Să iubim binecuvântarea şi să fugim de blestem

Sufletul arată prin sine însuşi domnia şi înălţimea, fiind departe de treapta de jos prin aceea că nu are niciun stăpân şi că este liber şi guvernat de propriile voiri, fiindu-şi propriul stăpân. Şi aceasta de ce anume ţine, dacă nu de faptul de a fi împărat? Să iubim binecuvântarea şi să fugim de blestem: de noi depinde a alege pe fiecare dintre cele două după vrednicie, spre care dintre ele înclinăm din dispoziţia sufletului.

Gândul la Dumnezeu și ispitele

Faceţi-vă treburile încet, pe îndelete, cu sârguinţă, iar la roadele văzute gândiţi-vă mai puţin. Trebuie să vă căiţi în toate cele. Şi să aveţi grijă de gânduri! De ce să rătăciţi pe la răspântii? Cum putem vedea soarele, când praful e gros şi e ceaţă în jur? Feluritele reverii Îl acoperă pe Dumnezeu. Ce poate fi mai dulce şi mai frumos decât El? De ce să ne desprindem de El şi să privim spre nimicnicie?

Plăcerea gustului este maica multor păcate în parte

Iar plăcerea gustului este, cum ar zice cineva, maica multor păcate în parte. Căci cine nu ştie că mulţimea lăcomiei de mâncare e rădăcina aproape a tuturor păcatelor din viaţă?

Rolul emoțiilor în viața noastră

Într-o societate ghidată aproape exclusiv de o gândire rațională și utilitară, emoțiile au devenit o extensie deranjantă a personalității, un obstacol în calea atingerii obiectivelor sau, mai rău, un sabotor al comportamentului. Uităm că emoțiile vin cu un mesaj important despre interiorul nostru și sunt ca o busolă atunci când vorbim despre luarea unor decizii sau schimbări în viața noastră.

Prima taină a Bisericii

Viaţa noastră creştină începe prin Taina Botezului. Această sfântă taină a Bisericii se mai numeşte şi naştere din nou, deoarece prin ea omul renaşte. Această denumire a fost dată de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos în dialogul Său cu Nicodim: „Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). 

Smerenia Mântuitorului Hristos

„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.” Marcu 9, 33-41

10 ianuarie – Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-10

După Prăznuirea Botezului Domnului şi cel între sfinţi Părintele Grigore, episcopul Nissei, şi Cuvioşii Dometian şi Marchian Evanghelia de la Luca (III, 19-22)

n vremea aceea Irod tetrarhul, mustrat fiind de Ioan cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le făcuse Irod, tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniţă. Şi a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s’a deschis cerul şi Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas din cer s’a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. Se citeşte şi Evanghelia Sfântului de la Matei (IV, 25; V, 1-12) n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

Apostolul Zilei: 2020-01-10

După Prăznuirea Botezului Domnului şi cel între sfinţi Părintele Grigore, episcopul Nissei, şi Cuvioşii Dometian şi Marchian Ap. Evrei (VII, 18-25)

raţilor, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei; căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci, pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ, El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: «Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec». Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie, prin El, de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei.