bizantină’
Miercurea şi vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului şi Cinzecime sau Rusalii, este „dezlegare la peşte“. Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti“, precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte“) din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.
Citește în continuare ‘De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului’
Nu numai cu pâine va trăi omul
„În vremea aceea, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime mare vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.” Ioan 6, 5–14
Comentarii recente