„Multe biserici dreptmăritoare în decursul veacurilor au aşezat în ceata sfinţilor şi cinstesc după cuviinţă pe unii dintre fiii lor, care au bineplăcut înaintea lui Dumnezeu prin vieţuirea în Hristos şi prin mărturia dată despre aceasta, rânduind în acelaşi timp o zi de prăznuire pentru toţi sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, pe care Dumnezeu i-a înscris în cartea aleşilor Săi. Biserica Ortodoxă Română şi-a cinstit după vrednicie pe toţi fiii ei, sfinţi plămădiţi de evlavia neamului românesc din care au răsărit martiri, mărturisitori, apărători ai dreptei credinţe şi mari trăitori din rândurile credincioşilor, cuvioşilor, preoţilor şi ierarhilor care dintotdeauna au strălucit în cununa Bisericii strămoşeşti, iar în cer sunt împodobiţi cu slavă” (Actul sinodal din 20 iunie 1992).
Arhivă pentru iunie 2019
În căutarea sfinţilor români
În prima Duminică de la Cincizecime i-am cinstit pe toţi sfinţii, evidenţiind astfel principalul scop al Pogorârii şi lucrării Duhului Celui Preasfânt în lume: modelarea chipului lui Hristos în sufletele celor care cred în El, adică sfinţirea oamenilor. A doua Duminică după Rusalii s-a rânduit spre a-i proslăvi pe toţi Sfinţii Români, validând astfel faptul că Duhul Sfânt a fost şi rămâne prezent în Biserica Ortodoxă Română, lucrând cu ardoare pentru a spori numărul casnicilor lui Dumnezeu de naționalitate română. Nu doar la noi există o astfel de zi. Numeroase alte Biserici Ortodoxe naţionale îşi cinstesc sfinţii, arătând încă o dată că Dumnezeu este minunat întru sfinţii Săi, în unitatea iubirii Preasfintei Treimi, dar și în diversitatea neamurilor.
N-ar trebui să uităm contribuţia locală şi universală adusă de sfinţii daco-romani şi români la păstrarea credinţei creştine şi la interesul manifestat de a o explica prin raportare la simbolurile de credinţă. Sfinţii Niceta al Remesianei (†314/20), Ioan Casian (†435), Neagoe Basarab (†1521) şi Petru Movilă (†1646) au făcut, prin interpretările lor la diferite simboluri, să răsune acelaşi glas al dreptei credinţe într-o manieră unică, intrând în patrimoniul Bisericii drept-măritoare, datorită scrierilor lor teologice prin care au mărturisit în mod strălucit ortodoxia.
Citește în continuare ‘Crezul în scrierile teologice ale sfinţilor români’
În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileei, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. Matei 4, 18-23
Citește în continuare ‘Sfinții Români, epifania lui Hristos în istoria acestui neam’
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-30
| DUMINICA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 n vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon cel ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsându-şi corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor. |
Apostolul Zilei: 2019-06-30
| DUMINICA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (II, 10-16) |
 raţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci, fără lege au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. Pentru că, atunci când păgânii, care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt lor înșişi lege; ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc, sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. |
Şi învăţaţi copilaşii cei mici să se roage. Ştiţi voi că un copilaş din acela mic când se roagă, trei îngeri stau lângă dânsul?
Un element important al vieţii de familie constă în relaţiile de dragoste reciprocă, şi nu de dragoste oarecare, ci de dragoste cultivată în viaţa de zi cu zi a familiei, exprimarea dragostei prin vorbe şi prin fapte, bunăvoinţa nu de formă, ci sinceră şi firească.Citește în continuare ‘Cea mai bogată moștenire pe care o putem oferi copiilor’
Citește în continuare ‘Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste din lume’
Încă de la începutul creştinismului, fecioria a fost foarte preţuită, ea devenind treptat un nou mod de viaţă în Biserică pentru creştinii care au dorit să-şi închine viaţa în întregime numai lui Hristos. Ca model aveau, în primul rând, pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe Sfânta Fecioară Maria şi pe unii dintre Sfinţii Apostoli. Un temei important al preferinţei pentru feciorie îl constituie, desigur, poziţia Sfântului Apostol Pavel în această privinţă. Epistolele pauline cuprind texte importante asupra căsătoriei.Cel trimis de Dumnezeu
Dumnezeu a vrut ca un termen militar să capete în creştinism o importanţă deosebită. În Grecia antică „apostolii“ erau acei soldaţi care constituiau un fel de avangardă şi care începeau o bătălie. Semnificaţia termenului s-a extins, „apostolii“ fiind „cei trimişi înainte“ pentru a anunţa, de exemplu, o vizită. Mai târziu, creştinismul a înnobilat termenul, dăruindu-i o semnificaţie cu totul nouă, spirituală. Ucenicii Mântuitorului vor fi numiţi Sfinţii Apostoli, propovăduind în lume cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi ei pot fi consideraţi ca fiind „cei trimişi înainte“, cei care încep o bătălie, chiar dacă nu mai este vorba de un război crud şi sângeros, ci de lupta împotriva oricărei ispite şi păcatului, spre mântuirea noastră. Este important de reamintit că ucenicii Domnului erau oameni obişnuiţi, pe care Iisus Hristos i-a ales, recunoscând în ei pe aceia care au puterea de a duce mai departe ceea ce El a iniţiat prin activitatea Sa pământească. Dar tocmai pentru că au fost oameni obişnuiţi, putem afirma că fiecare dintre noi poate să le fie un demn urmaş, cu condiţia de a dovedi credinţa şi cutezanţa lor.
Sfântul Petru şi albinele
De multe ori, şi asta mai ales la începutul drumului nostru spre dobândirea celor duhovniceşti, ne dăm cu părerea şi socotim că Dumnezeu nu a creat lumea asta cum trebuie. Iar noi, cu mintea noastră deşteaptă, i-am da un alt mers, altfel le-am aranja pe toate. Desigur, e o cugetare nechibzuită, dar, treptat, treptat, ne venim în fire şi gândul rău ne părăseşte. Pilda de astăzi tocmai despre acest fapt ne vorbeşte, despre modul omenesc de a vedea lucrurile şi cum sunt privite ele de Dumnezeu.
▲ A doua zi după Pogorârea Duhului Sfânt, Biserica lui Hristos s-a deschis către lume ▲ Misiunea Apostolilor este unul dintre capitolele cele mai misterioase ale istoriei creştinătăţii, singura misiune care poate fi obiectiv evaluată fiind cea a Sfântului Apostol Pavel ▲ Cum şi-a proiectat Apostolul Pavel călătoriile misionare? ▲ S-a lansat ipoteza că el ar fi plănuit un circuit în jurul întregii Mediterane, urmând să ajungă de la Roma în Spania, după care să se întoarcă la Ierusalim, prin Africa de Nord şi Egipt ▲ Tradiţia hagiografică apocrifă recunoaşte cinci Apostoli misionari: Petru, Pavel, Andrei, Toma şi Ioan ▲
Citește în continuare ‘Strategia misionară a Apostolilor în lumea păgână’
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi astăzi pentru mucenicia lor comună din ziua de 29 iunie a anului 67, dată stabilită de tradiţia Bisericii, în timpul persecuţiilor împăratului Nero împotriva creştinilor. Ei au primit cununa muceniciei la Roma, capitala imperiului ce stăpânea în vremea aceea lumea. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cerând să nu fie răstignit precum Hristos, pentru că nu se socotea vrednic, ci cu capul în jos, iar Sfântului Pavel, fiind cetăţean roman, i-a fost tăiat capul. Pe locurile din Roma unde au fost îngropate trupurile lor se află două măreţe catedrale, şi anume Bazilica „Sfântul Petru” de la Vatican şi Bazilica „Sfântul Paul” din afara Zidurilor.
Citește în continuare ‘Sfinţii Petru şi Pavel, Apostolii şi martirii lui Hristos’
Pastorația Sfinților Apostoli
„În vremea aceea, venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre proroci. Atunci Iisus le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.” Matei 16, 13-19
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-29
| Sfinţii slăviţii şi întru tot lăudaţii Apostoli PETRU şi PAVEL
Evanghelia de la Matei |
| n vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi“. Şi le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?“ Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!“ Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi-ţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 is-a Domnul: nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; căci cu judecata cu care judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, şi iată că’n ochiul tău este bârna? Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide. |
Apostolul Zilei: 2019-06-29
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfinţii slăviţii şi întru tot lăudaţii Apostoli PETRU şi PAVEL Ap. Romani (III, 19-26) |
| raţilor, ştim că cele câte zice legea, le spune celor care sunt sub lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că din faptele Legii niciun om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de proroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus, pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, întru îngăduinţa lui Dumnezeu, ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus. |
Sfântul Luca împarte cartea Faptele Apostolilor în funcţie de personalităţile şi de contribuţia marilor Apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii Creştine care au edificat prin lucrarea lor misionară Trupul tainic al lui Hristos în lume. Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod special pe cei doi Apostoli, rânduind o perioadă de post specială, care începe imediat după Duminica Tuturor Sfinţilor până la data lor de prăznuire, 29 iunie.
Citește în continuare ‘Sfinţii Petru şi Pavel, primii din ceata Apostolilor’
Dreapta socoteală, o raritate !
După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot și l-a întrebat:
Biserica noastră Ortodoxă sărbătoreşte astăzi aducerea moaştelor Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan.
Citește în continuare ‘Sfinţii mucenici şi tămăduitori fără de arginţi’
De ce postim
„În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, nuntașii să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, iar atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta se va desface de haină și se va face o ruptură și mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se aruncă; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.” Matei 9, 14–17
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-28
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| n vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: „Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?“ Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să se întristeze câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni nu pune petic de postav nou la o haină veche, căci peticul trage de haină şi se face o ruptură mai rea; nici nu pune vin nou în burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă“. |
Apostolul Zilei: 2019-06-28
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (V, 17-21; VI, 1-2) |
| raţilor, dacă, prin greşeala unuia, moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea Unuia se vor face drepţi cei mulţi. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul; pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Ce vom zice, deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat? |
Preotul Modest Antonovici, paroh la Rădăşeni mai bine de 30 de ani, a fost un om pastoral, apropiat de enoriaşii lui. Când ajungea la bolnavii care nu mai puteau merge la biserică pentru a-i împărtăși, oficia înainte de a-i face părtași Sfântului Trup și Scumpului Sânge al Domnului slujba Aghesmei. Întrucât părintele era bătrâior și mergea mai greu, îl ducea un om din sat cu căruța. Când pleca de la biserică își punea epitrahilul pe grumaz și purta cutiuța cu Sfânta Cuminecătură în mâini. În momentul plecării prin sat suna clopotul, iar oamenii spuneau: Iată, preotul merge să împărtășească pe cineva. Când trecea căruța, oamenii știau despre ce este vorba, unii se închinau și salutau cuviincios pe preot.
Citește în continuare ‘O vatră de odinioară a spiritualităţii române’
Mărturia Apostolică
Prin mărturia Apostolilor s-a răspândit creştinismul în lume. Apostolii, spune Sfântul Irineu, au întemeiat Bisericile. Ei L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Au făcut multe minuni cu puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au înviat morţi.
Creşterea duhovnicească a creştinului este ajutată şi de respectarea posturile din timpul anului bisericesc. Omul, fiind alcătuit din trup şi suflet, se cuvine să postească atât cu sufletul, cât şi cu trupul. Trupul posteşte prin abţinerea fie totală, fie parţială, pe un anumit timp, de la anumite alimente şi de la unirea soţului cu soţia: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă“, a spus Sf. Ap. Pavel creştinilor din Corint.
Citește în continuare ‘Micul catehism: Cum trebuie să postim ?’
Cine este Acesta ?
„În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună cumplită s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și, venind ucenicii la El, L-au deșteptat, zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a ridicat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?” Matei 8, 23–27
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-27
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| n vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!“ Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?“ Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…“. |
Apostolul Zilei: 2019-06-27
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (V, 10-16) |
| raţilor, dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege, ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare. |
Neîncrederea în celălalt
În topul neajunsurilor de care suferă românii, pe primul loc se situează lipsa de încredere. De încredere în cel de lângă noi. Nu e o tară ancestrală, transmisă prin ereditate, ci ea s-a dezvoltat și a culminat în anii comunismului, care a ridicat la rang de virtute delațiunea, denunțarea cu rea intenție a celuilalt, pentru profit personal.
Ziua când vei spune „nu”
A spune „nu” în mod hotărât a ajuns astăzi un semn al necuviinței, o direcție periculoasă din punct de vedere social, o imagine a lipsei de toleranță, un atribut al omului singuratic. La toate trebuie să răspundem cu „da” sau cu un echivalent eventual dătător de speranțe, care să ne scoată din încurcătura refuzului. Pentru că a refuza înseamnă a te separa de ceea ce fac toți. De ipocrizia pernicioasă, de diplomația afectată, de politețea de salon care promite totul tocmai pentru a se scuza de orice mai târziu, deși știa de la început că nu va face nimic în sensul făgăduit. În spatele acestui „da” care promite totul se ascunde vicleanul „nu”. Toți spun „nu” la multe, dar aproape nimeni în mod direct. Trebuie să menajăm la nesfârșit, să ne pitim sub propriile cuvinte această negație care strigă prin toți porii noștri, să amânăm la nesfârșit fără a ne angaja în vreun fel, dar păcălindu-l pe celălalt că vrem ceea ce, de fapt, respingem.
Comuniunea virtuților
Avva Pimen a istorisit: „Odată, cineva l-a întrebat pe Avva Paisie: «Ce să fac cu sufletul meu, fiindcă e nesimțitor și nu se teme de Dumnezeu?». El îi zice: «Du-te, lipește-te de un om care se teme de Dumnezeu și, în preajma lui, învață și tu să te temi”.
Suntem în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe care îi vom sărbători pe 29 iunie. Postul acesta ne amintește de pregătirea Sfinților Apostoli pentru primirea Sfântului Duh la Cincizecime, dar și de râvna cu care ei au slujit Biserica, ducând cuvântul Evangheliei până la marginile lumii. Perioada de pregătire duhovnicească înainte de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel este o practică veche a Bisericii, care datează din epoca primară. Despre aceasta au vorbit Sfinții Atanasie cel Mare, Ambrozie al Milanului și Leon cel Mare. Prin ținerea postului se evidențiază și se cinstesc și darurile Sfântului Duh care s-au revărsat peste Sfinții Apostoli la Cincizecime, de aceea în vechime acest post se mai numea Postul Cincizecimii.
Citește în continuare ‘Postul şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel’
Cum ne mântuim
„Zis-a Domnul: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am prorocit și nu în numele Tău am scos diavoli și nu în numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea.” Matei 7, 21-23
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-26
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit? şi nu în numele Tău demoni am scos? şi nu în numele Tău multe minuni am făcut? Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v’am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea! |
Apostolul Zilei: 2019-06-26
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IV, 13-25) |
| raţilor, Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat, căci legea pricinuieşte mânie; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, precum este scris: «Te-am pus părinte al multor neamuri», în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt; împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: «Aşa va fi seminţia ta»; şi, neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit – căci era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarei; şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă. De aceea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate, ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră. |
Poruncile lui Dumnezeu
S-a spus adesea că poruncile lui Hristos sunt dificil de împlinit şi că, în consecinţă, creştinismul este ceva inaccesibil şi complicat pentru oameni.
Sfinţii Părinţi au dezbătut în scrierile lor şi problema comunicării cu spiritele morţilor, deşi această practică nu pare să fi fost atât de răspândită. Argumentele lor împotriva chemării spiritelor celor care au părăsit această viaţă sunt pline de înţelepciune, de logică şi sunt conforme cu învăţătura Bisericii. Sf. Ioan Gură de Aur, în omiliile „Despre Lazăr”, explică de ce morţii nu se arată celor vii. „Nu căutaţi, spune el, să aflaţi din gura morţilor adevărurile pe care Scripturile ni le oferă în toate zilele, cu mult mai multă limpezime. Dacă Dumnezeu ar fi socotit folositor ca morţii să se arate celor vii, n-ar fi împiedicat acest lucru, El care are atâta grijă de noi”. În continuare, Sf. Ioan atenţionează că diavolul ne-ar putea păcăli cu multă uşurinţă prin intermediul arătărilor: „Nimic nu este mai uşor pentru diavol decât să evoce fantome sau să pună pe cineva să se facă mort şi apoi să-şi bată joc de credulitatea mulţimii, printr-o înviere simulată. Dacă uneori simple visuri, în care unii cred că aud glasul morţilor, dau loc la atâtea înşelătorii, falsităţi, perversiuni, ce s-ar întâmpla dacă morţii ar reveni în mod obişnuit printre cei vii şi dacă oamenii ar trăi cu acest gând? Ce teren pentru vicleniile duhului rău! Nu se complace el în toate prefăcătoriile? Ştiind aceasta, Dumnezeu a tăiat scurt vicleniile lui şi, din dragoste pentru noi, El n-a îngăduit ca cineva să revină din lumea cealaltă pe acest pământ, pentru a învăţa pe cei vii despre lucrurile din viaţa cealaltă”.
Citește în continuare ‘„Nu căutaţi să aflaţi din gura morţilor adevărurile Scripturii”’
Atunci când participăm la Sfânta Liturghie ascultăm şi lecturile biblice care se citesc în cadrul slujbei. Evanghelia este principala lectură biblică a Liturghiei. Sfânta Liturghie creează cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru că aici Duhul Sfânt Îl face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos. Lecturile biblice duc la prezenţa reală a Cuvântului lui Dumnezeu, la întâlnirea cu El şi la împărtăşirea cu El prin cuvintele Sale.
Citește în continuare ‘Lecturile biblice de la Sfânta Liturghie’
Faceți roade vrednice de pocăință
„Zis-a Domnul: Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” Matei 7, 15-21
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-25
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară se culeg struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. |
Apostolul Zilei: 2019-06-25
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IV, 4-12) |
| raţilor, celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte cu dreptate. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: «Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul». Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: «I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate». Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate, şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur. |
Sânzienele
Sărbătoarea de astăzi a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica, fiind una dintre cele şase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan Botezătorul, alături de zămislirea (23 septembrie), soborul (7 ianuarie), prima şi a doua aflare a capului (24 februarie), a treia aflare a capului (25 mai) şi tăierea capului (29 august, zi de post oricând ar cădea în cursul săptămânii).
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul [Sânzienele – Drăgaica]– Părintele Calistrat 24.06.2019
Prorocul Celui Preaînalt
„Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau niciun copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat Îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa fața de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.” Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-24
| Naşterea cinstitului slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN
Evanghelia de la Luca |
 entru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi, aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul, m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile, pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze. Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se. Şi îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt; şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor; şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“. Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“. Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea“. Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. Şi când s’au împlinit zilele slujirii lui, s’a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună. Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său. Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“. Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta…“. Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s’au mirat. Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii. Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“… Că şi mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat; Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? – deoarece pe toate acestea păgânii le caută –; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtaţi deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei! Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră?; sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El! |
Apostolul Zilei: 2019-06-24
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Naşterea cinstitului slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Ap. Romani (II, 28-29; III, 1-18) |
| raţilor, nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de din afară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur? Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: «Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu». Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? – Ca om vorbesc. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce, dar, mai sunt şi eu judecat ca păcătos? Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune? Precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi. Osânda aceasta este dreaptă. Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum! Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei şi pe elini, că toţi sunt sub păcat după cum este scris: «Nu este drept nici unul; nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; gura lor e plină de blestem şi amărăciune; iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor». |
Sfințenia, invitația de a fi om
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-23
| DUMINICA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH& A TUTUROR SFINŢILOR Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul către ucenicii Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. Deci, nouă ce ne va fi?“ iar Iisus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau ţarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi şi viaţa veşnică va moşteni. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la urmă vor fi întâi“. |
Apostolul Zilei: 2019-06-23
| DUMINICA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH& A TUTUROR SFINŢILOR Ap. Evrei (XI, 33-40; XII, 1-2) |
| raţilor, sfinții toți, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi, iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi, ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. De aceea, şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei. |
Ziua Tuturor Sfinţilor
Prima Duminică după Rusalii este închinată cinstirii Tuturor Sfinţilor, adică ziua în care îi prăznuim pe sfinţii pe care îi ştim şi pe cei pe care nu îi ştim. Sărbătorim pe toţi sfinţii în această duminică ce urmează praznicului Pogorârii Duhului Sfânt pentru a arăta îcă rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Duhul Sfânt face din oamenii credincioşi sfinţi”.
Copilul nu vrea doar bani, ci și mângâiere, nu vrea doar haine, încălțăminte și ciocolate, ci și cuvinte dulci, să se întărească, să se consolideze, să se mângâie, pentru ca inimioara lui să se bucure. De obicei, astăzi, părinții se interesează mai mult pentru hrana și formarea lumească: limbi străine, muzică, dans, gimnastică, lupte, scrimă, box, fotbal. Copilul este continuu ocupat, bombardat de cunoștințe și imagini, știri și reclame. Este obosit de la o vârstă mică. E cunoscut că exagerarea este întotdeauna periculoasă. Părinții trebuie să fie și pedagogi și cateheți ai copiilor lor. Așa cum frumos zice Mitropolitul Emilian de Silivria: „În criza duhovnicească a zilelor noastre, vor fi câștigați copiii dacă părinții lor, cu multă sensibilitate și multă grijă, îi instruiesc cu râvna catehetului și cu responsabilitatea conștiinciosului dascăl. Părinții trebuie să fie pentru copiii lor primul catehet și primul dascăl. Mai mult, în zâmbetul tatălui său copilul va distinge zâmbetul Tatălui Ceresc, iar în afecțiunea mamei, iubirea călduroasă a Maicii Domnului, mama tuturor creștinilor”.
Printre lecturile biblice ce sunt introduse în rânduiala Tainei Cununiei, remarcăm prezența indisolubilă a Sfintei Evanghelii, text luat din Evanghelia după Ioan capitolul 2, versetele de la 1 la 12, ce face trimitere la istorisirea prezenței Mântuitorului Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, împreună cu Maica Sa și cu ucenicii.Citește în continuare ‘Tâlcuire la Evanghelia din cadrul Tainei Sfintei Cununii’
Tinerii, înainte de a se căsători, trebuie mai întâi să învețe ce înseamnă a fi căsătorit, iar această învățare se face pe două planuri: în familie și în Biserică. În ceea ce privește învățarea în Biserică, toată responsabilitatea cade pe mâna preotului, care trebuie să-i povățuiască pe tineri din timp că anumite păcate săvârșite la tinerețe se resfrâng asupra vieții de familie. Cu alte cuvinte, ei trebuie să crească cu ideea că familia este ceva sfânt și să trăiască anticipat căsătoria ca pe o taină. Aceasta o putem numi o pregătire îndepărtată pentru primirea Tainei Cununiei, dar se poate vorbi și de o pregătire apropiată.Citește în continuare ‘Predica şi necesitatea ei în Taina Cununiei’
Schimbarea – şansa omului
Orice fiinţă umană are în fiecare clipă libertatea să se schimbe. De aceea putem să-i prezicem viitorul doar în cadrul larg al unui studiu statistic care se referă la un anumit grup de oameni. În orice caz, personalitatea unui individ rămâne în mod esenţial impredictibilă. Pentru că una din caracteristicile existenţei umane este capacitatea omului de a se ridica deasupra acestor condiţii, de a creşte dincolo de ele. Omul este capabil să schimbe în mai bine lumea, dacă acest lucru este posibil, şi totodată are tăria să se schimbe pe sine însuşi în bine, dacă este, şi este nevoie.
Prin cinstirea sfinţilor are loc, în primul rând, preamărirea lui Dumnezeu, Care i-a învrednicit cu bogăţia harului şi cu mulţimea darurilor; sfinţii sunt cinstiţi şi pentru că şi-au închinat viaţa lui Hristos. Acest lucru a fost subliniat de Mântuitorul când a rostit cuvintele: „Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua“.
Citește în continuare ‘Micul catehism: Sfânta Scriptură ne recomandă să-i cinstim pe sfinţi’
„Zis‑a Domnul: Celui care cere de la tine, dă‑i; și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine, nu întoarce fața ta. Ați auzit că s‑a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Căci, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Oare nu fac și vameșii același lucru? Și, dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac și păgânii același lucru? Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” Matei 5, 42‑48
Citește în continuare ‘Iubiți pe vrăjmașii voștri! … ca să fiți desăvârșiți’
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-22
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: celui care cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s’a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare vameşii nu fac şi ei la fel? Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este! |
Apostolul Zilei: 2019-06-22
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 7-12) |
| raţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Mulţumesc întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun har duhovnicesc, spre întărirea voastră. Şi aceasta, ca să mă mângâi împreună cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea. |
Ramurile binecuvântate la Rusalii
Suntem în perioada praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, a cărui odovanie se va face mâine. La acest praznic împărătesc rememorăm şi actualizăm momentul Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli. Despre aceasta, Sfântul Grigorie Palama zice: „Duhul Sfânt luminează pe ucenici; aprinzând dumnezeieşte candelele, îi arată ca pe nişte luminători mai presus de lume şi a toată lumea care au cuvântul vieţii veşnice, încât prin ei s‑a luminat toată casa. Citește în continuare ‘Ramurile binecuvântate la Rusalii’
„Zis‑a Domnul: Ați auzit că s‑a zis celor de demult: «Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale». Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, este de la cel viclean. Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Eu însă vă spun: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și să‑ți ia haina, lasă‑i și cămașa. Iar dacă te va sili cineva să mergi o mie de pași, mergi cu el două mii.” Matei 5, 33-41
Citește în continuare ‘Jurământul în adevăr și jurământul mincinos’
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-21
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale să le ţii înaintea Domnului. Eu însă vă spun: Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat; nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel-Rău este. Aţi auzit că s’a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte; Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva celui rău; iar celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. |
Apostolul Zilei: 2019-06-21
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (II, 14-29) |
| raţilor, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te rezemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu, şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege, şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege drepul cunoştiinţei şi al adevărului, deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, cel care propovăduieşti: Să nu furi – şi tu furi? Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu, cel care urăşti idolii, furi cele sfinte? Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii? «Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri», precum este scris. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur? Iar el – din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii – nu te va judeca, oare, pe tine, care prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege? Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup este tăiere împrejur; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. |
Ce-ți dorești cu adevărat în viață
Atunci când vine vorba să definim scopul nostru în viață suntem într-o totală confuzie. De obicei, știm ce nu vrem, dar înțelegem oare ce ne trebuie? Să reflectăm puțin la aforismul: „Oamenii fericiți nu posedă în viață tot ce e mai bun, dar ei scot tot ce-i mai bun din ceea ce au”. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să transpunem aceasta în termeni religioși, am spune: „Fă rai din ce ai!”
Prin Taina Botezului omul devine membru al Bisericii şi primeşte mandatul de a ajunge la semănarea cu Dumnezeu prin lucrarea virtuţilor. Desfiinţarea totală a păcatului în omul botezat nu este în contradicţie cu o sensibilitate a voinţei faţă de păcat, urmare a slăbirii firii omeneşti prin păcatul protopărinţilor. Această aplecare sau pornire a voinţei spre păcat nu mai are în cel îndreptat caracterul de păcat şi nu poate fi socotită ca atare, decât dacă voinţa o aprobă şi consimte să o urmeze. Prin săvârşirea faptelor bune, cerute de credinţă şi ajutate de harul divin, creştinul cel nou se întăreşte duhovniceşte în aşa fel încât nu mai este amăgit cu uşurinţă de ispite. Pe măsură ce creşte prin lucrarea virtuţilor, creştinul conştientizează şi ajutorul venit din partea harului care este în el de la Botez, căci „prin Botez ne-a scos cu putere din robie, desfiinţând păcatul prin Cruce şi ne-a dat poruncile libertăţii, dar a urma sau nu poruncile, a lăsat la voia noastră liberă“ (Marcu Ascetul).
Citește în continuare ‘Micul catehism: În viaţa duhovnicească nu există situaţii intermediare’
Al doilea Sinod Ecumenic, care s‑a desfăşurat la Constantinopol în anul 381, a formulat învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh, mărturisind că este Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci. Astfel, au condamnat erezia pnevmatomahilor. Simbolul de credinţă de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea se încheia prin cuvintele „Credem şi în Duhul Sfânt”. La acestea, Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II‑lea Ecumenic au adăugat încă cinci articole de credinţă, stabilind învăţătura ortodoxă despre Sfântul Duh, despre Biserică, despre Sfânta Taină a Botezului, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică.
Citește în continuare ‘Învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh’
Atenție! Cum privim și ce privim ?
„Zis‑a Domnul: Ați auzit că s‑a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter!». Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind‑o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate‑l și aruncă‑l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și, dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie‑o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S‑a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să‑i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.” Matei 5, 27‑32 Citește în continuare ‘Atenție! Cum privim și ce privim ?’
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-20
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi; Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţirea. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte. |
Apostolul Zilei: 2019-06-20
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 28-32; II, 1-9) |
| raţilor, precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului. |
Rostiți rugăciunea zilnic și veți avea doar realizări în viață – Părintele Calistrat 19.06.2019
Lupta creştinilor cu păcatul trebuie să fie permanentă şi susţinută. Deşi prin Taina Spovedaniei se iartă faptele rele mărturisite, pentru vindecarea rănilor provocate de păcate este necesară o perioadă de penitenţă, în timpul căreia preotul duhovnic stabileşte un canon (epitimie). Duhovnicia presupune mult tact şi discernământ duhovnicesc. Asemenea doctorului care poate prescrie tratamente diferite pentru aceeaşi boală, preotul trebuie să găsescă epitimia potrivită fiecărui penitent în parte.
Citește în continuare ‘Micul catehism: Canoanele primite la Spovedanie sunt mijloace de vindecare’
În câteva zile vom călători, din nou, pe cărarea cea strâmtă a postului, când Biserica face apel la conștiința fiecăruia dintre noi să ne apropiem mai cu sârg de Hristos, luându-i ca modele, de astă dată, pe cei doi Sfinți Apostoli, Petru și Pavel, care au purtat neputinţele noastre: s-au îndoit, la fel cu noi; au căzut, precum majoritatea pământenilor; au dovedit destule slăbiciuni ori scăderi, dar, prin lacrimi și mântuitoare pocăință, au risipit bezna păcatului din ei, făcându-se vase alese ale Sfântului Duh. Ca să le urmăm calea, avem nevoie de stăruitoare rugăciune, fapte de milostenie, spovedanie, împărtășanie. Dacă tot veni vorba de Taina Sfintei Mărturisiri, cu toții am asistat la discuții sau chiar polemici pe o temă ce a stârnit adeseori controverse: cum e mai bine să caut un duhovnic? În vârstă, experimentat, sever în canoane? Sau unul tânăr, indulgent, cunoscând îndeaproape problemele actuale ale societății, înțelegând nuanţat anumite situații ale vieții cotidiene?
Citește în continuare ‘Despre duhovnici și vârste, dileme și deslușiri’
Ascultarea ascetică
La avva Antonie cel Mare se găsește un gând ce poate suna radical: „Pe cât posibil, călugărul trebuie să-i întrebe pe bătrâni și câți pași trebuie să facă, și câte picături de apă trebuie să bea în chilie, ca să nu greșească nici în privința acestor lucruri” (Antonie 38). Această apoftegmă ne introduce, fără nici o pregătire prealabilă, în taina ascultării. Și este cu adevărat tainică relația care se naște între bătrân și ucenic în ascultare, un drum îngust ca o muchie de cuțit, în care căderile și deformările sunt oricând posibile.
Cincizecimea, ziua Bisericii
La Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh, Sfinţii Apostoli au fost învestiţi cu putere dumnezeiască pentru marea lor misiune de propovăduire a Evangheliei la toate neamurile, după cuvântul poruncit lor de Mântuitorul: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au mers în toată lumea, au propovăduit Evanghelia la multe neamuri sau popoare, au întemeiat Biserici, au hirotonit episcopi şi preoţi, pentru ca aceştia să continue întreita lucrare misionară: de propovăduire a Evangheliei, de sfinţire a credincioşilor prin harul Sfântului Duh şi de povăţuire și conducere a credincioşilor pe cărările mântuirii.
Iertarea – imitarea lui Hristos
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul, slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.” Matei 5, 20–26
EVANGHELIA ZILEI: 2019-06-19
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul către ucenicii Săi: dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă; adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban. |
Apostolul Zilei: 2019-06-19
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 18-27) |
| raţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei: fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea, Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Amin. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. |
În urmă cu câțiva ani, la adresa unui ziar creștin din Occident, la secțiunea „Scrisori către director” a sosit un plic care conținea un răvăș cu opinia unui bărbat anonim. Mesajul lui era unul scurt. Iată ce scria: „Am fost timp de 30 de ani în fiecare duminică la Liturghie. Am ascultat cam 1.500 de predici, însă nu-mi pot aminti nici măcar una dintre ele. Mă gândesc că mi-am irosit tot acest timp, iar preoții care au slujit Liturghia, pe al lor, eu ascultând, iar ei rostind rugăciuni și cuvântări în zadar. De ce să mai merg la biserică?”
Citește în continuare ‘Creștem în iubire față de Dumnezeu pe nesimțite’
În război, numărul mai mare nu este întotdeauna cel câștigător. Napoleon a pierdut războiul cu Rusia, deși avea o armată mai mare, și l-a câștigat pe cel cu Austria, cu toate că avea o oștire mai puțin numeroasă. Cezar a cucerit Galia având un contingent de trupe de zece ori mai mic decât cel al adversarilor săi. Ce am spune însă dacă o femeie ar fi capabilă să învingă o armată imensă fără a ucide pe nimeni și fără a angrena pe câmpul de luptă o trupă care să lupte în numele său? S-a întâmplat cu Iudita în Vechiul Testament care, este drept, după ce l-a ucis pe Olofern, conducătorul armatei ostile poporului iudeu, a pus capăt războiului. Însă există un exemplu încă mai celebru, al împărătesei Irina, cea care a învins o armată întreagă fără a pune pe nimeni să scoată sabia din teacă.
Citește în continuare ‘Împărăteasa care a învins o armată cu un singur cuvânt’
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente