Arhivă pentru 3 octombrie 2019
Moştenirea ptolemeică, deschiderea către astronomie şi perspective ale cosmologiei creştine
Timp de peste o mie de ani, atât teologia, cât şi ştiinţa au fost dominate de viziunea ptolemeică despre lume. Primul mare astronom antic a cărui operă a fost recunoscută de Renaştere a fost Claudius Ptolemeu (90-168 d.Hr.). Studierea operei sale astronomice, care abia în secolul al XV-lea a fost tradusă în latină, a însemnat apelul la o ştiinţă autonomă, pentru a găsi soluţia problemelor specifice ale astronomiei.
Monahii, fiecare în felul său și după puterea sa, au căutat mereu calea către Împărăția lui Dumnezeu, unii printr-o aspră nevoință, greu de redat în cuvinte, alții prin iubirea rugăciunii, a cântării, privegherilor și diferitelor rocodeli călugărești care s-au întâlnit dintotdeauna în viața mănăstirilor.
Citește în continuare ‘Însemnare spre neuitarea iubitorilor vechilor istorii’
Existența răului
„În vremea aceea a venit Iisus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El, o femeie a cărei fiică avea duh necurat a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonul din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi! A ieșit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise.” Marcu 7, 24-30
Comentarii recente