Așa nu, așa da – stresul, soțul și soția

Haideţi să luăm două exemple de comportament al bărbatului, respectiv femeii, în condiţii de oboseală şi stres.

Soţul vine de la muncă obosit, îi dă bună ziua soţiei, se duce în cameră, se aşază în fotoliul moale, dă drumul la radio, după care se cufundă în lectura unui ziar sportiv. Soţiei nu prea îi place asta: şi ea a obosit peste zi, vrea să stea de vorbă. Se duce la soţ şi începe să-i povestească despre anumite probleme ale sale şi treburi casnice. În cele din urmă, soţul se desprinde de ziar şi, privind-o pe sub sprâncene, spune: „Sunt foarte obosit, vreau să mă odihnesc. Ce, nu putem discuta şi pe urmă toate nimicurile astea? Sau, şi mai bine, n-am putea să nu le mai discutăm deloc? Că şi aşa pălăvrăgeşti mereu la telefon cu mama ta şi cu prietenele”.

Soţia se ambalează imediat: „Nu cred că aveai cum să oboseşti atât de tare stând cu fundul pe scaun la birou. Eu nu obosesc mai puţin decât tine, toată ziua stau în picioare, iar tu vii acasă și iei imediat ziarul sau te culci și te uiti la televizor, iar mie nu vrei să-mi dai nici o atenţie!”. Şi aşa începe o ceartă absolut gratuită.

Bineînţeles, soţia n-are dreptate, căci n-ar fi trebuit să se năpustească imediat cu discuţii asupra soţului obosit, însă şi soţul comite o mare greşeală alungându-şi soţia ca pe o muscă sâcâitoare şi considerând toate problemele ei feminine fleacuri care nu merită atenţie.

Pentru femeie nu este importantă atât rezolvarea problemelor discutate, cât atenţia faţă de frământările ei. Ea pune pe primul loc comunicarea, posibilitatea de a discuta anumite probleme, de a exprima ceea ce s-a adunat peste zi în sufletul ei. Dacă soţia nu poate discuta lucrurile acestea cu soţul, ea îşi va împărtăşi trăirile sufleteşti prietenelor, rudelor, va discuta cu acestea la telefon vreme îndelungată, lucru care, de obicei, nu prea le place soţilor.

Să examinăm un exemplu de comportament corect în aceeaşi situație.

Soţul a avut o zi grea. E luna decembrie, a lucrat până târziu la situaţia anuală şi, pe deasupra, a trebuit să cumpere cadouri copiilor. Venind acasă cu maşina, s-a gândit că n-ar fi înţelept să intre în casă, imediat, aşa, gâfâind (fiindcă este iute din fire și când este obosit şi tensionat poate fi scos uşor din sărite de mărunţişuri). Ca atare, a hotărât ca întâi să se mai răcorească şi, după ce a respirat un pic de aer curat, s-a plimbat puţin pe jos în faţa blocului, după care a intrat în scară şi s-a dus la apartamentul său.

Soţia l-a întâmpinat: „Bună, dragule, am o grămadă să-ţi povestesc! Am fost rugată să organizez spectacolul de Crăciun la şcoală, a sunat sora mea şi ne-a invitat să mergem în vacanţă cu toţii la mănăstire. Iar mobilul mi s-a stricat”. El, îmbrătisând-o și sărutând-o, i-a răspuns: „Bună, puiule, sigur, trebuie să discutăm serios toate astea, dar astăzi am avut o zi tare grea, pur şi simplu cad din picioare; vreau să mă întind jumătate de oră şi pe urmă vorbim neapărat. A, era să uit: am pentru tine ceva bun” – şi i-a întins soţiei o ciocolată. „Mulţumesc, ce atent eşti! Îţi încălzesc acum cina să mănânci, şi pe urmă le citesc ceva copiilor, ca să te poţi odihni în linişte.”

După cum vedeţi, nu este deloc greu: câteva vorbe tandre şi un pic de răbdare ne ajută să evităm conflictele.

Pr. Pavel Gumerov, 

Conflictele familiale: prevenire și rezolvare,

traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas,

Editura Sophia, București, 2013, pag. 44-46

Doxologia