Arhivă pentru 28 septembrie 2019
Comportamentul alimentar la copii
Comportamentul alimentar reprezintă totalitatea atitudinilor, emoțiilor și comportamentelor relaționate și asociate cu mâncarea. Pentru a supraviețui suntem hrăniți încă din prima zi a vieții și, pe măsură ce creștem, alimentația noastră se diversifică, iar atitudinile prezentate în legătură cu mâncarea (ce ne place și ce nu) se nuanțează tot mai mult. De aici pornesc o serie de dificultăți sau probleme de ordin medical și psihologic.
Familia creştină
Prin Taina Nunţii se naşte familia creştină alcătuită din bărbat şi femeie. Scopul şi sensul căsătoriei creştine se împlinesc în desăvârşirea sufletelor, în Taina Iubirii în Hristos şi în dobândirea Împărăţiei cerurilor; iar sensul unirii lor conjugale se împlineşte în naşterea de prunci şi creşterea lor în Duhul Evangheliei.
Am asistat în ultimii trei ani la mai multe nunţi ale tinerilor plecaţi la muncă în străinătate, întorşi acasă special pentru acest eveniment. Pe lângă bucuria momentului, mi-a atras atenţia rigoarea cu care au împlinit Taina Cununiei, potrivit tradiţiilor locului. Despre acest aspect academicianul Ilie Bădescu ne-a spus că este „expresia unei structuri matriciale de adâncime, care are influenţă asupra conduitei lor. Se comportă astfel pentru că e ceva mai puternic decât ei în adâncul sufletului, care îi îndeamnă la aceasta”. Și, cine știe, poate că o parte dintre aceşti tineri se vor întoarce definitiv acasă.
Citește în continuare ‘Nunta tradiţională și împlinirea legilor străvechi’
Mai bogat decât Bill Gates
Cunoașteți cu toții episodul petrecut în templul din Ierusalim al cărui personaj central a fost o văduvă sărmană care a oferit ca danie doi bănuți. Femeia, discretă, nebăgată în seamă de oamenii prezenți în locașul de cult, a fost sesizată de Fiul lui Dumnezeu, de Hristos, Care le-a spus ucenicilor: „Adevărat grăiesc vouă: Această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa” (Mc. 12, 43-44). Generozitatea bogaților, oricât de largă ar fi, poate fi întrecută de milostenia, de ofranda săracilor. Povestea de astăzi ne-o dovedește cu prisosință. Un lucru este însă cert: dăruind, vom dobândi. Ce vom dobândi? Atenția, grija lui Dumnezeu asupra noastră. Ceea ce nu e puțin.
Cel ce urcă muntele
E bine știut faptul că un pelerinaj reprezintă totdeauna o experiență folositoare, însă un pelerinaj în Sfântul Munte Athos constituie un eveniment care te marchează pentru tot restul existenței, întrucât Athosul este un spațiu ce nu seamănă cu nici un altul din lumea creștină, din toate punctele de vedere. Acest loc, unde se distinge pecetea unei nevoințe monahale neîntrerupte de peste o mie de ani, mai e numit şi Grădina Maicii Domnului din pricina ocrotirii ei nemijlocite faţă de cei ce au ales să iasă din lume și să-I slujească lui Dumnezeu, prin asumarea voturilor cinului îngeresc. Însă aceasta nu înseamnă că Sfântul Munte reprezintă o atracție numai pentru monahi, nicidecum, ci deopotrivă reprezintă o experiență neasemuită şi pentru mireni.
Potrivit Tradiţiei patristice, există o cunoaştere naturală a lui Dumnezeu, care porneşte de la creaţie către Creatorul ei, Dumnezeu. Pe această cale Îl cunoaştem pe Dumnezeu cu ajutorul raţiunii, în calitatea Sa de cauză creatoare şi susţinătoare a lumii. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „cel ce priveşte o chitară minunat întocmită şi bună în armonia şi orânduirea ei… n-ar putea să nu se gândească la creatorul chitarei, chiar dacă nu-l cunoaşte din vedere; aşa ne este evident şi nouă Cel ce le-a creat pe toate, le mişcă şi le conservă, chiar dacă nu-L cuprindem cu înţelegerea”.
Citește în continuare ‘Cunoaşterea lui Dumnezeu prin raţionalitatea creaţiei’
Adevărata prorocie
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, deoparte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă înspăimântați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. Și mulți proroci mincinoși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” Matei 24, 1–13
Comentarii recente