Sfânta Treime, fundamentul credinţei creştine

Sfânta Treime este adevărul fundamental şi specific al religiei creştine, principiul existenţial creator şi proniator, comuniunea perfectă, temeiul întregii ordini cosmice.

În afara creştinismului, Dumnezeu este văzut în două moduri diferite, care nu ţin seama de importanţa covârşitoare a Persoanei divine sau umane. În religiile panteiste, Divinitatea se confundă cu natura, din cauza caracterului Ei impersonal, şi dă naştere colectivismului panteist, care scufundă persoana umană în masa anonimă a naturii. În religiile monoteiste, Divinitatea se închide individualist sau deist în propria Sa transcendenţă şi ţine lumea la distanţă prin puterea Ei lipsită de iubire. Şi într-un caz, şi în celălalt se face abstracţie de persoană şi de comuniune.

Hristos a venit cu revelaţia unui Dumnezeu unic, dar întreit în Persoane, care depăşeşte atât colectivismul panteist, cât şi individualismul deist prin realitatea iubirii şi comuniunii personale pe care o reprezintă ea. Dar pentru ca această revelaţie nouă a Sfintei Treimi să se impună în lume, teologia răsăriteană a fost obligată să depăşească substanţialismul gândirii eleniste, care opune natura persoanei, şi să sublinieze caracterul relaţional al naturii divine ca temei al legăturii indisolubile dintre persoană şi natură. Numai în lumina acestei ontologii a iubirii, bazată pe caracterul relaţional al naturii divine, se poate spune despre Sfânta Treime că este „Dumnezeire în trei străluciri” şi „structură a iubirii supreme”.

Biserica Ortodoxă a luptat cu ereziile din decursul istoriei creştine, pentru a pune în evidenţă caracterul fundamental al comuniunii trinitare. Sfânta Treime ca structură a iubirii şi comuniunii eterne este prima dogmă fundamentală a creştinismului. Crezul pe care noi îl rostim este o mărturisire de credinţă despre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. A-l rosti cu credinţă înseamnă a intra în comuniune cu Sfânta Treime – Dumnezeu, Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane. Dogma Sfintei Treimi depăşeşte categoriile judecăţii omului şi puterea sa de cuprindere în formele lui de exprimare, fiind cea mai adâncă dintre toate învăţăturile Bisericii noastre creştine.

Ziarul Lumina