Indicele glicemic scăzut din mei încetinește procesul de digestie și menține nivelul de zahăr din sânge la un raport constant. Meiul crește sensibilitatea la insulină pentru persoanele care suferă de diabet și ajută, de asemenea, la controlul nivelului de zahăr pentru diabetici, în special diabetul de tip 2.
Citește în continuare ‘Meiul, alimentul perfect în intoleranța la gluten’
Sumacul (Rhus coriaria) este un arbust decorativ care crește în sălbăticie în Orientul Mijlociu, dar și în unele zone din Italia și Grecia. Mai este cunoscut și sub denumirea de oțetar mirositor. Fructele de culoare roșu-închis se comercializează uscate sau măcinate și au un gust fructat, acrișor. Sumacul era folosit de către romani în alimentație, înainte de introducerea lămâilor, fiind un ingredient esențial în mâncăruri, pentru gustul său acid-acrișor. Sumacul este un condiment foarte des folosit în bucătăriile tradiționale orientale pentru prepararea marinatelor uscate, a preparatelor din carne, cartofi, ciuperci, sfeclă, fasole, salate etc.
Monahismul rămâne şi există pentru lume, pentru popor. Este un suport şi o realitate la care aleargă poporul dreptcredincios. Iar ceea ce trăieşte monahul, poporul, credincioşii cred ceea ce trăieşte el. Ei cred ceea ce părinţii monahi propun, adică Tradiţia Bisericii.Citește în continuare ‘„Monahismul rămâne şi există pentru lume”’
Cineva spunea că raiul începe aici pe pământ. Mântuitorul ne-a făgăduit un rai care începe chiar aici, pe pământ. Cine n-are gustul raiului în viaţa aceasta, apoi nici în cealaltă lume nu-l poate iubi.Citește în continuare ‘Să gustăm din Raiul vieţii pământeşti !’
Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte.Citește în continuare ‘Când ne ascultă Dumnezeu rugăciunile ?’
Potrivit modelor culturale, lucrurile care captează interesul oamenilor se schimbă odată cu trecerea timpului și e absolut firesc să se întâmple așa atunci când este vorba despre lucrurile ce cad sub simțuri sau sub incidența cunoașterii raționale, într-un cuvânt, atunci când vorbim despre cultura omenească. Însă, atunci când intră în discuție învățătura de credință, schimbările punctelor de interes ar trebui să trezească nedumeriri și problematizări. Spre pildă, se poate distinge astăzi un interes crescând, în domeniul teologiei academice, pentru cunoaștere în general, dar și în special pentru aceea care provine din varii domenii ale științelor contemporane, cu scopul de a fi folosite drept argumente care să sprijine discursul teologic sau chiar de a așeza în paralel și a compara diverse descoperiri ale științei cu adevărurile tradiției ortodoxe. Aceste propensiuni par a eclipsa, cel puțin în anumite cercuri, preocuparea fundamentală a teologiei ortodoxe pentru mântuirea sufletului și, în strânsă legătură cu aceasta, pentru cunoașterea lui Dumnezeu. Astfel, se pare că studiul teologic virează spre un statut în care se identifică mai mult cu o necontenită acumulare de idei decât cu o artă a mântuirii.
„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împărăția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.” Marcu 9, 42-50; 10, 1
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s’o ia fratele lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii; şi al doilea; a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi cei şapte n’au lăsat copii şi au murit. La urmă a murit şi femeia. Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-o de soţie“. Şi le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea din morţI nici nu se însoară, nici nu se mărită. Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug când pe Domnul Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El“. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învăţătorule, bine-ai zis…“, că nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David? Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Aşadar, David Îl numeşte Domn; atunci, cum de este fiul lui?“ |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (VIII, 7-13) |
 raţilor, dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: «Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, legământ nou, nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; pentru că ei n-au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. Că acesta e legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaşte pe Domnul! – pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; că voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Şi zicând: «Nou», Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte aproape este de pieire. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente