Când este rugăciunea bine primită de Dumnezeu ?

Totul este calitatea rugăciunii. Rugăciunea tre­buie să fie din inimă, să se facă cu durere. Pentru Dumnezeu nu are atâta valoare cantitatea rugăciunii, precum are calitatea ei. Rugăciunea ce se face în mă­năstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta. Trebuie să aibă şi calitate. Atâtea ore de rugăciune făcută de atâtea persoane, dacă ar fi fost făcută din inimă, ar fi schimbat întreaga lume. De aceea scopul este ca slujbele să se facă din inimă.

Care este răsplata pe care o primesc drepţii în Rai ?

Marele dascăl a toată lumea, Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântările sale funebre la moartea fratelui Chesarie şi a surorii Gorgonia, arată toate bunurile ce fac fericirea drepţilor în Rai în prima perioadă. Astfel, el zice fratelui Chesarie: „Intră în Ceruri, odihneşte-te în sânul lui Avraam, priveşte corul îngerilor, slava şi strălucirea preafericiţilor, sau mai bine uneşte-te cu corul lor şi bucură-te!” (Aici vedem: odihna, bucuria, Raiul, viaţa cu îngerii şi cu sfinţii).

Nu există păcat pe care să nu-l poată dezlega pocăinţa

A nu merge în biserica lui Dumnezeu, a nu-ţi plini pravila, a fi neharnic la rugăciune şi la citirea Scripturilor, a întoarce spatele oricărei nevoinţe şi siliri de sine, de dragul desfătărilor, al plăcerilor şi deşertăciunilor, e lucru necuvios şi pierzător, fiindcă toate acestea duc în adâncul nepocăinței şi deznădejdii.

Antropologia ortodoxă

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, omul a fost creat de Dumnezeu diferit faţă de celelalte făpturi. Dacă celelalte făpturi au fost create prin cuvânt, omul a fost creat printr-o intervenţie specială a lui Dumnezeu, atât cât priveşte trupul, cât şi sufletul. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2, 7). Cât priveşte trupul, omul a fost zidit de Dumnezeu din ţărână, iar sufletul a fost zidit „după chipul Său” (Facerea 1, 27).

Smerenia și curăția inimii

În existența istorică a creștinismului, de multe ori s-a încercat îmblânzirea mesajului Evangheliei. Noutatea sa radicală este uitată, iar automatismele iau locul unei lecturi vii și curioase a mesajului biblic. Părinții deșertului au fost între cei care, părăsind lumea, au citit cu un ochi curat cuvântul lui Hristos și l-au pus în aplicare. De multe ori în cuvintele Părinților deșertului se aude ecoul viu al Evangheliei.

Alege viața! Poruncă imperativă sau îndemn pedagogic ?

Analizând cuvântările lui Moise către popor, cineva din spațiul comunicării ar putea concluziona astăzi, cu ușurință, că în spatele acestora este o persoană care ar putea fi considerată un mare speaker, cu un discurs motiva­țional de excepție. Moise face adesea apel la memoria colectivă a lui Israel, povestind minunile pe care Dumnezeu le-a făcut cu poporul Său, înainte și după Exod, încât, și la nivel discursiv, expe­riența comună a ieșirii din robia egipteană în urma plăgilor divine, a trecerii mării ca pe uscat, a primirii Legii pe Sinai și a biruirii celor care se împotriveau înaintării lor spre Canaan, devine un puternic factor de coeziune socială.

Cititul astăzi sau despre folosul lecturii duhovniceşti

Muncă, rugăciune, lecturi duhov­nicești. O ierarhie? Nu, un instrumentar duhovnicesc, atât de util pentru a vindeca rănile sufletești ale fiecăruia în parte și ale tuturor în general. Dacă astăzi muncim fără a ne ruga sau ne rugăm ignorând importanța muncii, este pentru că am uitat să mai citim, să mai medităm, să ne întoarcem din toată inima și cu toată atenția asupra cuvintelor Scripturii, asupra îndemnurilor Părinților, asupra nenumăratelor texte duhov­nicești care ne-ar putea ajuta.

Creșterea duhovnicească

„Zis-a Domnul: Pentru ce Mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun? Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-și casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și, venind apele mari și puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care și-a zidit casa pe pământ, fără temelie, și, izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut și prăbușirea acelei case a fost mare. Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.” Luca 6, 46-49; 7, 1

30 octombrie – Sfântul Sfințit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei și sora sa, Zenovia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-10-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 44-50)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor“. Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?“ Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare“. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“.

Apostolul Zilei: 2019-10-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (II, 24-30)

raţilor, sunt încredinţat în Domnul că eu însumi voi veni în curând. Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, cel împreună cu mine lucrător şi luptător, care este şi trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele, fiindcă avea mare dor de voi toţi şi era mâhnit, fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. Într-adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare. Deci, l-am trimis mai degrabă ca, văzându-l, voi iarăşi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai puţin mâhnit. Primiţi-l, dar, întru Domnul, cu toată bucuria şi pe unii ca aceştia întru cinste să-i aveţi, fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape de moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea.