Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic din familia rozaceelor, care crește la câmpie, dar și în zonele montane, și uneori ajunge la 3 m înălțime. Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Taninul este un antioxidant foarte puternic, care acționează asupra imunității organismului și le conferă acestor fructe de pădure calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde se comportă ca un ulei asupra amigdalelor bolnave, și în stomac, unde devine pansament gastric.
Arhivă pentru 21 octombrie 2019
Porumbele, un dezinfectant puternic
Vânăta, un bun tămăduitor cardiac
Conținutul de fibre, potasiu, vitamina C, vitamina B6 și fitonutrienți din vinete contribuie la menținerea sănătății inimii, persoanele care le consumă fiind supuse unui risc mai mic de mortalitate din cauza bolilor cardiace. Vinetele sunt sărace în calorii, însă oferă o gamă largă de nutrienți, de aceea sunt foarte întâlnite în dieta mediteraneeană. Antocianinele din vinete pot proteja sănătatea inimii, iar nasunina poate ajuta la îmbunătățirea fluxului de sânge către creier.
Lumea nevăzută
Lumea nevăzută creată de Dumnezeu este constituită din lumea îngerilor. Cuvântul înger în limba greacă înseamnă sol, vestitor, crainic şi arată misiunea specială a îngerilor de a fi vestitori ai voii lui Dumnezeu. În sens propriu, prin îngeri se înţeleg însă fiinţele spirituale, reale şi personale, deosebite de Dumnezeu şi de oameni, create cu o misiune specială.
Adaptarea la lume
Este foarte adevărat că omul se naște într-un anumit mediu, într-o lume cu anumite date la care este nevoit să se raporteze. În consecință, auzim deseori expresia: „Noi, creștinii, nu putem face abstracție de lumea în care ne-am născut și trăim!”. Este foarte adevărată remarca dacă aceasta înseamnă un îndemn la înțelegerea contextului exterior al existenței noastre dimpreună cu implicațiile sale cele mai subtile asupra credinței, pentru a ne putea poziționa corect creștinește în fața lumii. Dacă însă prin aceasta se subînțelege adaptarea necondiționată la datele lumii, atunci expresia devine problematică, dacă nu chiar vicleană. De ce? Întrucât un creștin cu totul adaptat la datele lumii, indiferent de epocă, va sfârși prin a deveni un om de succes, un om de lume, dar în cele din urmă va apostazia de la statutul său de creștin. Iar pentru a ne convinge, s-ar cuveni să privim nu mai mult decât la viețile sfinților mai vechi și mai noi și să vedem felul în care ei s-au raportat la contextul civilizației în care au trăit. Nu de puține ori, chiar și cei care au viețuit în orașe, erau socotiți niște inadaptați, întrucât viața lor nu era în acord cu obiectivele lumii.
Propovăduirea Evangheliei
„În vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era cuprinsă de friguri și L-au rugat pentru ea. Atunci El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată ridicându-se, le slujea. Dar, apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși. Și din mulți ieșeau diavoli, care strigau și ziceau: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, pentru că știau că El este Hristos. Însă, făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu; iar mulțimile Îl căutau și au venit până la El și-L țineau ca să nu plece de la ei. Însă El a zis către ei: Trebuie să binevestesc Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. Și propovăduia în sinagogile Galileei.” Luca 4, 38-44
Comentarii recente