Credinţa în Dumnezeu și cât de mare mai este credinţa oamenilor în zilele noastre – Părintele Calistrat 30.05.2019

„În pace, Domnului să ne rugăm”

Ectenia Mare şi Ectenia Mică, care se rostesc în cadrul slujbelor ortodoxe, au în prima cerere cuvintele: În pace, Domnului să ne rugăm. Această cerere este îndemnul de început care ne învaţă să ne rugăm „în pace”, înţelegându-se prin aceasta pacea ca o stare a sufletului şi nu ca ceva adăugat din exterior. Pacea sufletului nu poate să o aibă decât cel cu cugetul curat. Numai pacea sufletului ne dă posibilitatea de a fi în pace unii cu alţii şi de a ne uni astfel în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Temelia păcii adevărate este Crucea lui Hristos, căci El a omorât prin Cruce vrăjmăşia dinlăuntrul nostru şi dintre noi, „binevestind pace, vouă, celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 16-17). „El este pacea noastră” (Efeseni 2, 14). Aşadar, pacea noastră este o pace „de sus”, de la Dumnezeu, pe care o invocăm în prima cerere propriu-zisă a ecteniei.

Bunătatea Sfintei Treimi

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta, Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.” Ioan 10, 17-28

31 mai – Sfântul Mucenic Ermie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-05-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 17-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Apostolul Zilei: 2019-05-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XV, 5-12)

n zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Iar apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Şi, făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă. Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.