Una dintre cele mai frumoase și mai pline de delicatețe povestiri din Patericul egiptean o găsim la avva Pimen: „Câțiva bătrâni s-au dus la avva Pimen și l-au întrebat: «Dacă-i vedem pe frați ațipind la Liturghie, să-i scuturăm ca să-i ținem treji?» El le zice: «Eu, când văd un frate ațipind, îi pun capul pe genunchii mei și-l odihnesc»”.
Arhivă pentru 9 octombrie 2019
O soluție surprinzătoare
Simbolul de credinţă sau Crezul
Credinţa este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu. Ea este un act personal, liber şi sinergic, un rod al lucrării harului şi al deciziei libere a omului. Această credinţă născută ca potenţialitate în apele Botezului se actualizează prin libera decizie a omului şi constă în primirea şi mărturisirea adevărului de credinţă, descoperit de Dumnezeu, culminând în persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos. Credinţa adevărată a Bisericii este aşadar întemeiată pe Revelaţia divină. Acest dat revelaţional cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie a fost sintetizat, concentrat şi expus de Biserică în Simbolul de credinţă sau Crezul.
Iertarea – remediul frustrărilor
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” Marcu 11, 22–26
Comentarii recente