Arhivă pentru 17 octombrie 2019
Ispitele ne sunt de folos, dacă ştim să le folosim. Ele pun la încercare, curăţesc şi luminează sufletul, şi arată cât de puternică este credinţa noastră; de aceea, nu trebuie să deznădăjduim atunci când vin ispitele, ci trebuie să ne luptăm vitejeşte cu ele şi, lucrul principal, nu trebuie să dăm loc gândului: „Sunt mai bun decât alţii!”. Dimpotrivă, trebuie până la sudori de sânge să ne silim spre gândul: „Sunt mai rău decât toţi”, şi să ne străduim să găsim în noi înşine ceea ce-l poate adeveri.Citește în continuare ‘Ispitele sunt oportunități, dacă ştim să ne folosim de ele’
Pocăința este adesea identificată cu o însușire rece și „obiectivă” a păcatelor și a greșelilor, ca un act de pledoarie pentru vinovăție în fața unei acuzații juridice. Spovedania și dezlegarea de păcate sunt privite ca fiind de natură juridică, dar ceva esențial este omis, ceva fără de care nici spovedania și nici dezlegarea de păcate nu au nicio semnificație sau putere reală. Acest „ceva” este chiar sentimentul de înstrăinare de Dumnezeu, de bucuria comuniunii harice cu El, de la adevărata viață creată și dată de Dumnezeu.17
oct.
19
Care este cauza tuturor păcatelor ?
Boala fundamentală este duhul trândăviei. Este acea lenevire şi pasivitate a întregii noastre fiinţe, care întotdeauna ne împinge mai degrabă „în jos” decât „în sus” – care încearcă mereu să ne convingă că nicio schimbare nu este posibilă şi, deci, nu este nici de dorit.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al găririi în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul!
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă!
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă!
Citește în continuare ‘Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, tâlcuită de avva Petroniu Tănase’
17
oct.
19
Mesia
„În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a ridicat să citească. Și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Iar El, deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului». Și, închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Atunci El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui.” Luca 4, 16-22
Comentarii recente