Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 31.01.2020

Cine rabdă aici, nu va mai suferi acolo

Dacă se abat asupra ta necazuri şi lipsuri, să nu te mânii sau să te răzvrăteşti, chiar dacă ai motive întemeiate de a te mâhni, fiindcă Domnul se supără pe astfel de purtare, ci mai degrabă să le suporţi. Cine suportă până la sfârşit necazurile va fi încununat în viitor; cine, însă, nu le rabdă va fi osândit ca vinovat în ziua cea rea.

Să ne deschidem inima către cei neajutorați

Se cade dar să ne deschidem inima faţă de toţi săracii şi faţă de aceia care, din oricare pricină, pătimesc greu, după porunca care ne porunceşte să ne bucurăm cu cei care se bucură şi să plângem alături de cei care plâng. Şi cum oameni suntem şi noi, se cade ca mai întâi de toate să oferim oamenilor contribuţia benevolă izvorâtă din iubirea bunătăţii, fie că ar avea ei nevoie de ea din pricina văduviei, fie din cauza rămânerii fără părinţi, fie din cauza exilului, fie din cauza cruzimii stăpânilor, fie din cauza asprimii dregătorilor, fie din cauza lipsei de omenie a strângătorilor de biruri, fie din cauza crimelor fioroase ale tâlharilor, fie din cauza nesaţului de pradă al hoţilor, fie din cauza confiscării averii, fie din cauza naufragiului, căci toţi au o deopotrivă nevoie de mila noastră şi aşa se uită spre mâinile noastre, ca şi noi spre cele ale lui Dumnezeu, pentru cele de care am avea nevoie.

Cine este nevoitor adevărat ?

Nevoitor adevărat e acela care se străduieşte în fel şi chip să ocolească ispitele, nu acela care le caută. Aducându-vă singuri ispită în casă, moarte vă aduceţi; alungaţi-o numaidecât! Altfel, vă sunteţi blestem vouă înşivă, blestem şi celorlalţi. Sloboziţi-vă, aşadar, pe voi înşivă şi faceţi-vă binecuvântare celorlalţi!

Rugăciunea, o mare necesitate a sufletului

Rugăciunea este cea mai delicată, cea mai nobilă și mai înaltă funcție a sufletului nostru. Ea este cea mai sigură, dar și cea mai potrivită cale în urcușul spre desăvârșire al creștinului şi este maică a virtu­ților. Omul care a gustat bucuria lăuntrică a rugăciunii va dori să fie neîncetat împreună cu Domnul, ca să poată sta de vorbă cu El.

Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan

Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese cu darul lui Dumnezeu, după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor.

Când va fi sfârșitul ?

„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.” Marcu 13, 1-8

31 ianuarie – Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 1-12)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?“ Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2020-01-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Petru (I, 1-25; II, 1-10)

etru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia, aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: Har vouă şi pacea să se înmulţească! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, împovăraţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme, încât credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Pe El, fără să-L fi văzut, îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul prorocii, care au prorocit despre harul ce avea să vină la voi. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte, despre pătimirile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri – care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia – spre care şi îngerii doresc să privească. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui lisus Hristos. Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci, după Sfântul, Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată purtarea voastră. Că scris este: «Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt». Şi, dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă fără părtinire, după fapta fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre, ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi, cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba, şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit. Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile, ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creşteţi spre mântuire, de vreme ce «aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul». Apropiaţi-vă de El, Piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ; şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin lisus Hristos; pentru că scris este în Scriptură: «Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea, nu se va ruşina». Pentru voi, deci, care credeţi, Piatra este cinste; iar pentru cei ce nu cred, «Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului», şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată, voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.

Sfinții Trei Mari Dascăli ai lumii și Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan – Părintele Calistrat 30.01.2020

Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur – Părintele Calistrat 30.01.2020

Iconograf ia sfinților ierarhi în vechi biserici moldovenești

Sfârșitul lunii ianuarie ne rezervă una dintre marile sărbători de peste an ale Ortodoxiei, cea a Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Multe biserici din întreaga țară poartă acest hram, poate cea mai cunoscută fiind a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, celebru monument de spiritualitate și arhitectură. Astăzi, însă, vom poposi împreună pe urmele icoanelor ce-i înfă­ți­șea­ză pe cei trei mari sfinți în vechi ctitorii de lemn din Moldova.

Făcliile care au răspândit lumina credinței

Biserica Ortodoxă îi cinstește în chip special pe marii ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur, străluciți păstori de suflete, dar și modele pentru slujitorii Bisericii, care au înfruntat veacurile până în vremea noastră. Nu doar o singură sărbătoare, cum este cea de la 30 ianuarie, ci și altele din cursul anului ne arată dragostea și evlavia dintotdeauna a credincioșilor care i-au cinstit, după cum se cuvenea, pe acești prieteni bineplăcuți lui Dumnezeu.

Sfaturile Sfinților Trei Ierarhi

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” Matei 5, 14–19

30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-30

Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Evanghelia de la Matei (V, 14-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc. Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.“

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 27-33)

n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2020-01-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Ap. Iacov (IV, 7-17; V, 1-9)

raţilor, supuneţi-vă lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. Pătrundeţi-vă de durere, întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele? Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga, voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu va face, păcat are. Veniţi acum, voi, bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strâns comori în vremea din urmă. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte. Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung-răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie. Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată, Judecătorul stă înaintea uşilor.

Când moartea şi-a frânt mâinile în deznădejde

Şi când Atotputernicul l-a strigat pe Moise din mărăciniş, El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat şi a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Despre primirea şi neprimirea lui Hristos

Unii Îl primesc, alţii nu Îl primesc. Vă miră acest lucru, cinstite părinte. El ar putea să se impună în aşa fel ca toţi să Îl primească – dar atunci cu ce s-ar deosebi de cezarii romani şi de tiranii contemporani? Silnicia şi tirania distrug personalitatea omenească. Iar El nu a venit ca să nimicească ceea ce este în El şi în orice om lucrul cel mai de preţ. El n-a dorit să supună cu forţa voinţei sale orice voinţă, ci prin bunătate să-i câştige pe toţi oamenii pentru Împărăţia Sa. El S-a arătat ca păstor, ca un păstor deosebit, ce nu goneşte cu bâta oile în staulul Său, ci merge înaintea oilor şi le cheamă. Oile Mele, zice, glasul Meu ascultă şi vin după Mine. Iar oile ce nu ascultă de glasul Lui se întorc ori se abat din cale şi pribegesc pe cărări greşite. Nici atunci n-au vrut toţi oamenii să meargă în urma Lui, nici acum nu vor toţi. Despre împărţire arată Evangheliştii: şi noroadele Îl căutau, şi au venit până la Dânsul, şi Îl ţineau pe El ca să nu Se ducă de la dânşii (Luca 4, 42). Asta s-a întâmplat într-un loc, iar în alt loc dimpotrivă: şi L-a rugat pe Dânsul tot norodul ţinutului gadarenilor să Se ducă de la dânşii (Luca 8, 37). Acolo El izbăvise un om îndrăcit cu preţul porcilor lor, iar lor le părea mai rău de porci decât de om.

Fără curăţia inimii, postul nu va fi primit

Postul nu stă numai în simpla abţinere de la mâncăruri și băuturi, ci există felurite moduri de a respecta postul. Căci unii se opresc de la pâine şi apă, până ce flămânzesc şi însetează. Alţii postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă şi nu beau, deşi flămânzesc și însetează. Acesta este un post de grad superior. Alţii postesc din cumpătare; şi acesta este un post bun. Iar alţii se opresc de la carne, de la vin şi de la felurite mâncăruri. Alţii postesc punându-şi frâu gurii, ca să nu grăiască grăiri păcătoase. Alţii se abţin de la mânie. Iar alţii se feresc de avere, spre a-şi elibera sufletul de robia ei. Unii refuză patul confortabil, ca să poată rămâne treji spre rugăciune. Alţii se opresc de la toate grijile lumeşti, ca să nu poată fi păgubiţi de duşmani. Alţii postesc spre a se chinui şi a fi bine plăcuţi Domnului lor prin suferinţe liber consimţite. Unii, în sfârşit, împreunează toate aceste felurite moduri şi alcătuiesc din ele un singur post, întocmai ca acei care se opresc de la hrană până la flămânzire. Cine se opreşte de la mâncăruri şi băutură se numeşte postitor; dacă el mănâncă ori bea, fie şi foarte puţin, îşi calcă postul. Tot astfel, dacă un om se abţine de la toate lucrurile mai sus numite, dar din când în când săvârşeşte într-o anumită privinţă o abatere, postul nu-i va mai fi socotit post.

Deznădejdea nu e mântuitoare

„Dumnezeul meu, ia-mă!” Câți oameni nu zic aceasta în clipe grele! Însă cei mai mulți nu cunosc că aceasta este păcat și că înseamnă lipsă de răbdare și de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Dar istorioara care urmează o va adeveri cu limpezime. A povestit-o cu multă smerenie și simțire un ieromonah cuvios grec, care are fii duhovnicești în Atena.

Nașterea lui Moise, o minune în mijlocul unui genocid

Istoria omenirii a consemnat situații în care un popor dominant a încercat, prin orice mijloace, să provoace dispariția unui alt neam. În majoritatea cazurilor, copiii erau cei care aveau cel mai mult de suferit. De la invaziile asiriene și până la cotropirile mongolilor, de la războaiele purtate de perși împotriva grecilor și până la dezintegrarea celor dintâi în fața lui Alexandru Macedon, copiii au plătit prețul războiului. Însă cazul cel mai dramatic îl regăsim în Egiptul antic, înainte de nașterea prorocului Moise.

Despre detașare

Odată, când avva Isaac stătea lângă avva  Pimen, s-a auzit glasul unui cocoș. Îl întreabă: «Avva, sunt cocoși aici?». El i-a răspuns: „Isaac, de ce mă silești să vorbesc? Numai tu și cei ca tine îi auziți, cel treaz nu are grija lor».” 

Să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturari, care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” Marcu 12, 28-37

29 ianuarie – Sfântul Mucenic Filotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 23-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2020-01-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 11-18; IV, 1-6)

raţilor, oare izvorul aruncă, din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva se poate schimba smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine, deci, va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, Care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har».

Iertare şi dezlegare

Viața omului este o continuă cădere și ridicare, spunea un avvă în filele Patericului. Cum firea omului se află supusă permanent scăderilor, este necesar să ne plecăm genunchii la scaunul Sfintei Spovedanii mai des, unde Preamilostivul Dumnezeu aşteaptă să ne întindă braţele Sale iubitoare, precum în arhicunoscuta parabolă a fiului risipitor, ca să ne smulgă din ghearele morţii şi să ne redea demnitatea de fii ai Săi. Gestul duhovnicului de a ne aşeza pe creştet epitrahilul tocmai acest aspect îl surprinde. Ca fiinţe purtătoare de trup, avem nevoie de asemenea acţiuni concrete pentru a simţi şi fizic binecuvântarea primită de la Hristos, prin mâna şi gura slujitorului Altarului. Din aceeaşi categorie de gesturi liturgice face parte şi punerea mâinilor preotului pe creştetul celui care s-a spovedit în timpul rostirii formulei de dezlegare. Duhovnicii au învățat gestul liturgic de la Însuși Mântuitorul Hristos, care dorind a o tămădui pe femeia gârbovă, punându-Şi mâinile asupra ei, a rostit: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta” (Luca 13, 12-13). Or, dezlegarea de păcate reprezintă exact izbăvirea de „gârbovirea duhovnicească”. Punerea mâinii duhovnicului pe creștetul credinciosului mai are o semnificație: Taina Spovedaniei mai este numită și „al doilea botez”, altfel spus, o nouă creaţie. Actul ritualic evidenţiază, așadar, prezenţa „mâinii” lui Dumnezeu, care re-creează firea umană căzută.

Asceza şi mistica

Ascetica şi mistica sau antropologia desăvârşirii creştine semnifică un urcuş şi un pisc, echivalente experierii supremei apropieri a Divinităţii de persoana umană cu ajutorul forţelor naturale ale acesteia, sprijinite de puterea divină ce se află, de la Botez, în fiecare suflet creştin. Ele sunt parte integrantă a spiritualităţii ortodoxe, care valorizează persoana umană, oferind un sens precis existenţei pământeşti. Omul nu este singur în existenţa lui, ci se află într-un permanent dialog de iubire cu Dumnezeu, înţeles ca Treime de Persoane, şi cu aproapele său, pe baza virtuţilor creştine.

Logica Învierii de Apoi

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” Marcu 12, 18–27

28 ianuarie – Sfântul Cuvios Efrem Sirul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

Apostolul Zilei: 2020-01-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 1-10)

raţilor, nu vă faceţi voi mulţi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri: dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată, şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată, puţin foc, şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea așa.

Orzul, un complex de vitamine și fibre

Orzul este o cereală folosită în prepararea pâinii, băuturilor, tocănițelor și a altor feluri de mâncare, oferind fibre, vitamine și minerale, cu diverse beneficii pentru sănătate. În magazine găsim orz în două forme: cojit și perlat. Orzul cojit este supus unei prelucrări minime, pentru a îndepărta doar coaja exterioară, necomestibilă, lăsând tărâțele și germenii intacți. 

Răchitanul împiedică vascularizarea tumorilor

Răchitanul (Lythrum salicaria) este o plantă erbacee răspândită în locuri mlăștinoase din zona de câmpie până la cea montană, abundentă până în Lunca și Delta Dunării. Denumit popular iarba zânei sau floarea zânei, răchitanul iubește apa. Are tulpina înaltă de până la un metru și flori roșcat violacee de forma spicului. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă, prea puțin cunoscută la noi, este de fapt un medicament deloc de neglijat în combaterea unor maladii cronice, precum bolile canceroase sau infecțiile virale, netratabile încă de către medicina modernă. 

Practica rugăciunii este mai înaltă decât teologhisirea

Zaheu vameşul este cel ce vămuieşte zidirea lui Dumnezeu pentru propria plăcere. Dar aude Cuvântul Care trece pe acolo şi se urcă într-un sicomor, când se naşte în el cuvântul pocăinţei. Atunci îl convinge să urce mai presus de cugetul trupului, căci aceasta înseamnă sicomorul. De acolo va privi nestingherit Cuvântul şi îl va auzi pe El zicându-i: „Coboară-te repede”, adică dacă însetezi să Mă primeşti întreg în casa ta, nu socoti că este de ajuns numai să fii mai presus de cugetul trupesc, ci croieşte drum către Mine prin lucrarea virtuţilor. Iar faptul că a întors împătrit, aceasta arată fie că se foloseşte de fiecare dintre cele patru virtuţi naturale pentru împlinirea faptelor bune, fie că depărtează de la sine lucrarea păcatului, învoirea cu fapta, preocuparea cu amintirile şi închipuirile deşarte.

Biblia este singura tradiţie religioasă a umanităţii care vorbeşte despre o creaţie ex nihilo

Dacă Dumnezeu a creat lumea, pe Dumnezeu cine L-a creat? De unde provine El?­

Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem oare şi o mărturisire de credinţă?

Ortodoxia este doxologică, nu teoretică

Teologia ortodoxă este doxologică, de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu şi a lucrării Lui creatoare şi mântuitoare, unită în acelaşi timp cu mulţumirea ce i se aduce pentru aceasta.

Rugăciunea pentru conducătorii țării

„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.” Marcu 12, 13-17

27 ianuarie – Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 46-52)

n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.

Apostolul Zilei: 2020-01-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 14-26)

raţilor, ce folos dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiţi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi!, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, din fapte, credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» şi «a fost numit prieten al lui Dumnezeu». Vedeţi, dar, că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Că, precum trupul fără de suflet este mort, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este.

Preasfânta Treime, slăvită în cel mai vechi manuscris al unui imn creștin

Cel mai vechi imn creștin cunoscut până astăzi se află scris pe unul dintre papirusurile Oxyrhyncus, grup de manuscrise descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX într-o groapă de gunoi situată lângă orașul Oxyrhynchus (actual­mente El-Bahnasa), aflat la 160 km sud-vest de Cairo. Întregul grup de manuscrise datează din perioada ptolemeică și cea romană a istoriei egiptene, cu alte cuvinte începând cu anul 32 î.Hr. până la invazia arabă a Egiptului din 640 d.Hr. 

Duminica a XXXII-a după Rusalii [a lui Zaheu] – Părintele Calistrat 26.01.2020

Bogat cu adevărat ești când Îl primeşti pe Dumnezeu în inima ta

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Luca 19, 1-10

26 ianuarie – Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-26

DUMINICA A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XIX, 1-10)

n vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s’a urcat într’un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă. Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“. Şi el s’a grăbit şi s’a coborât şi L-a primit bucurându-se. Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască. Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“. Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s’a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam. Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască“.

Apostolul Zilei: 2020-01-26

DUMINICA A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (IV, 9-15)

iule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, de vreme ce ne-am pus nădejdea în Dumnezeu Cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii !

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii. Înainte ca ei să fie în stare să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta.

„Familia dintre un bărbat și o femeie închipuie unitatea în dragoste deplină a Sfintei Treimi”

Viața creștină în familie este o viață după chipul dumnezeirii întreit-ipostatice. Familia dintre un bărbat și o femeie, în calitatea ei de comuniune de persoane, închipuie unitatea în dragoste deplină a Sfintei Treimi, unde persoanele își păstrează ipostasurile fără să se dizolve în unitatea lor, ci ființează ca o fire nedespărțită întreit ipostatică.

Stresul primilor ani de căsnicie

Savanții au alcătuit un tabel special al factorilor de stres, aranjându-i potrivit gradului lor de influență asupra omului – și în acest tabel încheierea unei căsătorii e apreciată cu o cifră care întrece de câteva ori nivelul stresului trăit în cazul unui divorţ. Uimitor: stresul provocat de întemeierea unei familii este chiar mai mare decât cel din cazul unei tragedii cum este divorţul!

Ia aminte de tine însuți !

„Zis‑a Domnul: Luați aminte la voi înșivă. Dacă‑ți va greși fratele tău, dojenește‑l, și dacă se va pocăi, iartă‑l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într‑o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă‑l. Și au zis apostolii către Domnul: Sporește‑ne credința. Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează‑te și te sădește în mare, și vă va asculta. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Treci și șezi la masă? Oare nu‑i va zice: Pregătește‑mi ca să cinez și, încingându‑te, slujește‑mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” Luca 17, 3–10

25 ianuarie – Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVII, 3-10)

is-a Domnul: „Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“. Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“. Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v’ar asculta. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!, şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“.

Apostolul Zilei: 2020-01-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 1-6)

avel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, că am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea pe care o aveţi către toţi sfinţii, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 24.01.2020

Postul și consumul de lichide

Un accent deosebit pune avva Evagrie şi asupra măsu­rii în ce priveşte consumul de lichide, fapt care ar putea surprinde la prima vedere în contextul torid al Orientului: „Mult contribuie la cuminţenie lipsa apei; să te con­vingă de aceasta cei trei sute de israeliţi care împre­ună cu Ghedeon au supus pe Madian” (cf. Jd 7, 5-7).

Postirea să-ţi fie cât îţi stă în putere înaintea Dom­nului

Mai întâi un cuvânt despre sensul noţiunii de enkrateia tradusă în aceste pagini prin „înfrânare”. Avem de-a face aici cu una din acele noţiuni filozofice tehnice, care în vocabularul primilor monahi cuprind o multitudine de aspecte şi de aceea cel mai bine ar fi să rămână netraduse. Verbul krateo, care stă la rădăcina sa, în ­ seamnă a stăpâni, a învinge, a ţine tare etc. Enkrateia este astfel în general domnia asupra noastră înşine, stăpânirea de sine care poate fi dobândită prin biruirea de sine şi prin „reţinerea de sine”. Concret această stă­pânire de sine se exprimă prin reţinerea de sine de la tot ceea ce ne-ar putea smulge această stăpânire, cum sunt şi poftele stomacului. Mijlocul folosit în acest scop este în general limitarea nevoilor, măsura în toate, cu alte cuvinte postirea. Cum anume se leagă între ele toate aceste elemente o spune următoarea maximă:

Mâncărurile scumpe desfată gâtlejul, dar hrănesc viermele neadormit al desfrânării

Regula general valabilă este că dieta (diaita) trebuie să fie frugală, ieftină, uşor de preparat şi de calitate redusă. Trebuie evitate acele mâncăruri care necesită preparări costisitoare şi îndelungate. Şi nu fără motiv: „Mâncărurile scumpe desfată gâtlejul, dar hrănesc viermele neadormit al desfrânării”.

Unirea Principatelor, un fragment din planul de mântuire a neamului românesc

Cine ar putea să aibă vreo îndoială că „Unul Dumnezeu, Tatăl Atot­țiitorul, Făcătorul cerului și al pământului”, nu este și Făuritorul Micii Uniri? În ciuda încrâncenărilor geostrategice multiseculare, a amenințărilor care ne striveau simțirile și cugetele, a răstignirilor interioare, românii, luminați de Cuvântul Domnului, visau la unitatea politică a neamului și au izbândit.

Până unde merge invidia

„Zis‑a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit‑o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat‑o lucrătorilor, iar el s‑a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut‑o și i‑au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea lovind‑o cu pietre, i‑au spart capul și au ocărât‑o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis‑o; și pe multe altele: pe unele bătându‑le, iar pe altele ucigându‑le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l‑a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‑l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându‑l, l‑au omorât și l‑au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n‑ați citit‑o: «Piatra pe care au nesocotit‑o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s‑a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să‑L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându‑L, s‑au dus.” Marcu 12, 1-12

24 ianuarie – Sfântul Ierarh Filon, Episcopul Carpasiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 1-12)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?“ Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2020-01-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 1-13)

raţilor, să aveţi credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, necăutând la fața omului. Pentru că, de va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi», bine faceţi; iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Pentru că Cel ce a zis: «Să nu săvârşeşti adulter», a zis şi: «Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi, prin legea libertăţii. Că judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

Sufletul sănătos trăieşte darurile Sfântului Duh

Dacă-L iubim pe Hristos, toate sunt uşoare. Eu n-am izbândit încă. Acum mă străduiesc să-L iubesc. La Hristos sunt toate; toate cele frumoase, cele sănătoase. Sufletul sănătos trăieşte darurile Sfântului Duh, care sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (Galateni 5, 22-23). Omul lui Dumnezeu trăieşte încă şi toate câte le spune Apostolul Pavel în imnul dragostei: Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare… nu gândeşte răul… toate le suferă, toate le crede… dragostea nu cade niciodată (I Corinteni 13, 4-8).

Aflarea lui Dumnezeu liniștește sufletul

În ce fel ați descrie schimbarea din interiorul dumneavoastră?

Doctorul care dăruieşte bucuria

Deprimarea este considerată de către Ortodoxie ca o boală foarte gravă. Însă nu incurabilă. Şi aceasta deoarece Marele Doctor al sufletelor şi al trupurilor noastre, Dumnezeu, a dăruit şi bucuria. Bucuria vine din următoarele: Însuşi Iisus oferă obosiţilor şi dezamăgiţilor acestei vieţi odihna şi vindecarea ca pe un dar pentru toţi cei care I-au cerut-o apropiindu-se de El. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28)

Vulturul dintre înălțimile trăirii

Istorisirea vieții Sfântului Grigorie Teologul nu este o simplă biografie, cât mai ales un model de viețuire creștină ce își are rădăcinile în cunoașterea Dumnezeului Cel viu, trăire relatată în opera sa, ceea ce l-a așezat în rândul celor care au primit supranumele de Teologul.

Zaheu și vrednicia pentru împărtășire

Ecoul întâlnirii lui Iisus Hristos cu vameșul (Matei 9, 9-13; Marcu 2, 14-17; Luca 5, 27-32) în rugăciunile dinaintea împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului solicită o lectură euharistică a textului evanghelic pentru Liturghia din cea de-a 32-a Duminică după Cincizecime (Luca 19, 1-10). Ca un revers al medaliei, chestiunea raportării personale la Sfânta Împărtășanie poate fi privită dinspre întâlnirea lui Iisus Hristos cu mai-marele vameșilor din Ierihon. 

Cine săvârșește minunile ?!

„În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni – se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.” Marcu 11, 27-33

23 ianuarie – Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 27-33)

n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2020-01-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (I, 19-27)

raţilor, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Inima Maicii Domnului nu refuză nicio rugăciune

Acum Maica Domnului şade de-a dreapta Fiului ei; înaintea ei, a celei mai cinstite decât heruvimii şi mai slăvite decât serafimii, se închină toţi arhanghelii şi îngerii în ceruri, şi ei îi aduc slavă toţi credincioşii creştini pe pământ. Totuși, ea este pururea cu noi ‒ oriunde am fi şi oricum am trăi. Ea este gata totdeauna să ne dea ajutorul ei, să ne aline suferinţele, să reverse mângâiere în sufletul nostru chinuit, frământat şi pârjolit, şi în braţele sale de maică să ne liniştească, să ne mângâie, să ne sprijine şi să ne îmbărbăteze.

Rugăciune către Maica Domnului „Bucurie Neaşteptată”

O, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te spre toţi cei care cinstesc întru tot sfânt numele tău şi tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ şi sprijinire. Păzeşte în bunătate pe cei care până la sfârşitul lor cel mai de pe urmă vieţuiesc în dreaptă credinţă şi arată cinstită petrecere; pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciţi, pe calea cea dreaptă povăţuieşte-i, la orice lucru bun şi plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău şi potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor care se află în nedumerire trimite-le lor din Cer ajutor nevăzut şi înţelepţire, de ispite, sminteli şi pierzare scapă-i; de toţi oamenii cei răi şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi apără-i şi păzeşte-i, cu cei care călătoresc împreună călătoreşte; celor din lipsuri şi din foamete le fii hrănitoare; celor care nu au acoperământ şi adăpost le fii acoperământ şi scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiţi pe nedrept şi prigoniţi le fii sprijineală; pe cei care rabdă clevetire, batjocură şi hulă îndreptează-i în chip nevăzut, pe clevetitori şi hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor care se duşmănesc cu înverşunare dăruieşte-le pace fără de veste şi nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie şi sănătate cu îndelungare de zile.

Rugăciune către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Cugetul ascuțit și delicat

Pentru Părinții deșer­tului asceza este importantă. Ea definește, structurează și ritmicizează viața lor. Și totuși, marii părinți nu pierd niciodată ocazia să atragă atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă asceza autonomă. Adică asceza golită de întregul ei conținut spiritual și redusă la un simplu exercițiu fizic, care de multe ori poate să fie extraordinar. Ajunge să răsfoim Sinaxarele Bisericii ori Viețile sfinților pentru a putea extrage de acolo o listă întreagă de performanțe. Încordarea la care se supun, suferințele pe care le aleg de bunăvoie sunt, uneori, incredibile. Și totuși, cu toate că acest aspect fură ochiul, iar uneori poate fi de-a dreptul smintitor, esența se găsește în altă parte.

Iertarea aduce liniște sufletească

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” Marcu 11, 22-26

22 ianuarie – Sfântul Apostol Timotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2020-01-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (I, 1-18)

acov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic. Şi, de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Să ceară, însă, cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Că a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. După voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să-I fim pârgă dintre făpturile Lui.

Când suntem înconjurați de prieteni ?

Lumea şi cinstirile ei sunt în chip măiestrit viclene. Când omul săvârşeşte fapte bune, atunci toţi îl cinstesc, însă atunci când este întru necinste, toţi se întorc de la el. Atunci când omul este în bunăstare, atunci are o mulţime de prieteni şi mângâietori ori măgulitori, iar când este în grea încercare, toţi sunt depărtaţi de el. Toţi Apostolii, atunci când Hristos era în cinste şi preţuire, umblau după El, dar atunci când suferea, toţi L-au părăsit şi au fugit departe. Aşadar, nu nădăjdui la bunăstare şi cinste omenească, ci toată nădejdea şi încrederea să le ai în Dumnezeu: zi şi noapte către El, Unul, înalţă-te mereu cu inima şi mintea.

Carne nu putem mânca, dar pe oameni, da !

Vine odată la Părintele o femeie şi îi spune:

Împărăţia Cerului nu-i nici mâncare, nici băutură

Neîncetat, Părintele ne spunea, să ne rugăm şi să postim; în sărbătorile mari şi în duminici să nu lucrăm, chiar de ar bate cu grindină de sus, să nu ne atingem de nimic, să stea totul nemişcat. Toate posturile de peste an, precum şi miercurea şi vinerea să fie strict respectate. Pe mulţi îi binecuvânta să postească şi lunea, iar pe alţii să nu mănânce carne, spunându-le:

Tatăl nostru și șaua calului

Ne amăgim crezând că a ne ruga este totuna cu a citi rugăciuni dintr-o carte sau a rosti pe de rost lucruri învățate din Ceaslov sau Psaltire. În urmă cu 11 ani, mă aflam în Athos și i-am vorbit părintelui Petroniu Tănase despre risipirea minții în timpul rugăciunii. Mi-a spus cu fermitate: „A nu fi cu mintea la Dumnezeu, a nu fi atent la cuvintele rugăciunii înseamnă să-L nesocotești pe Însuși Cel Căruia I te adresezi. Fapta asta e un păcat și nu unul dintre cele mici”. Și am mai primit un avertisment: „Dacă te vei obișnui să-ți faci canonul de rugăciune așa, cu neatenție, mecanic, automat, fără simțire, cu greu vei putea să trăiești rugăciunea ca pe ceva care te însuflețește, care te face viu și te face să simți că stai înaintea lui Dumnezeu”. Despre atenția în rugăciune, în pilda care urmează.

Cum ne comportăm în casa Domnului

„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” Marcu 11, 11-23

21 ianuarie – Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.“

Apostolul Zilei: 2020-01-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XII, 25-29)

raţilor, luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci, dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: «Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul». Iar prin aceea că zice: «Încă o dată», arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci «Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor».

Spirulina, folositoare în tratarea unei multitudini de afecțiuni

Microalgă de culoare verde‑albăstrui, spirulina este una din cele mai vechi forme de viață de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani. Considerată „superaliment”, spirulina este atât de bogată în nutrienți încât o dietă pe bază de apă și această algă poate să susțină buna funcționare a organismului. Are în componența sa o cantitate mare de proteine, lipide, glucide, vitamine (B, B1, B2, B3, B6, B12, D, E, K), acid pantotenic, biotină, acid folic, minerale (mangan, cupru, fier, zinc, seleniu, fosfor, calciu), de 26 de ori mai mult decât laptele, acizi grași esențiali Omega 3 și Omega 6, antioxidanți, clorofilă, care contribuie la detoxifierea organismului și întărirea sistemului imunitar, și cei 8 aminoacizi esențiali pentru organism (izoleucina, leucina, lizina, metionina, triptofanul și valina). Spirulina mai conține și o enzimă cu rol principal în apărarea organismului de boli degenerative, afecțiuni maligne și contribuie la menținerea sănătății și tinereții organismului.

Multe dintre bolile noastre sunt pentru păcatele strămoşilor

Vine odată la Părintele o femeie plângându-se de boala ei şi-l întreabă dacă atunci când sufletul ei se va despătimi, boala îi va părăsi trupul, la care Părintele i-a răspuns:

Păcatele îl înnegresc într-atât de tare pe om, încât îl fac precum smoala

Păcatele îl înnegresc pe om şi încă aşa de tare, încât îl fac ca smoala de negru şi astfel nu va trebui să-l întrebe pe el de faptele sale, căci toate se vor vedea pe dânsul. Căci prin faptele tale te poţi mântui, dar tot prin ele te poţi îngropa în iad. Din faptele tale te vei îndrepta, şi tot din faptele tale te vei osândi.

Aici avem libertate, dar în viața viitoare nu va mai fi aşa

Aici, pe lumea asta, Dumnezeu a dăruit fiecărui om libertate.

Modernitatea și moartea

Dintotdeauna, chiar și în societățile cele mai primitive, moartea nu a fost defel percepută ca o distrugere definitivă a omului, ci numai ca o plecare, ca o trecere a sufletului într-o altă lume. Iar această plecare reprezintă, pe de-o parte, o despărțire temporară de cei apropiați de pe pământ, iar pe de alta, o întâlnire cu moșii și strămoșii care au murit deja. Chiar și cei mai simpli și necărturari oameni au simțit că viața omului nu poate fi sortită distrugerii. Revelația creștină a adus foarte multe lămuriri în ceea ce privește destinul sufletului după momentul morții trupești. Și ar trebui neapărat amintită aici învățătura despre judecata particulară a omului, ce va avea loc la patruzeci de zile după moarte și apoi Judecata Universală, de la sfârșitul lumii, care va stabili pentru veșnicie locul definitiv al fiecărei persoane. Această judecată finală va cântări nu doar faptele personale ale omului, ci și consecințele acestora, bune sau rele, asupra contemporanilor, precum și în posteritate. Ca urmare a acestei viziuni, omul e chemat la liberă alegere, dar și la responsabilitatea actelor sale și, de aceea, la cugetare la momentul morții, când va fi judecată valoarea faptelor, potrivit Scripturii: „După căile tale şi după izvodirile tale te voi judeca, zice Domnul Dumnezeu” (Iez. 24, 14).

Sfinţi teologi sărbătoriţi în luna ianuarie

Biserica săvârşeşte în luna ianuarie pomenirea mai multor sfinţi teologi, dintre care cei mai de seamă sunt Sfinţii Trei Ierarhi. Pe lângă această triadă de arhierei care au trăit şi scris teologia, adică învăţătura despre Dumnezeu, în luna ianuarie mai săvârşim pomenirea altor sfinţi, atât arhierei, cât şi cuvioşi, care au scris în apărarea sau promovarea învăţăturii de credinţă ortodoxă. Menţionăm în această pagină patru dintre aceşti sfinţi: Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril din Alexandria, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul şi Sfântul Cuvios Efrem Sirul.

Creştinul

Prin Taina Botezului devenim creştini. Din acel moment suntem membrii Bisericii lui Hristos. În această calitate noi trebuie să învăţăm şi să trăim credinţa ortodoxă. Adică să credem toate adevărurile creştine aşa cum le propovăduieşte Biserica Ortodoxă, păstrându-le în toată curăţia lor şi întocmindu-ne viaţa după ele. În acelaşi timp să mărturisim credinţa şi să ne dăm silinţa pentru păstrarea, întărirea şi răspândirea credinţei creştine ortodoxe, apărând-o, cu tot curajul, de răstălmăcirile eretice, amintindu-ne de spusele Mântuitorului: „De cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul omului se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri“ (Luca 9, 26).

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă !

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, ridică-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, s-a ridicat și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.” Marcu 10, 46-52

20 ianuarie – Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare [ TRINITAS TV ]