Sfinţii, împlinirea Evangheliei de-a lungul veacurilor

Sfinţenia constă în „procesul de transfigurare subiectivă a credinciosului prin participarea nemijlocită la viaţa în Hristos”. Sfinţenia presupune jertfă interioară, participarea omului la propria lui mântuire prin eliberarea de patimi. Sfinţenia este un aspect indispensabil al actului mântuirii şi de aceea chemarea la sfinţenie este adresată tuturor creştinilor. Sfinţii sunt aceia care au înţeles această chemare şi, în măsura în care şi-au luat crucea, răstignind în ei omul vechi, plin de patimi, păcate şi necurăţie, ei participă şi la slava lui Hristos Cel înviat. „Făcându-se părtaşi Pătimirii lui Hristos prin martiriu, asceză, lacrimi şi practicarea virtuţilor evanghelice, sfinţii au învins moartea cu El. Ei sunt de acum vii în Dumnezeu pentru că Hristos S-a sălăşluit în ei.” Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu, mădulare de cinste ale Trupului lui Hristos, Biserica. Pentru noi, ei sunt un exemplu, o pildă vie a stării la care suntem meniţi să ajungem şi, în acelaşi timp, un sprijin în lupta noastră pentru dobândirea sfinţeniei.

Cu ce se alimentează sufletul

„În vremea aceea, chemând Iisus toată mulțimea la El, zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă. Și, când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți oare că tot ce intră în om din afară nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, uciderile, hoțiile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului.” Marcu 7, 14-24

2 octombrie – Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniță Iustina Fecioara [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-10-02

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VI, 46-49; VII, 1)

is-a Domnul: de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun? Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Este asemenea omului care, zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a putut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-o şi ea de’ndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia“. După ce Şi-a sfârşit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

Apostolul Zilei: 2019-10-02

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (VI, 2-10)

raţilor, purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte cineva că este ceva, deşi este nimic, se înşală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare, şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii, să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; fiindcă ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Așadar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.