
Citește în continuare ‘Oare pe Dumnezeu nu-L doare suferința omului ?’
Citește în continuare ‘Oare pe Dumnezeu nu-L doare suferința omului ?’
Citește în continuare ‘Care este sensul îndrumării de la duhovnic ?’
Chiar și lumea părinților duhovnicești, a asceților și a sfinților nu este lipsită de fricțiunile obișnuite care se nasc în orice comunitate. Nu degeaba părinții Patericului folosesc imaginea pietrelor de râu care se rotunjesc prin contact reciproc pentru a desemna raporturile celor care trăiesc în comunitate. Discreția și delicatețea asceților, uneori felul lor ezitant de a fi, arată disponibilitatea de a face loc în viețile lor lucrării Duhului Sfânt. Această deschidere este vizibilă și într-o apoftegmă despre avva Pimen: „Spuneau despre avva Pimen că niciodată nu-și punea cuvântul său deasupra cuvântului altui bătrân, ba întotdeauna lăuda cuvântul altuia”.
Sfinţii sunt persoane iubitoare de desăvârşire, pentru că tot ceea ce gândesc, vorbesc şi fac se raportează la voinţa lui Dumnezeu şi la învăţătura Bisericii, nu la principii şi raţionamente omeneşti, urmărind în permanenţă binele celorlalţi oameni şi înduhovnicirea întregii creaţii.
„Zis-a Domnul: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. Atunci aduceau la Iisus copii ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.” Marcu 10, 11-16
Comentarii recente