Varza, un „depozit” natural de minerale

Din punct de vedere nutrițional, varza este o sursă foarte bună de fibre dietetice, calciu, magneziu și potasiu. Aceste trei minerale esențiale sunt integrate în protejarea oaselor împotriva degradării și apariția unor afecțiuni precum osteoporoza și slăbirea generală a oaselor. O porție de 100 de grame de varză, care conține doar aproximativ 25 de calorii, poate ocupa un loc sănătos în dieta dumneavoastră. De asemenea, este bogată în antioxidanți, incluzând flavonoide, luteină, colină și beta-caroten.

Beneficiile laptelui de capră pentru organismul uman

Laptele de capră este mai puțin consumat față de cel de vacă, deși reprezintă o alegere mult mai sănătoasă. Laptele de capră este considerat un adevărat elixir, deoarece are capacitatea de a preveni cancerul și reușește să trateze numeroase boli. Este bogat în vitaminele A, B2, C și D, dar și în minerale, precum magneziu, calciu, zinc, fosfor etc.

Exerciții spirituale

Trebuie să recunoaș­tem că trăim, în postmodernitatea noas­tră, o epocă extrem de interesantă din perspectiva practicilor religioase. Acum poți împrumuta din orice tradiție absolut tot ce vrei, orice pare potrivit sinelui tău, fără să-ți mai pui problema de a respecta întreaga tradiție sau cultură pe care a generat-o acea religie. Astfel, afli despre o anumită practică cultică ce ți se pare interesantă și te apuci pur și simplu s-o exersezi. Aceasta pare a fi soluția unei civilizații, ca cea actuală, dominată de ten­din­ța de a relativiza tot ce ține de religie și cultură. Iar această modă a împrumuturilor din alte tradiții spirituale a început să „prindă” inclusiv în spațiul românesc. Așa se face că putem afla rapid despre cursuri de yoga, taekwondo, tai chi, jiu-jitsu, meditație zen, meditație transcendentală, me­dita­ție de relaxare etc., în mai toate­ orașele țării.

O zi din viața unui preot bizantin

O viață de o simplitate desăvârșită. Cine își mai dorește astăzi așa ceva? Și totuși, aceasta a fost viața preoților ortodocși timp de veacuri întregi. O viață în care bogăția, fastul, evenimentele extraordinare erau toate absente, dar în care se revărsa cu îmbelșugare harul dumnezeiesc, bucuria slujirii, iubirea de aproapele. Existența socială a preotului în Bizanț se deosebea arareori de cea a păstoriților săi. Toți duceau aceeași cruce, uneori mai dificilă, dacă se aflau în regiunile de graniță, veșnic cotropite de invadatori, alteori poate mai ușoară, dacă se aflau într-un oraș ferit de atacuri.

Rugăciunea inimii sau rugăciunea neîncetată

În Epistola 1 către Tesaloni­ceni, capitolul 5, versetul 17, Sfân­tul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Rugați-vă neîncetat!” Despre acest verset paulin, Sfântul Cuvios Efrem Sirul spune: „Minunat este ca oamenii să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădej­dea, cum spune Domnul (Luca 18, 1). Şi Apostolul mai spune: Ruga­ţi-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5, 18) – adică şi noaptea, şi ziua, şi în orice ceas. Nu numai când intri în biserică, ci şi în celelalte ceasuri să te îngrijeşti de acest lucru; fie că munceşti, fie că dormi, fie că te afli pe drum, fie că mănânci, fie că bei, fie că stai culcat – să nu întrerupi rugă­ciunea”.

Grija față de cei încredințați

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Pentru că închideți Împărăția cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic și, dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui. Și cel ce se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.” Matei 23, 13–22

26 august – Sfântul Mucenic Adrian și Natalia, soția sa [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-08-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIII, 13-22)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul? Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?; deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el; iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Apostolul Zilei: 2019-08-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (II, 3-15)

raţilor, v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva, la venirea mea, să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor. Căci, din multă supărare şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi. Şi dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea. Căci pentru aceasta v-am şi scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteţi ascultători în toate. Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu ne lăsăm covârşiţi de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Şi, venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, despărţindu-mă de ei, am plecat în Macedonia. Mulţumire fie adusă, deci, lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier.