Orzul este o cereală folosită în prepararea pâinii, băuturilor, tocănițelor și a altor feluri de mâncare, oferind fibre, vitamine și minerale, cu diverse beneficii pentru sănătate. În magazine găsim orz în două forme: cojit și perlat. Orzul cojit este supus unei prelucrări minime, pentru a îndepărta doar coaja exterioară, necomestibilă, lăsând tărâțele și germenii intacți.
Citește în continuare ‘Orzul, un complex de vitamine și fibre’
Răchitanul (Lythrum salicaria) este o plantă erbacee răspândită în locuri mlăștinoase din zona de câmpie până la cea montană, abundentă până în Lunca și Delta Dunării. Denumit popular iarba zânei sau floarea zânei, răchitanul iubește apa. Are tulpina înaltă de până la un metru și flori roșcat violacee de forma spicului. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă, prea puțin cunoscută la noi, este de fapt un medicament deloc de neglijat în combaterea unor maladii cronice, precum bolile canceroase sau infecțiile virale, netratabile încă de către medicina modernă.
Citește în continuare ‘Răchitanul împiedică vascularizarea tumorilor’
Zaheu vameşul este cel ce vămuieşte zidirea lui Dumnezeu pentru propria plăcere. Dar aude Cuvântul Care trece pe acolo şi se urcă într-un sicomor, când se naşte în el cuvântul pocăinţei. Atunci îl convinge să urce mai presus de cugetul trupului, căci aceasta înseamnă sicomorul. De acolo va privi nestingherit Cuvântul şi îl va auzi pe El zicându-i: „Coboară-te repede”, adică dacă însetezi să Mă primeşti întreg în casa ta, nu socoti că este de ajuns numai să fii mai presus de cugetul trupesc, ci croieşte drum către Mine prin lucrarea virtuţilor. Iar faptul că a întors împătrit, aceasta arată fie că se foloseşte de fiecare dintre cele patru virtuţi naturale pentru împlinirea faptelor bune, fie că depărtează de la sine lucrarea păcatului, învoirea cu fapta, preocuparea cu amintirile şi închipuirile deşarte.Citește în continuare ‘Practica rugăciunii este mai înaltă decât teologhisirea’
Dacă Dumnezeu a creat lumea, pe Dumnezeu cine L-a creat? De unde provine El?
Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem oare şi o mărturisire de credinţă?
Teologia ortodoxă este doxologică, de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu şi a lucrării Lui creatoare şi mântuitoare, unită în acelaşi timp cu mulţumirea ce i se aduce pentru aceasta.
Citește în continuare ‘Ortodoxia este doxologică, nu teoretică’
„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.” Marcu 12, 13-17
Citește în continuare ‘Rugăciunea pentru conducătorii țării’
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 14-26) |
 raţilor, ce folos dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiţi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi!, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, din fapte, credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» şi «a fost numit prieten al lui Dumnezeu». Vedeţi, dar, că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Că, precum trupul fără de suflet este mort, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente