Aşadar, omul este alcătuit din două elemente distincte: trup şi suflet. După sfârşitul vieţii omului, trupul se desface în elementele chimice din care a fost alcătuit, iar sufletului, în a patruzecea zi după despărţirea de trup, i se face judecata particulară, adică personală (Evrei 9, 27), după care este aşezat într-un loc provizoriu, bun sau rău, până la judecata generală (I Tesaloniceni 4, 17). De aceea Biserica, în răstimpul celor 40 de zile de la moartea omului, în virtutea dragostei, se roagă Domnului, prin Sfinte Liturghii şi parastase, pentru odihna şi iertarea păcatelor lui.
Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu,
Editura Bonifaciu, București, 2008, pag. 269
Doxologia
0 Răspunsuri to “Oamenii care nu mor niciodată”