Totul în pocăinţă pleacă de la cunoaşterea păcatelor proprii

Pocăinţa dimpreună cu spovedania sunt inima pregătirii pentru împărtăşire. Nevoinţele premergătoare slujesc drept pregătire pentru ele, iar Sfânta Împărtăşanie încununează şi desăvârşeşte totul. Fără adevărata pocăinţă şi mărturisire nevoinţele rămân neroditoare, iar Sfânta Împărtăşanie nu va fi spre tămăduirea sufletului şi trupului. Să intrăm, deci, în noi înşine şi să ne îndeletnicim cu aceasta aşa cum trebuie.

Toate patimile se dezvoltă în om în urma cedării în faţa lor

Toate patimile se dezvoltă în om în urma cedării în faţa lor; această cedare având loc din ce în ce mai des, înclinarea păcătoasă se preface în deprindere, iar deprinderea face patima stăpânitor silnic asupra omului. „Teme-te de obiceiurile rele mai mult decât de demoni”, a grăit Sfântul Isaac Sirul.

Să nu ne fie viața noastră superficială și de nimic

Rugăciunea este cel mai mare dar pentru om. Cel care cultivă rugăciunea, se va și desfăta de ea și va simți mireasmă de flori, dulceața, mierea Harului. Se va învrednici să se unească cu Dumnezeu, să se facă una cu Dumnezeu. Să se facă îndumnezeirea în sufletul omului, să se facă dumnezeu după Har. Să nu trăim ușuratic, fără profunzime, să nu fie viața noastră superficială și de nimic.

Naşterea lui Hristos, împlinirea aşteptării mesianice

Venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut în lumea iudaică aflată sub stăpânire romană şi care aştepta cu nerăbdare nașterea ­­lui Mesia. Datorită profeţiilor din Vechiul Testament, poporul iudeu era într-o stare de aşteptare mesia­nică. Însă această aşteptare nu era doar a poporului iudeu, ci o întâlnim la tot neamul omenesc care prin revelaţia naturală avea conştiinţa necesităţii unui Mântuitor, întipărită în fiinţa umană după căderea pro­to­părinţilor Adam şi Eva, din cauza păcatului neascultării de Dumnezeu. Omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul ­omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Promisiunea unui Mântuitor care să-l scoată pe om de sub povara păcatului strămoşesc şi să-l aducă în Rai a fost făcută de Dumnezeu încă de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva.

Din pridvorul Crăciunului

Din pridvorul Crăciunului se zăresc Golgota şi Crucea. Astfel, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit întru noi…” (Ioan 1, 14). Atunci, „ieslea din Vitleem” a devenit primul amvon al Mântuitorului pe pământ. Pentru noi, cei care ne luptăm cu secolul XXI, Crăciunul poartă deja în străfundurile sale Golgota, Răstignirea și Învierea. 

Cum va fi în Împărăția cerurilor

„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.” Luca 18, 15-17; 26-30

18 decembrie – Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2019-12-18

Sfântul Mucenic Sebastian, Sfânta Muceniţă Zoe şi cei împreună cu dânşii Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de oameni, pentru că ei îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.“

Apostolul Zilei: 2019-12-18

Sfântul Mucenic Sebastian, Sfânta Muceniţă Zoe şi cei împreună cu dânşii Ap. I Timotei (V, 22-25; VI, 1-11)

iule Timotei, nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce sunt altfel nu se pot ascunde. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă-i şi porunceşte-le. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala împotrivirilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, invidie, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevile necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are, pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; ci, având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândețea.