
Citește în continuare ‘Totul în pocăinţă pleacă de la cunoaşterea păcatelor proprii’
Citește în continuare ‘Totul în pocăinţă pleacă de la cunoaşterea păcatelor proprii’
Citește în continuare ‘Toate patimile se dezvoltă în om în urma cedării în faţa lor’
Citește în continuare ‘Să nu ne fie viața noastră superficială și de nimic’
Venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut în lumea iudaică aflată sub stăpânire romană şi care aştepta cu nerăbdare nașterea lui Mesia. Datorită profeţiilor din Vechiul Testament, poporul iudeu era într-o stare de aşteptare mesianică. Însă această aşteptare nu era doar a poporului iudeu, ci o întâlnim la tot neamul omenesc care prin revelaţia naturală avea conştiinţa necesităţii unui Mântuitor, întipărită în fiinţa umană după căderea protopărinţilor Adam şi Eva, din cauza păcatului neascultării de Dumnezeu. Omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Promisiunea unui Mântuitor care să-l scoată pe om de sub povara păcatului strămoşesc şi să-l aducă în Rai a fost făcută de Dumnezeu încă de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva.
Citește în continuare ‘Naşterea lui Hristos, împlinirea aşteptării mesianice’
Din pridvorul Crăciunului se zăresc Golgota şi Crucea. Astfel, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit întru noi…” (Ioan 1, 14). Atunci, „ieslea din Vitleem” a devenit primul amvon al Mântuitorului pe pământ. Pentru noi, cei care ne luptăm cu secolul XXI, Crăciunul poartă deja în străfundurile sale Golgota, Răstignirea și Învierea.
„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.” Luca 18, 15-17; 26-30
Comentarii recente