Dovlecelul, un plus de sănătate

Cunoscut și consumat crud sau în diverse preparate din bucătăria românească, dovlecelul are un conținut scăzut de calorii, dar este bogat din punct de vedere nutritiv, cu un conținut complex de carbohidrați, fibre, proteine, vitamina C, potasiu și mangan. Alte vitamine prezente în cantități mai mici sunt vitamina A, vitamina E, tiamina, niacina și acidul pantotenic.

Kiwano, fructul care conține mai mult potasiu decât banana

Castravetele african kiwano, sau pepenele cu coarne, este originar din Africa Sub-Sahariană, unde crește sălbatic. Este folosit de populația autohtonă mai ales în perioadele de secetă pentru îmbunătățirea nutriției, având un aport crescut de apă, 90%.

Omul modern și religia

Sunt unii care consideră că omul modern nu este diferit prin nimic de strămoșii săi care au trăit în alte societăți, tradiționale. E drept că din punct de vedere structural omul este același în toate timpurile, însă există anumite trăsături care-l fac pe omul contemporan să se diferențieze net de oamenii din alte epoci. Și desigur că cea mai evidentă caracteristică a omului modern e aceea că el a ajuns să-și construiască o societate ruptă cu totul de Dumnezeu, o societate în care, deși credința nu a dispărut cu totul, ea reprezintă doar un fenomen privat, exilat din spațiul public. Or, acest lucru nu s-a mai întâmplat în istoria omenirii. Nu a existat până în modernitate, spune istoricul religiilor Mircea Eliade, o societate pe fața pământului, oricât de primitivă, care să nu aibă un „model divin” după care să se organizeze și un Dumnezeu mai presus de lume la care să se închine. Existau, desigur, și în societățile tradițio­nale atei sau apostați, dar aceasta reprezenta o opțiune personală. În ciuda acestui fapt, per ansamblu, lumea societăților tradiționale era concepută totdeauna ca un univers teofanic, guvernat de legi dumnezeiești, iar viața oamenilor căpăta o ­deosebită semnificație prin statutul lor de făpturi create de un Ziditor transcendent. Dar nu numai societatea în genere era organizată după un model ceresc, prin urmare revelat, ci însăși conștiința omului posedă, ca pe un dat fundamental, elementul religios. Potrivit cercetărilor lui Eliade, conștiința umană nu a ajuns la un moment dat, prin evoluție, la un stadiu religios, ci sacrul  ține de însăși constituția ei. Această constatare l-a făcut să dea o nouă definiție omului, care a ajuns celebră, anume homo religiosus. Cu toate acestea, aș zice că ceea ce afirmă Eliade este un lucru nou și extraordinar numai pentru generația noastră și are o anumită greutate, întrucât vine în sprijinul acestei afirmații cu cercetări realizate în toată lumea, însă același lucru l-a afirmat și Tertulian în urmă cu 18 secole, chiar într-un mod mai precis decât Eliade, când a zis: „Inima omului este prin sine creștină” (anima naturaliter christiana). Însă ceea ce aduce nou istoricul religiilor e faptul că descifrează ateismul lumii moderne ca fiind o negație gratuită, un nihilism ce se manifestă ca o luptă împotriva propriei conștiințe a omului – care e una religioasă! – și care apoi e promovat drept lege socială.

Zi de cinstire a Înaintemergătorului Domnului

În Biserica Ortodoxă astăzi cinstim Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. El este Înaintemergătorul Domnului şi a fost numit de către Însuși Hristos ca fiind cel mai mare om născut din femeie și cel mai mare dintre proroci. El este pruncul care a săltat în pântecele mamei sale (Elisabeta). Ajuns la maturitate, L-a propovăduit pe Hristos atât celor vii care trăiau pe pământ, cât și celor morți care se aflau în iad, înainte de Învierea Domnului, pregătind atât pe cei vii, cât şi ­pe cei morţi pentru venirea lui ­Hristos. După cum învaţă Biserica noastră până la Învierea Domnului, toţi oamenii mergeau în iad. Prin Învierea lui Hristos s-au eliberat din iad sufletele drepţilor Vechiului Testament de sub stăpânirea morţii şi a diavolului.

Credința și roadele ei

„În vremea aceea Îl urma pe Iisus mulțime mare și Îl îmbulzea. Și era o femeie care avea curgere de sânge de doisprezece ani. Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală. Și, îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de hainele Mele? Și I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine? Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul. Iar El i-a zis: Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!” Marcu 5, 24–34

23 septembrie – Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-09-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IV, 38-44)

n vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Petru era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s’a ridicat îndată şi le slujea. Iar în apusul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca. Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristosul. Iar când s’a făcut ziuă a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor cetăţi să le binevestesc împărăţia lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis“. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

Apostolul Zilei: 2019-09-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (II, 11-16)

raţilor, când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, că era vrednic de înfruntare. Pentru că, înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar, când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar, când am văzut că ei nu calcă drept după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. Ştiind, însă, că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.