Cum să iubim pe Dumnezeu cu toată inima ?

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Matei 22, 37). De ce cu toată inima? Fiindcă Domnul a făcut toată inima pentru Sine ca să trăiască în ea, nu doar în parte; pe lângă asta, inima noastră pur şi simplu nu poate să slujeasă la doi domni – lui Dumnezeu şi lui Veliar, sau bogăţiei (Matei 6, 24), ea este de neîmpărţit. Şi dacă vei depărta măcar cu o iotă inima ta de la Dumnezeu, nu va întârzia s-o umple pe de-a-ntregul vrăjmaşul diavol, ce caută neîncetat să ne înghită (I Petru 5, 8). Iată ce lege psihologică! A împărţi inima este un lucru din cale-afară de primejdios și vătămător. Slavă Ţie, Dumnezeule, Care întru simplitate ai zidit inima omenească şi ne-ai poruncit să gândim, să dorim şi să facem totul întru simplitate şi să fugim în tot chipul de viclenia păcătoasă, diavolească. Izvorul şi pricinuitorul a toată viclenia este diavolul. Izbăveşte-ne, Doamne, de cel viclean! (Matei 6, 13).

Rugăciunea se învață pas cu pas

Singur Dumnezeu este biruitorul tuturor neputinţelor noastre, iar puterea Lui nu o putem primi decât prin rugăciune. Ea este izvorul tuturor împlinirilor, oricare ar fi acestea. Tot prin ea cerem şi dobândim umblarea în faţa Domnului.

Ce implică rugăciunea curată ?

Tu cauţi rugăciunea fierbinte, însă nu pot încuviinţa această năzuinţă a ta. Dacă ţi s-a întâmplat să te rogi cu căldură în inimă, crezi că prin aceasta ai deja mântuirea, iar de aici poţi ajunge la amăgire; tocmai de aceea, Domnul nu îngăduie să ne sprijinim pe rugăciunea fierbinte, ci îngăduie să vină gânduri tulburătoare şi să fii biruită de somn. Curăţia rugăciunii, căldura ei, lacrimile şi celelalte sunt toate daruri dumnezeieşti, însă ele sunt date celor smeriţi, fiindcă aceştia nu se mai pot semeţi cu mintea, ci doar îşi văd răutatea lor şi, asemenea vameşului, strigă către Dumnezeu, rugându-se să primească milă. Lasă Purtarea de grijă dumnezeiască să-ţi dea darurile acestea când va găsi de cuviinţă: El ştie cui şi când să le dăruiască.

Lingura

Dacă am ști cu adevărat cine este lingura, am privi-o cu mai mult respect. Spun cine, și nu ce, pentru că eu o număr la membrii familiei. Până nu demult, oamenii își începeau viața în doi pornind de la lingură. În afară de dragoste, care trebuia să fie mai multă decât încăpea într-o lingură, asta era toată averea celor doi. Nu două linguri, ci una, de lemn, cu care mâncau amândoi, iar atunci când nu aveau ce pune pe masă, se sorbeau unul pe celălalt cu ea, până le trecea foamea. Li s-a întâmplat asta chiar părinților mei. Am știut, încă de când am venit pe lume, că nu doar cu mama și tata sunt rudă bună, ci și cu dumneaei, lingura de lemn, fără de care aș fi așteptat poate și acum să cresc mare. Ea m-a crescut, având grijă ca puținul ce-l lua din strachină să pară mult, iar de la gura strachinii până la gura mea acrul să se facă dulce.

Sursa răutății

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XV, 49-50, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 170

„Lumea cea văzută, de la împă­rați până la cerşetori, este în (continuă) tulburare, în dezordine şi luptă şi nimeni dintre aceştia nu cunoaşte cauza. Or, este vădit că răul, care a intrat (în lume) prin ne­ascultarea lui Adam, este centrul (tuturor relelor) şi cauza morții. Pentru că păcatul care a intrat (prin Adam), fiind ca o putere şi esență rațională a lui satan, a semănat toate relele: el acțio­nează în ascuns în omul cel lăuntric şi în minte şi se luptă cu gândurile, oamenii nu ştiu că fac acestea împinşi de o putere străină, socotesc că acestea sunt lucruri fireşti şi că din soco­tință proprie fac acestea. Însă cei care au în mintea lor pacea lui Hristos şi sunt iluminați de El ştiu de unde vin acestea. Lumea suferă de patima vicleşugului şi nu ştie. (Această patimă) este ca un foc necurat care aprinde inima, străbate toate mădularele şi-i incită pe oameni la destrăbălări şi la nenumărate rele.”

3 ianuarie – Sfântul Proroc Maleahi; Sfântul Mucenic Gordie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-03

Sfântul Prooroc Maleahi şi Sfântul Mucenic Gordie Evanghelia de la Matei (XXIII, 23-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne’nfrânare Fariseu orb!, curăţă’ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.“

Apostolul Zilei: 2020-01-03

Sfântul Prooroc Maleahi şi Sfântul Mucenic Gordie

(Harți. Zi aliturgică)