Postul, desăvârşirea în virtute

Porunca postului o găsim în Sfânta Scriptură. Fără post, după cum ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, nu putem să ajungem la desăvârşire şi mântuire, pentru că nu putem depăşi obstacolele care ne sunt puse îna­inte prin patimi de îngerii căzuţi, care ne şi îndeamnă să ne secularizăm şi să credem că putem vieţui fără Dumnezeu şi în definitiv fără obiectivare spirituală şi duhovnicească asupra existenţei.

Perioadă de post spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu

Postul Adormirii Maicii Domnului, deși are doar două săptămâni, poate fi comparat ca asprime și rânduială cu Postul Mare, care ne pregătește pentru întâmpinarea Paştilor. Asemenea praznicului Adormirii Maicii Domnului, acest post este mai nou în comparaţie cu celelalte, care datează din primele secole creştine. Postul acesta a apărut din dragostea fierbinte pe care creştinii ortodocşi au avut-o întotdeauna pentru Maica Domnului, ca urmare a mijlocirilor şi nenumăratelor mângâieri venite din partea ei pentru adunarea celor credincioşi. Postul Adormirii Maicii Domnului este unul aspru, care, în privinţa hranei, seamănă foarte mult cu Postul Mare. 

Să nu te măsori pe tine însuți și să taci

Un sfat enigmatic apare în mai multe rânduri la părinții deșertului: „Nu te măsura pe tine însuți”. Avva Pafnutie socotește că a nu te măsura pe tine însuți este calea pentru dobândirea liniștii. În alte cazuri, bătrânii însoțesc acest îndemn cu vreo altă nevoință. Avva Visarion propune ca principiu de viață tăcerea, dar simultan îndeamnă ucenicii să nu se măsoare pe ei înșiși (Avva Pimen duce și el mai departe acest sfat). Tot Pimen consideră că a nu te măsura pe tine face parte din uneltele sufletului, alături de „a te arunca în fața lui Dumnezeu […] și a da la spate voința proprie” (Pimen 36).

Psaltirea și Scriptura – invitație la lectură

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul 1, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, pp. 183-184

„Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, dând fiecăruia, după sârguința lui, ce i se potrivește. Tămăduiește rănile vechi ale sufletelor și aduce grabnică însănătoșire celui de curând rănit; îngrijește pe cel bolnav și păstrează sănătos pe cel care nu-i atins de boală; într-un cuvânt, îndepărtează, pe cât e cu putință, patimile care se încuibaseră în felurite chipuri în viața oamenilor; și face aceasta cu seducție măsurată și cu dulceață, sădind în suflet gând plin de înțelepciune. (…) Da, psalmul este liniște a sufletelor, conducător al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, unește pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiți. Cine se mai poate socoti vrăjmaș cu cel cu care a înălțat același glas spre Dumnezeu? (…)

Vorbele urâte

„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” Matei 14, 35-36; 15, 1-11

31 iulie – Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-31

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIV, 35-36; XV, 1-11)

n vremea aceea, cunoscând pe Iisus, oamenii din ţinutul Ghenizaretului au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii. Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau. Atunci fariseii şi cărturarii din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: „De ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor?: că nu-şi spală mâinile când mănâncă“. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre? Că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. Voi însă spuneţi: Cel ce i-ar zice tatălui său ori mamei sale: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu, acela poate să nu cinstească pe tatăl său ori pe mama sa. Aşadar, aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre. Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi Isaia, când a zis: Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinsteşte învăţând porunci şi învăţături omeneşti“. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om“.

Apostolul Zilei: 2019-07-31

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (VII, 12-24)

raţilor, dacă un frate are o femeie care nu crede şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost răscumpăraţi! Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

Sentimente tehnologice sau tehnologii sentimentale ?

Zilele trecute mi-am schimbat calculatorul de la birou. Se învechise și a venit timpul ca să renunț la el, însă am salvat multe texte și imagini pe care le-am transferat în noul meu calculator. S-au adunat atâtea în țesătura miliardelor de biți, de la proiecte și idei, până la fapte de viață și întâmplări, povestiri mai vesele sau mai triste, boabe de nisip din oceanul lumii trecătoare. Tehnica, asociată cu sentimentalismul…

De ce o iubesc românii pe Maica Domnului ?

De joi începem un nou urcuș duhovnicesc, o altă școa­lă a pocăinței și recunoștinței, Postul Adormirii Maicii Domnului. De aceea, iată-mă așezat în fața unei coli de hârtie, cu intenţia de a așterne câteva slove cu acest binecuvântat prilej. Fără echivoc, mi-am zis, le voi dedica Împărătesei cerului și a pământului, având în vedere perioada de pregătire de dinaintea apropiatului praznic al cinstitei sale Adormiri. Vă mărturisesc că-mi vine foarte greu să cuprind în puţine cuvinte toată dragostea și recunoștința, toată evla­via și bucuria, toată sfiala și pre­țuirea pe care le nutresc față de Născătoarea de Dumnezeu! Însă, cu smerenie și dragoste pentru Preasfânta, chezășuiesc câteva rânduri încercând un pios răspuns la întrebarea: de ce o iubesc românii pe Maica Domnului?

Pe ce se întemeiază adevărata prietenie

„În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod vestea ce se dusese despre Iisus și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție. Și, voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca proroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Bote­ză­torul. Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Și a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniță. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Și, venind ucenicii lui Ioan, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu; dar mulțimile, aflând, au venit după El pe jos, din cetăți.” Matei 14, 1–13

30 iulie – Sfântul Apostol Sila [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-30

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIV, 1-13)

n vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Iisus. Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el“. Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său; pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie“. Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet. Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“. Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus. Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi.

Apostolul Zilei: 2019-07-30

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (VI, 20; VII, 1-12)

raţilor, preaslăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

Alunele de pădure protejează sistemul cardiovascular

Alunul – Corylus avellana este un arbust din familia Betulaceelor, care se găsește și la noi în țară. Asemenea celorlalte nuci, alunele sunt o sursă excelentă de fibre alimentare, care au rol de „măturători” ai tractului digestiv, în sensul că ajută la expulzarea reziduurilor din organism.

Hreanul, antioxidantul din bucătărie

Hreanul provine din sudul Europei și din Asia de Vest, unde a fost menționat în întreaga istorie. Puterea și importanța acestei rădăcini au fost cunoscute de mii de ani, fiind folosită, până în zilele noastre, atât în bucătăriile diverselor popoare, cât și în medicină.

„Vreau să văd și eu o minune”

Odată cu instalarea comunismului în România după cel de-al Doilea Război Mondial, politica autorităților de stat a fost una fățiș persecutoare față de Biserica Ortodoxă.

Binecuvântarea de la începutul Sfintei Liturghii

La începutul Sfintei Liturghii, preotul binecuvântează în chipul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie peste Sfântul Antimis, rostind cuvintele: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!” Această formulă liturgică este numită Binecuvântarea mare. În limbaj liturgic, „a binecuvânta” înseamnă „a slăvi”, „a lăuda”. Liturghia debutează aşadar printr-o slăvire a Împărăţiei Sfintei Treimi, scoţând adunarea liturgică din condiţiile existenţei căzute, din „lumea aceasta”, şi raportând-o la Împărăţia lui Dumnezeu. După învăţătura Tradiţiei şi a Scripturii, Împărăţia lui Dumnezeu este cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea faţă de El, unirea cu El şi viaţa întru El. Este „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). Este Împărăţia iubirii între Dumnezeu şi noi şi între noi înşine. A binecuvânta această Împărăţie înseamnă a recunoaşte şi a mărturisi că ea este valoarea supremă şi ultimă şi, ca urmare, a exprima dorinţa adunării liturgice de a intra în ea. Mai mult, Binecuvântarea mare afirmă scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu.

Mântuitorul Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu

„În vremea aceea, venind în patria Sa, Iisus îi învăța pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: De unde are El înțelepciunea aceasta și puterile? Oare nu este Acesta fiul teslarului? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda? Și surorile Lui oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Și se sminteau în privința Lui. Iar Iisus le-a zis: Nu este proroc disprețuit decât în patria lui și în casa lui. Și n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.” Matei 13, 54-58

29 iulie – Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-29

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 54-58)

n vremea aceea, venind în patria Sa, Iisus îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile? Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama sa Maria şi fraţii săi Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?“… Şi se poticneau întru El. Iar Iisus le-a zis: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui“. Şi n’a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.

Apostolul Zilei: 2019-07-29

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (V, 9-13; VI, 1-11)

raţilor, v-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău. Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi? Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult, cele lumeşti? Deci, dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică să vă judece. O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată judeca între frate şi frate? Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta înaintea necredincioşilor? Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta, fraţilor! Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

Duminica a VI-a după Rusalii [Vindecarea slăbănogului din Capernaum] – Părintele Calistrat 28.07.2019

Să gândim la cele de Sus !

În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Şi Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul şi mergi la casa ta. Şi ridicân­du-se, s-a dus la casa lui. Iar mulțimile, văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere. Matei 9, 1-8

28 iulie – Sfinţii Apostoli şi Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-28

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 1-8)

n vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!“ Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta blasfemiază. Şi Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?: A zice: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, – i-a zis atunci slăbănogului -: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi ridicându-se, s’a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, s’au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce dă oamenilor o astfel de putere.

Apostolul Zilei: 2019-07-28

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XII, 6-14 )

raţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem prorocie, să prorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă întru nădejde; în suferinţă fiţi răbdători, la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc. Binecuvântați-i şi nu-i blestemaţi.

Ce se întâmplă când într-o familie s-a născut primul copil

Când este în casă un nou-născut, căsătoria parcă s-ar naşte iarăşi.

Cum să construim o relație armonioasă

Oricum, familia este mult mai uşor de însănătoşit, problemele ei sunt mult mai uşor de rezolvat atunci când tensiunea este abia la început, când nu s-a ajuns la limită. Tocmai în acest scop există profilaxia. Ca atare, este necesar să vorbim nu doar despre conflictele familiale, ci şi despre felul în care soţii trebuie să-şi construiască relaţia pentru a preveni situaţiile conflictuale. Pentru aceasta, soţul şi soţia trebuie:

Așa nu, așa da – stresul, soțul și soția

Haideţi să luăm două exemple de comportament al bărbatului, respectiv femeii, în condiţii de oboseală şi stres.

Micul catehism: Creştinii din primele secole au cinstit sfintele moaşte

Cultul sfintelor moaşte a apărut o dată cu cinstirea trupurilor martirilor. Din primele secole, Biserica a cinstit sfintele moaşte prin zidirea de lăcaşuri de închinare pe mormintele sfinţilor, astfel, încă din secolul I, s-au zidit biserici pe moaştele Sf. Ignatie († 104) şi pe cele ale Sf. Policarp († 166); a rânduit zile de prăznuire în amintirea aflării sau strămutării sfintelor moaşte (pe 27 ianuarie se cinsteşte aducerea moaştelor Sf. Ioan Gură de Aur; 29 ianuarie, aducerea moaştelor Sf. Ignatie Teoforul), a rânduit şi a organizat pelerinaje la mormintele sfinţilor, cinstind astfel rămăşiţele lor pământeşti, a statornicit şi a propovăduit cinstirea sfintelor moaşte, apărând cultul lor împotriva ereziilor. Părinţii Bisericii, adunaţi la Sinodul VII Ecumenic, au stabilit cu privire la cinstirea sfintelor moaşte: „Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dăruit nouă moaştele sfinţilor, ca pe nişte izvoare mântuitoare, care revarsă în multe feluri binefaceri peste cei neputincioşi“.

Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (vindecătorul de boli)

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon… Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Viaţa Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon

Pe vremea împărăţiei păgânului Maximian, cumplitul muncitor al creştinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgânătăţii închinării la idoli. Atunci s-a făcut mare prigonire pretutindeni asupra celor ce credeau în Hristos. Deci mulţi mărturisitori ai preasfântului nume al lui Iisus Hristos au fost ucişi. Intre aceştia a pătimit pentru Hristos şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, din cetatea Nicomidiei, care se află în părţile Bitiniei. Acest slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, s-a născut în cetatea Nicomidiei, din tată de neam bun, cinstit şi bogat, cu numele Evstorghie şi din maica sa, Euvula.

Ocrotitorul medicilor și vindecătorul bolnavilor

Considerat ocrotitorul medici­lor și vindecătorul bolnavilor, Sfân­tul Mucenic Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și mai venerați sfinți ai Bisericii. Sărbătorit pe 27 iulie, în Biserica Ortodoxă, el este numit „doctor fără de arginți”, relevându-se prin aceasta că el nu pretindea de la nimeni vreun fel de plată pentru binefacerile săvârșite.

Credința ta te-a mântuit !

„În vremea aceea a venit un dregător și s-a închinat lui Iisus, zicând: Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune mâna Ta peste ea și va fi vie. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Și, iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit! Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului și văzând pe cântăreții din flaut și mulțimea tulburată, a zis: Depărtați-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulțimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână și copila s-a ridicat. Și a ieșit vestea aceasta în tot ținutul acela.” Matei 9, 18–26

27 iulie – Sfântul Sfințit Mucenic și Tămăduitor Pantelimon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-27

Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 18-26)

n vremea aceea, a venit un dregător şi s’a închinat lui Iisus, zicând: „Fiica mea a murit de curând; ci, venind, pune mâna Ta pe dânsa şi va trăi“. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii Săi. Şi iată, o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s’a apropiat de El şi, fiind în spatele Lui, s’a atins de poala hainei Sale; că zicea în sinea ei: „Doar să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca“. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi din ceasul acela femeia s’a tămăduit. Şi venind Iisus la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: „Depărtaţi-vă, căci copila n’a murit, ci doarme“. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, El a intrat, a luat-o pe copilă de mână şi ea s’a ridicat. Şi s’a răspândit această veste în tot ţinutul acela.

Apostolul Zilei: 2019-07-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Ap. Romani (IX, 1-5)

raţilor, spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup, care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care, după trup, este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!

Sfântul Pantelimon, milostivul doctor fără de arginți

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește sâmbătă, 27 iulie 2019, pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, unul dintre cei mai vestiți sfinți tămăduitori fără de arginți ai bolnavilor. Sfântul Pantelimon L-a mărturisit pe Hristos, a primit darul vindecărilor minunate, iar pentru că era creștin în timpul în care aceștia erau socotiți dușmani ai statului, a suferit tăierea capului cu sabia. Astăzi, numele lui este cinstit în toate țările creștine, iar părticele din moaștele sale se găsesc în mai multe biserici ortodoxe din întreaga lume.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 26.07.2019

Principii de bază în comunicare

De timpuriu deprindem bunele maniere la masă și asumăm reguli comportamentale de bază în societate, pe măsură ce creștem: învățăm că nu este bine să-i lovim pe cei cu care ne jucăm sau că a țipa în public este un comportament care atrage dezaprobarea celor din jur.

Copacul cu aripi

Copacul acela fusese odată ca mine, copilul unor părinți, adică, însă nu oameni, asemenea părin­ților mei, ci copaci, asemenea lui. Poate că era bunicul copil, atunci. Acum erau amândoi la fel de bătrâni. Doar că bunicul mai scotea câte o vorbă din când în când. Stătea pe un scăunel la poartă și se uita la oamenii care treceau pe drum. Îi vedea ca prin ceață, întrecându-i te miri ce.

Legea empatiei

Părinții deșertului au cultivat o înțelegere a păcatului în mare măsură lipsită de o dimensiune juridică. Adică nu au redus păcatul la o povară exterioară, la o vină ce se poartă pe cont propriu. Dimpotrivă, au insistat în diferite contexte asupra dimensiunii existențiale a păcatului, ca o neputință contagioasă, un defect de care suntem, în mare măsură, responsabili. Însă nu suntem singuri responsabili, ci e un lanț care ne leagă pe toți, în Adamul total, în care fiecare vulnerabilitate este una comună.

Sfânta Vineri, martira lui Hristos

Sfânta Vineri este cunoscută în spaţiul românesc cu numele de Sfânta Parascheva. Numele Parascheva în limba greacă înseamnă vineri, de aici şi denumirea de Sfânta Vineri pentru Sfânta Parascheva. Prima sfântă cu acest nume pe care o regăsim în calendarul creştin este Muceniţa Paraschevi din Roma, pe care o sărbătorim astăzi şi care a suferit moarte martirică în anul 140.

Starea celor care ajung în Împărăția cerurilor

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.” Matei 13, 44-54

26 iulie – Sfântul Sfințit Mucenic Ermolae [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 44-54)

is-a Domnul parabola aceasta: asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune; şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti; iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţI şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea?“ Zis-au Lui: „Da, Doamne!“ Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi“. Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?

Apostolul Zilei: 2019-07-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (IV, 5-8)

raţilor, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apolo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit şi măcar de aţi domni, ca şi noi să domnim împreună cu voi.

De ce Dumnezeu nu permite ca omul să știe când o să trecă la cele veșnice ? – Părintele Calistrat 25.07.2019

Călugărul cel înţelept

De multe ori, atunci când cădem în vreun păcat, cel pe care dăm vina cel mai uşor este trupul nostru cu neputinţele lui. Uităm însă că toate cele păcătoase se zămislesc mai întâi în minte şi păstrarea lor acolo, convorbirea noastră cu ele ne pot aduce într-o ipostază riscantă, periculoasă. De aceea scoaterea gândurilor care ne-ar putea dezorienta duhovniceşte este indispensabilă pentru păstrarea curăţiei sufleteşti şi trupeşti.

Însemnarea cu Sfânta Cruce, mărturisirea credinţei în Sfânta Treime

Făcând semnul Sfintei Cruci, mărturisim credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe cruce, şi credinţa într-un Dumnezeu întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pentru că atunci când ne însemnăm cu semnul crucii spunem: „În numele Ta­tă­lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!” Astfel, mărturisim prin rostirea acestor cuvinte credinţa noastră în Sfânta Treime. Învăţătura despre Sfânta Treime este fundamentul cre­dinţei creştine. Ea a fost desco­perită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament, şi for­mulată apoi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de cre­dinţă niceo-constantinopolitan, pe care îl mărturisim în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, la Botez şi la alte slujbe.

De unde vine răul

„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar uceni­cii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, sece­ri­șul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împă­ră­ția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărăde­legea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.” Matei 13, 36–43

25 iulie – Sfânta Cuvioasă Olimpiada [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 37-43)

n vremea aceea, intrând Iisus în casă, ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină“. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului, iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii Celui-Rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. Şi după cum se strânge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui toate pietrele de poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit, să audă!

Apostolul Zilei: 2019-07-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (III, 18-23)

raţilor, nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: «El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor». Şi iarăşi: «Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte». Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre: Fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

„De Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine”

Ideologia umanismului fără Hristos, care propune ca model omul secular, nu a apărut în secolul XXI, ci este, programatic, rodul ideilor Comunei din Paris, adică vine de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Lozinca Re­voluției franceze, `Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte~, căci acesta este sloganul com­plet de la 1789, are nevoie de nuanțări obligatorii. Altfel, el reprezintă doar cuvinte fără sens. Stau și mă întreb cât de egal este în lumea de astăzi un președinte de stat cu un lucrător de la salubritate? Primul are imunitate, servicii de securitate care-l însoțesc permanent pentru a nu i se întâmpla nimic rău, beneficiază de facilități cărora poate nici el nu le știe numărul. Un măturător nu are decât un amărât de salariu și își numără la sfârșitul fiecărei luni cu atenție orele suplimentare muncite, certându-se cu șeful lui de echipă pentru o pontare corectă. Sunt oare ei egali, sunt ei frați, conform sloganului revoluționar? Orice minte sănătoasă ar da răspunsul fără echivoc: nu.

Principiul diversităţii

Alergând după treburile cotidiene, poposind prin clinici private sau de stat, prin diverse instituţii publice sau, pur şi simplu, circulând prin oraş, ai ocazia să afli ştirile şi noutăţile zilei, oferite cu mărinimie de omniprezentele ecrane, care au ajuns să facă parte din viaţa noastră într-un asemenea grad, încât l-ar face invidios chiar şi pe Orwell, autorul celebrei distopii 1984. Dar pe monitoarele în cauză poţi observa nu numai ştiri despre starea vremii, reţete, evenimente mondene şi politice – adică un fel de supermarket al informaţiilor -, ci şi subtile aluzii la schimbările de mentalitate, vizate în noua paradigmă culturală neomarxistă, la care, deo­cam­dată timid, subscrie şi factorul nostru politic. Astfel, aştep­tând preţ de vreun ceas la uşa unui cabinet medical, generoasa „plasmă” din hol poate să-ţi livreze în mod repetat mici filmuleţe emoţionante despre incluziunea socială a musulmanilor sau a minorităţilor sexuale etc., întrucât civilizaţia modernă e una specială, deoarece promovează toleranţa şi diversitatea! Acestea sunt – după cum intuiţi – valori noi, specifice noului val ideologic, pe care culturile tradiţionale retrograde nici măcar nu le-au visat! Desigur că o astfel de publicitate repetitivă prin ima­gini, pe lângă faptul că reprezintă o manipulare grosolană a subconştientului persoanelor, obligate să privească volens nolens aceste reclame ale „minunatei lumi noi”, constituie un atac direct la valorile creştine, adică exact la acelea prin care a subzistat de două milenii nu doar poporul român, ci şi însuşi continentul european. Iar principala acuză adusă Creştinismului de promotorii progresismului modern e aceea că nu recunoaşte drept o valoare universală diversitatea, mai exact spus ceea ce numeşte noua ideologie diversitate! Pentru că atât Scriptura, cât şi Sfinţii Părinţi exegeţi ai Scripturii au subliniat diversitatea existentă în creaţia lumii, dar mai cu seamă în cadrul nea­mului omenesc. În acest sens, e afirmată diversitatea popoarelor, a obiceiurilor, deosebirea dintre bărbat şi femeie, dar mai cu seamă diversitatea profilurilor psihologice umane, fapt ce i-a făcut pe teologii ortodocşi să vorbească despre unicitatea irepetabilă a fiecărei persoane. Aşadar, pe lângă asemănarea implicită genului uman, există şi diversitatea aproape nelimitată a oamenilor, care, deşi toţi sunt asemenea, fiecare e diferit de oricare altul care există, a existat sau va exista vreodată pe pământ. Iar această necuprinsă diversitate a nea­mului omenesc reflectă bogăţia infinită a puterii creatoare cu care Ziditorul lucrează în lume, şi nu evoluţionismul vreunui hazard orb.

Pastoraţie şi politică

Debutul efectiv al activităţii pastorale a Sfântului Grigorie Palama în Tesalonic a avut loc în toamna anului 1351. Situaţia politică şi socială nu era deloc una propice acestei activităţi. Disputele neîntrerupte dintre partizanii Paleologilor şi cei ai lui Ioan Cantacuzino slăbeau siguranţa internă a Imperiului, iar Tesalonicul era expus la maximum acestor incoerenţe politice.

Omilia, parte esențială a Sfintei Liturghii

La fiecare Sfântă Liturghie preotul rosteşte o omilie sau predică. În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Sfintei Liturghii.

Cum va fi în Împărăția cerurilor

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și  se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.” Matei 13, 31-36

24 iulie – Sfânta Mare Muceniță Hristina [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 31-36)

is-a Domnul pilda aceasta: „asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui“. Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată“. Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la’ntemeierea lumii. Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină“.

Apostolul Zilei: 2019-07-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (II, 9-16; III, 1-8)

raţilor, precum este scris: «Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El». Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie cele ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos. Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi? Căci, atunci când unul zice: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apolo, oare nu sunteţi oameni trupeşti? Dar ce este Apolo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu, Care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.

Petrache Lupu : omul care a vorbit cu Dumnezeu [Minunea de la Maglavit]

În 1935, o știre se răspândea rapid nu numai prin țara, dar și dincolo de hotare: unui cioban din comuna Maglavit (la 10 km de Calafat) i s-a arătat însuși Dumnezeu, sub forma unui bătrân cu barba, încredințându-i misiunea sa îndemne oamenii la pocăință.

Rugăciune către Maica Domnului ce se rostește înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg

Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.

Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt-Petersburg

Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg este prăznuită pe 23 iulie.

Prea marea încredere duce la eșec

Contrar a ceea ce crede majoritatea oamenilor, nu ai nici un beneficiu când gândești că ești bun și în fapt nu ești. La fel cum există suficiente avantaje atunci când îți dai seama de propriile limitări și îți conștientizezi slăbiciunile. Dacă trăiești cu impresia că ești mai bun decât în realitate, începi să crezi că ți se cuvin mai multe, pe când dacă îți subestimezi abilitățile, vei obține efectul pozitiv, deoarece efortul depus te va ajuta să ajungi unde îți dorești și te va face mai puternic. Pilda de astăzi ne vorbește despre supraestimarea abilităților și dezamăgirea pe care o trăim atunci când nu avem o încredere în noi moderată și realistă.

Când şi cum facem semnul Sfintei Cruci

Am văzut că unii sportivi aleg să mulţumească lui Dumnezeu pentru performanţele lor făcând semnul Sfintei Cruci.

Semnul Sfintei Cruci este o mărturisire a credinţei creştine

Rugăciunile înălţate către Dumnezeu sunt însoţite de semne şi gesturi care au o anumită semnificaţie. Dintre acestea, cel mai des utilizat este semnul Sfintei Cruci. Creştinii fac semnul Sfintei Cruci de fiecare dată când rostesc o rugăciune, când trec pe lângă o biserică, când încep sau sfârşesc lucrul.

Neghina, zavistie, invidie, ură

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți o dată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună, și grâul și neghina, până la seceriș, iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.” Matei 13, 24–30

23 iulie – Sfântul Mucenic Apolinarie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 24-30)

is-a Domnul pilda aceasta: „asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu omul care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s’a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s’a arătat şi neghina. Şi venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, oare n’ai semănat tu sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Şi el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut asta. Iar slugile i-au zis: Vrei deci să ne ducem şi s’o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; iar la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s’o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu“.

Apostolul Zilei: 2019-07-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I (Corinteni I, 1-9)

avel, chemat apostol al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei care cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos! Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa; astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi; încât voi nu sunteţi lipsiţi de niciun dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.

Urda mărește rezistența organismului la stres și efort

Obținută din zerul rămas după procesarea cașului de oaie sau de vacă, urda este un tip de brânză granulată, mai uscată, cu un gust ușor și proaspăt. Este bogată în săruri minerale și proteine de calitate și conține puțină grăsime, 100 g de urdă conține 8 g grăsimi saturate, 31 g colesterol, 11 g proteine și 5 g carbo­hidrați, mai puțin chiar decât brânza de vaci.

„Farmacia” din boabele de grâu

Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar şi în scop medicinal. La fel ca majoritatea plantelor, grâul conține clorofilă, aminoacizi, minerale, vitamine și enzime, având calităţi mineralizante, tonice, diuretice şi antiinflamatorii. Sub formă de grâu încolţit, tărâţe de grâu sau grâu fiert, se recomandă consumul în cazul bolilor hepatice, renale, a bolilor gastrointestinale, în caz de hipovitaminoze, stări febrile, afecțiuni cronice degenerative, dispepsie, acnee, tuse, afecțiuni cardiace, obezitate, sterilitate şi afecţiuni endocrine.

Unde e matca, acolo merg albinele !

Nu sunt puţini şi nici lipsiţi de grai cei care invocă societatea noastră civilă, încercând să dobândească notorietate şi putere în România. Însă această societate este una extrem de variată, ca să nu spun contradictorie şi fragmentată în gândire şi voinţă. Societatea este un termen pe care îl poţi invoca şi folosi drept paravan oricând, dar nu întotdeauna vocea ei reprezintă un reper demn de luat în seamă.

Răspunsuri duhovniceşti: „Să fim smeriţi şi vom înţelege taina Mariei Magdalena“

De ce, la Înviere, Maria Magdalena, venind la mormânt şi dorind să atingă, să sărute picioarele lui Iisus Hristos, Acesta i-a zis: „Nu te atinge încă de Mine, căci nu M-am suit încă la Tatăl“?

Ascultarea duce la vedere … pe calea cunoașterii

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei». Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit. Voi, deci, ascultați pilda semănătorului: De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel-viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.” Matei 13, 10–23

22 iulie – Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 10-23)

n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: „de ce le vorbeşti în parabole?“ Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s’a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are. De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă. Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n’au auzit. Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului: La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum. Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de’ndată cu bucurie, dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte. Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci“.

Apostolul Zilei: 2019-07-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XVI, 17-24)

raţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei, căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi, prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşală inimile celor fără de răutate. Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, deci, de voi şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi! Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine. Vă îmbrăţişez în Domnul, eu, Tertius, care am scris epistola. Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele Cvartus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!

Amintiri de neșters

Știu: sunteți în vacanță. Sau vă pregătiți să plecați. Sau abia ce v-ați întors. Sper din toată inima că v-ați simțit bine și că n-o să considerați nepotrivite rândurile de mai jos. Căci îndrăznesc să vă sugerez – pentru acum ori pentru viitor – ideea că în orice concediu, în fiecare evadare din rutina cotidianului, merită să câștigăm ceva. Ceva în plus față de așteptata odihnă, dorita relaxare și fireasca distracție. Ceva mai mult decât băi de apă și de soare. Adică nu doar să ne ducem și să ne-ntoarcem.

„Patimile noastre ne sunt diavoli“

Mulţi dintre oameni ştiu că diavolul este ispititor, el aduce ispite, aduce gânduri îndemnătoare la păcat, gânduri fără formă, îndemnătoare la păcat şi de aceea spun că sunt ispitiţi de diavolul. Ştim din Sfânta Scriptură că şi Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu făcut om, a fost ispitit de diavolul spre păcat. Şi El a înlăturat păcatul şi a întărit binele, n-a vrut să se supună ispitei păcatului, ispitei spre păcat. Din acestea înţelegem că ispita, de fapt, nu este totdeauna pricină de păcat sau numai în anumite condiţii este pricină spre păcat. Păcatul odată împlinit, aduce răutate, înmulţeşte răutatea, după chipul păcatului pe care l-ai făcut. Şi apoi deprinderea în păcat este ea însăşi pricină de alte păcate.

Diavolul, purtător de grijă al mântuirii noastre ?

Şi diavolul ne este de folos dacă ne folosim de el cum trebuie; ne aduce mari foloase şi câştigăm nu neînsemnate lucruri

Diavolul, o alegorie ?

Cum am putea să ne îndoim de existenţa diavolului de vreme ce ştim din Evanghelie că Domnul Însuşi le-a poruncit demonilor să intre în turma de porci? Şi totuşi, mulţi oameni, unii chiar pe posturile de televiziune, atunci când încerci să le explici despre faptul că răul este real şi evident în persoana diavolului, neagă cu o nonşalanţă dezarmantă. Răspunsul lor la întrebare este următorul: „Asta este doar o alegorie”. Atunci şi porcii sunt doar o alegorie şi nici ei nu există.

Duminica a V-a după Rusalii [Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei] – Părintele Calistrat 21.07.2019

Câte patimi, atâta lipsă de integritate

În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa. Matei 8, 28-34; 9, 1

21 iulie – Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie, de la Agapia Veche [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-21

DUMINICA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VIII, 28-34; IX, 1)

n vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?“ Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci“. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!“ Iar ei, ieşind, s’au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea Sa.

Apostolul Zilei: 2019-07-21

DUMINICA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (X, 1-10)

raţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă, deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. Căci sfârşitul legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: «Omul care o va îndeplini, va trăi prin ea». Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: «Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?», ca adică să coboare pe Hristos! Sau: «Cine se va coborî întru adânc?», ca să ridice pe Hristos din morţi! Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta», – adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că, de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

Copiii dau un nou sens familiei

Copiii sunt în familie nu numai obiect al grijilor şi îngrijorărilor, ci dau familiei un nou sens al existenţei, reprezintă un izvor de bucurie şi de putere.

Copilul este binecuvântarea iubirii lui Dumnezeu

Copilul este o binecuvântare pentru cei ce s-au căsătorit din dragoste şi-şi consacră slujirea lor vieţii, şi nu morţii. În casa creştină tot ce se face, se face pentru copil. Iubirea soţilor se întrupează în copil. Chiar dacă greutăţile vieţii nu le îngăduie să-şi manifeste văzut dragostea unuia pentru altul, ea este concret prezentă prin copil. Privind copilul, inima şi gândul lor se reîntoarce la momentul în care Dumnezeu li l-a dăruit. Copilul le verifică iubirea, copilul le-o menţine, copilul le-o face veşnică.

Sufletul copilului se hrănește cu dragostea părinților

În cele mai multe familii, fiecare membru trăieşte parcă după un alt program, stă în camera lui, la televizorul lui, şi urmăreşte programului lui preferat. În opinia mea, toate aceste obiceiuri erodează sentimentul apartenenţei la o familie, legăturile dintre membrii ei şi efectele încă nici nu pot fi pe deplin evaluate.

Copilul crește armonios pe fundamentul dragostei conjugale

Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale, în loc să le întărească şi să le facă mai elevate.

Din dragoste pentru înalt

Ce legătură ar putea exista între un proroc din Vechiul Testament, Sfântul Ilie Tesviteanul, şi un pilot din zilele noastre? Răspunsul e uşor de dat. Pe amândoi îi caracterizează cel mai bine verticala. Prorocul e cel care reprezintă vocea, mesajul Dumnezeului Celui Preaînalt către noi, cei de pe pământ. În schimb, pilotul se înalţă în văzduh, iar cerul devine fereastra peste care el se apleacă pentru a-L vedea mai bine pe Dumnezeu. Dar ei mai au ceva în comun. Viaţa profetului care s-a înălţat la cer în carul de foc, o viaţă plină de primejdii, pe care le-a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, e un imbold pentru toţi piloţii să reuşească în misiunea lor, deloc uşoară.

Ce fel de aripi putem avea

Prin puterile și cu mijloacele proprii înălțarea noastră din preocupările cotidiene sau din existența la nivel biologic este imposibilă. Dar după cum Dumnezeu a lăsat legi ale naturii ce permit păsărilor să zboare, la fel ne-a dat aripi și nouă, aripi duhovnicești, care să ne ajute a ne ridica deasupra păcatelor și slăbiciunilor noastre, pentru a ne îndeplini chemarea dată de Dumnezeu în această viață.

Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Proroc Ilie. Figura sa marchează în mod profund istoria biblică. După Moise, Avraam şi David, el este personajul Vechiului Testament cel mai des citat în scrierile creştine patristice.

Rugăciunea Sfântului Ilie

„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” Luca 4, 22–30

20 iulie – Sfântul și slăvitul proroc Ilie Tesviteanul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-07-20

Sfântul slăvitul Prooroc ILIE Tesviteznul Evanghelia de la Luca (IV, 22-30)

n vremea aceea se mirau toţI de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…“. Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta?“. Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“. Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s’au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos. Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus.

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 9-13)

n vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Şi, ridicându-se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă în casa acestuia, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi. Şi văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n’am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi“.