Fii bun ca să fii fericit !

Alexandru Vlahuță a fost un scriitor român care s-a născut în 1858 și a murit imediat după încheierea Primului Război Mondial, în 1919. Originar din Moldova, mai exact din județul Vaslui, Vlahuță a rămas în memoria posterității mai ales prin lucrarea „România pitorească”, „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”, cum o definea criticul literar Dumitru Micu. Alexandru Vlahuță nu este studiat în școala românească de astăzi. Iar sufletul său generos și credința sa în Dumnezeu au rămas și mai puțin cunoscute celor care i-au urmat. Pe ele le vedem însă descoperite într-o scrisoare adresată de Vlahuță fiicei sale, Margareta. Scrisoarea sună astfel: Fiica mea dragă, să fii bună, să fii bună ca să poţi fii fericită!

Focul și iradierea patimii

S-ar fi cuvenit poate ca în analizele noastre să ne aplecăm mai mult spre lucrurile înalte, spre comorile inepuizabile ale înțelepciunii Ortodoxiei, care s-au născut din cunoașterea lui Dumnezeu, o experiență fără hotar, după cum mărturisesc Sfinții Părinți. În acest punct își arată valoarea și superioritatea credin­ța ortodoxă, întrucât ridică demnitatea făpturii umane la statutul de fiu al lui Dumnezeu după har, capabil, așadar, și de grăire împreună cu Ziditorul său.

Trăirea liturgică a dogmei la început de an bisericesc

An de an creștinul parcurge sufletește același șir de sărbători, pătrunzând tot mai mult tainele acestor nestemate ale imnografiei liturgice așternute înțelept chiar de la începutul noului an bisericesc. Despre sensurile adânci ale sărbătorilor ce gravitează în jurul datei de 1 septembrie ne-a vorbit părintele prof. Florian Boitan, de la Biserica „Sfânta Treime“-Delea Veche din București.

Anul bisericesc, timpul creşterii duhovniceşti

Anul nou bisericesc, care a început ieri, la 1 septembrie, este un reper fixat de Biserică prin care omul este invitat să parcurgă drumul creșterii sale duhovnicești într-o nouă perioadă de timp, care trebuie să fie una a mântuirii. Acum Biserica ne cheamă să ne propunem la început de an bisericesc să creştem mai mult duhovniceşte, să descoperim tezaurul Ortodoxiei noastre şi să-l împărtăşim şi celorlalţi, pentru a ne arăta adevăraţi mărturisitori ai Evangheliei aduse şi dăruite de Domnul nostru Iisus Hristos.

De ce Mântuitorul ne oferă ca exemplu asceza

„În vremea aceea Iisus a venit din Nazaretul Galileei și S-a botezat în Iordan de către Ioan. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas din ceruri s-a auzit: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit! Și îndată Duhul L-a dus în pustie. Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Și era împreună cu fiarele, iar îngerii Îi slujeau. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” Marcu 1, 9–15

2 septembrie – Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-09-02

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (I, 9-15)

n vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S’a botezat în Iordan de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El. Şi glas s’a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. Şi îndată Duhul L-a scos în pustie. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau. După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând: „Plinitu-s’a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“

Apostolul Zilei: 2019-09-02

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (V, 10-15)

raţilor, noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. Cunoscând, deci, frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuţi şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în cugetele voastre. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu inima. Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi. Căci dragostea lui Hristos, ne stăpâneşte pe noi, care socotim aceasta, că, dacă unul a murit pentru toţi, au murit, deci, toţi. Şi a murit pentru toţi, încât cei ce trăiesc să nu mai trăiescă pentru ei, ci pentru Acela Care, pentru ei, a murit şi a înviat.