Când moartea şi-a frânt mâinile în deznădejde

Şi când Atotputernicul l-a strigat pe Moise din mărăciniş, El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat şi a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Despre primirea şi neprimirea lui Hristos

Unii Îl primesc, alţii nu Îl primesc. Vă miră acest lucru, cinstite părinte. El ar putea să se impună în aşa fel ca toţi să Îl primească – dar atunci cu ce s-ar deosebi de cezarii romani şi de tiranii contemporani? Silnicia şi tirania distrug personalitatea omenească. Iar El nu a venit ca să nimicească ceea ce este în El şi în orice om lucrul cel mai de preţ. El n-a dorit să supună cu forţa voinţei sale orice voinţă, ci prin bunătate să-i câştige pe toţi oamenii pentru Împărăţia Sa. El S-a arătat ca păstor, ca un păstor deosebit, ce nu goneşte cu bâta oile în staulul Său, ci merge înaintea oilor şi le cheamă. Oile Mele, zice, glasul Meu ascultă şi vin după Mine. Iar oile ce nu ascultă de glasul Lui se întorc ori se abat din cale şi pribegesc pe cărări greşite. Nici atunci n-au vrut toţi oamenii să meargă în urma Lui, nici acum nu vor toţi. Despre împărţire arată Evangheliştii: şi noroadele Îl căutau, şi au venit până la Dânsul, şi Îl ţineau pe El ca să nu Se ducă de la dânşii (Luca 4, 42). Asta s-a întâmplat într-un loc, iar în alt loc dimpotrivă: şi L-a rugat pe Dânsul tot norodul ţinutului gadarenilor să Se ducă de la dânşii (Luca 8, 37). Acolo El izbăvise un om îndrăcit cu preţul porcilor lor, iar lor le părea mai rău de porci decât de om.

Fără curăţia inimii, postul nu va fi primit

Postul nu stă numai în simpla abţinere de la mâncăruri și băuturi, ci există felurite moduri de a respecta postul. Căci unii se opresc de la pâine şi apă, până ce flămânzesc şi însetează. Alţii postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă şi nu beau, deşi flămânzesc și însetează. Acesta este un post de grad superior. Alţii postesc din cumpătare; şi acesta este un post bun. Iar alţii se opresc de la carne, de la vin şi de la felurite mâncăruri. Alţii postesc punându-şi frâu gurii, ca să nu grăiască grăiri păcătoase. Alţii se abţin de la mânie. Iar alţii se feresc de avere, spre a-şi elibera sufletul de robia ei. Unii refuză patul confortabil, ca să poată rămâne treji spre rugăciune. Alţii se opresc de la toate grijile lumeşti, ca să nu poată fi păgubiţi de duşmani. Alţii postesc spre a se chinui şi a fi bine plăcuţi Domnului lor prin suferinţe liber consimţite. Unii, în sfârşit, împreunează toate aceste felurite moduri şi alcătuiesc din ele un singur post, întocmai ca acei care se opresc de la hrană până la flămânzire. Cine se opreşte de la mâncăruri şi băutură se numeşte postitor; dacă el mănâncă ori bea, fie şi foarte puţin, îşi calcă postul. Tot astfel, dacă un om se abţine de la toate lucrurile mai sus numite, dar din când în când săvârşeşte într-o anumită privinţă o abatere, postul nu-i va mai fi socotit post.

Deznădejdea nu e mântuitoare

„Dumnezeul meu, ia-mă!” Câți oameni nu zic aceasta în clipe grele! Însă cei mai mulți nu cunosc că aceasta este păcat și că înseamnă lipsă de răbdare și de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Dar istorioara care urmează o va adeveri cu limpezime. A povestit-o cu multă smerenie și simțire un ieromonah cuvios grec, care are fii duhovnicești în Atena.

Nașterea lui Moise, o minune în mijlocul unui genocid

Istoria omenirii a consemnat situații în care un popor dominant a încercat, prin orice mijloace, să provoace dispariția unui alt neam. În majoritatea cazurilor, copiii erau cei care aveau cel mai mult de suferit. De la invaziile asiriene și până la cotropirile mongolilor, de la războaiele purtate de perși împotriva grecilor și până la dezintegrarea celor dintâi în fața lui Alexandru Macedon, copiii au plătit prețul războiului. Însă cazul cel mai dramatic îl regăsim în Egiptul antic, înainte de nașterea prorocului Moise.

Despre detașare

Odată, când avva Isaac stătea lângă avva  Pimen, s-a auzit glasul unui cocoș. Îl întreabă: «Avva, sunt cocoși aici?». El i-a răspuns: „Isaac, de ce mă silești să vorbesc? Numai tu și cei ca tine îi auziți, cel treaz nu are grija lor».” 

Să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturari, care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” Marcu 12, 28-37

29 ianuarie – Sfântul Mucenic Filotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-01-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 23-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2020-01-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 11-18; IV, 1-6)

raţilor, oare izvorul aruncă, din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva se poate schimba smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine, deci, va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, Care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har».