Arhivă pentru februarie 2020

29
feb.
20

Neascultarea, izgonirea şi dorinţa reîntoarcerii

Duminica dinaintea începerii Păresimilor a fost numită de către Sfinții Părinți Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, iar cântările Vecerniei ne amintesc despre momentul în care protopărintele nostru, Adam, a fost izgonit din Rai și plângea: „Eu nu am ascultat de Stăpânul și porunca pe care mi-a dat-o am călcat-o, de aceea de toate bunătățile am fost eu văduvit”, rugându-se ca Dumnezeu să-l primească din nou spre a simți nemijlocit iubirea Sa. Asemenea lui Adam suntem îndemnați să facem și noi de fiecare dată când greșim, dar mai ales în timpul Postului Mare, dorind să ne întoarcem în brațele părintești din exilul în care păcatul ne-a purtat pe fiecare dintre noi.

Citește în continuare ‘Neascultarea, izgonirea şi dorinţa reîntoarcerii’

29
feb.
20

Cât comunicăm cu copilul nostru ?

Într-adevăr, este nevoie de mult timp şi de efort pentru o comunicare adevărată. Această mare investiţie e istovitoare şi chinuitoare, dar e, într-adevăr, o investiţie. Adică, tot ce dăm ca timp şi ca efort vom primi mai târziu, ca ajutor din partea copilului şi ca formare a lui, lucru care va avea consecinţe binefăcătoare asupra vieţii sale, dar de care ne vom bucura şi noi.

Citește în continuare ‘Cât comunicăm cu copilul nostru ?’

29
feb.
20

Stai de vorbă cu copilul tău !

Pentru a-ţi cunoaşte copilul, trebuie să-l asculţi şi să-i vorbeşti, adică să comunici cu el.

Citește în continuare ‘Stai de vorbă cu copilul tău !’

29
feb.
20

Postul copiilor – antrenamentul voinței pentru viață

Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri.

Citește în continuare ‘Postul copiilor – antrenamentul voinței pentru viață’

29
feb.
20

Postul este folositor sau dăunător copiilor ?

Suntem în post. Bucurie și binecuvântare pentru viața noastră! După câteva zile de ajunare, multe mame grijulii au venit la biserică cu odraslele de mână cerând preotului să-i împărtășească deoarece nu mai pot posti. Lucru frumos și promițător.

Citește în continuare ‘Postul este folositor sau dăunător copiilor ?’

29
feb.
20

Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea (Sâmbăta Sfinților Cuvioși)

Sfinţii Casian (†435) şi Gherman (†405-415) s-au născut din părinţi străromâni în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică.

Citește în continuare ‘Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea (Sâmbăta Sfinților Cuvioși)’

29
feb.
20

Cum se realizează milostenia

„Zis‑a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și‑au luat plata lor. Tu, însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într‑ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și‑au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă‑te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească‑se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă‑se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă‑ne‑o nouă astăzi; și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!” Matei 6, 1–13

Citește în continuare ‘Cum se realizează milostenia’

29
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-29

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Evanghelia de la Matei
(VI, 1-13)

is-a Domnul: „Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.“
29
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-29

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Ap. Romani

(XIV, 19-23; XVI, 25-27)

raţilor, să urmăm cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău pentru omul care mănâncă spre poticnire. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă). Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat. Iar Celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea şi după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice, iar acum arătată prin Scripturile prorocilor, după porunca veşnicului Dumnezeu, şi cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinţei, Unuia înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor! Amin.
28
feb.
20

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian

29 Februarie

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Citește în continuare ‘Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian’

28
feb.
20

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Casian

   Acest Cuvios Părinte de neam străromân s-a născut prin anii 365 de la venirea mântuirii prin Hristos-Domnul, în Dobrogea, numită pe atunci Sciţia Mică, la un loc ce-i păstrează din vechime până azi numele „podişul Casian” şi „peştera lui Casian”. Localitatea Casimcea din judeţul Tulcea îi poartă, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distinsă, a urmat la şcolile timpului. Dar însufleţit de o arzătoare sete de desăvârşire duhovnicească renunţă de tânăr la atracţiile deşarte şi înşelătoare ale vieţii lumeşti şi pleacă la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său Gherman, frate nu prin naştere, ci în duh. Aşa au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem. Întemeindu-se după cuviinţă în rânduielile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul de viaţă al călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia şi simţind în ei dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreţii despre a căror îmbunătăţită viaţă duhovnicească auziseră. Aşa au ajuns la comunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie. Dar pretutindeni pe unde treceau, căutau cu râvnă pe sfinţii însinguraţi, ca să cinstească în ei strălucirea harului şi bogăţia roadelor lor şi pentru a le cere sfaturi duhovniceşti pentru mântuirea sufletului. Aceste întrebări şi răspunsuri ne vor fi lăsate ca o moştenire sfântă în cartea Convorbirilor, cu care Cuviosul Casian a înzestrat Biserica.

Citește în continuare ‘Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Casian’

28
feb.
20

Postul și rolul lui în viața credincioșilor – Părintele Calistrat 28.02.2020

28
feb.
20

Postul și discernământul în scrierile Sfântului Ioan Casian

Sfântul Ioan Casian (360/365 – 435) este analizat de teologi îndeosebi pentru rolul jucat în organizarea vieții monahale. Primele sale cărți, „Așezămintele mănăstirești” și „Convorbiri cu părinții”, demonstrează din plin importanța pe care teologul scit o acordă trăirii monahale atât sub aspectul său practic, cât și în privința vieții spirituale, ambele îmbinându-se într-o manieră firească. 

Citește în continuare ‘Postul și discernământul în scrierile Sfântului Ioan Casian’

28
feb.
20

Cum ajungem sfinți ?

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a III-a, A doua convorbire cu părintele Theonas, Cap. XIII, 1-7, Cap. XIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 699-701

„Scriptura afirmă limpede că bărbații drepți şi sfinți nu sunt în afara putinței de a greşi: «De şapte ori cade cel drept şi se ridică». Şi ce este a cădea dacă nu a păcătui? Totuşi, când se spune că de şapte ori cade cel drept, nu însemnează că şubrezenia omenească îi pune sub semnul întrebării dreptatea, fiindcă este mare deosebire între căderea omului drept şi a celui păcătos. Una este a săvârşi un păcat de moarte şi alta a-l prevesti prin gând, care nu este lipsit de păcat, a greşi din neştiință şi uitare, sau dintr-o vorbă spusă cu uşurință, a şovăi în problemele lăuntrice ale credinței, a simți mângâierea gloriei deşarte, a cădea de pe înălțimile de­săvârşirii, tras în jos de poruncile firii. Acestea sunt cele şapte feluri de cădere, în care chiar dacă cel înțelept alunecă, totuşi, el nu încetează de a fi drept. Acestea, oricât ar părea de uşoare şi de mici, totuşi îl fac să nu poată fi fără păcat. Căci are pentru ce să se căiască zilnic, să-şi ceară iertare şi să se roage fără încetare pentru păcatele sale zicând: «Şi ne iartă nouă greşelile noastre»… Ca să dovedim prin exemple foarte clare că şi unii dintre sfinți au greşit, dar n-au decăzut din dreptatea lor, ce altceva trebuie să credem decât că a fost sfânt acel preafericit şi deosebit între apostoli Petru, mai ales în acel timp în care i se spunea de către Domnul: «Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Şi îți voi da cheile Împărăției cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri». Ce este mai strălucit decât această laudă a Domnului, ce poate fi mai măreț decât această putere şi fericire? Şi totuşi, după puțin timp, necunoscând taina patimii, fiindcă se împotrivea, fără să ştie, unui atât de mare folos al nea­mului omenesc zicând: «Fie-ți milă de Tine, Doamne; să nu-ți fie ție aceasta», el merită să audă: «Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală îmi eşti, că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor». Oare este de crezut că, în vreme ce însăşi dreptatea l-a înfundat cu aceste cuvinte, fie că n-a căzut, fie că n-a rămas în sfințenie şi dreptate? De ce nu trebuie să recunoaştem că a suferit o adevărată cădere în timpul în care, de teama prigonitorilor, a fost împins să-L tăgăduiască de trei ori pe Domnul? Dar pe dată a urmat pocăința şi a spălat cu multe lacrimi pata unei crime atât de mari, astfel că nu şi-a pierdut meritele sfințeniei şi ale dreptății. Aşadar, despre El Însuşi şi despre sfinții asemenea Lui trebuie să înțelegem ceea ce cântă David: «De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. Când cel drept va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui». Cel ai cărui paşi sunt întăriți de Domnul cum poate fi altfel decât drept?”

Citește în continuare ‘Cum ajungem sfinți ?’

28
feb.
20

28 februarie – Sfântul Cuvios Ioan Casian [ TRINITAS TV ]

28
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-28

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).
28
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-28

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).
27
feb.
20

Când îți vin gânduri rele, gonește-le !

Dacă-ţi vin gânduri rele, nu ai ce-i face – nici un om nu scapă de asta şi nici nu este vreun păcat aici.

Citește în continuare ‘Când îți vin gânduri rele, gonește-le !’

27
feb.
20

În bucurie, dar și în tristețe – rămâi același !

Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe.

Citește în continuare ‘În bucurie, dar și în tristețe – rămâi același !’

27
feb.
20

Schimbarea hranei duhovniceşti aduce mult folos

Încearcă-te pe tine însuți astfel: ia-ţi metania, așează-te şi rosteşte rugăciunea până simţi că ai obosit. După aceasta ai nevoie de altă hrană. Citeşte puţin, cântă sau fă vreo lucrare trupească. Schimbarea hranei duhovniceşti aduce mult folos.

Citește în continuare ‘Schimbarea hranei duhovniceşti aduce mult folos’

27
feb.
20

Hristos a răbdat toate pentru noi

„În vremea aceea arhiereii, cărturarii și bătrânii poporului L-au dus pe Iisus înaintea lui Pilat. Și au început să-L învinuiască, zicând: Pe Acesta am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicând să dăm dajdie cezarului și zicând că El este Hristos Împăratul. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici. Și Pilat a zis către arhierei și către mulțimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar Pilat, auzind, a întrebat dacă omul este galileean. Și, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă de multă vreme dorea să-L cunoască, pentru că auzise despre El și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El. Și L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Iar arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L foarte tare. Însă Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat. Și, în ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, pentru că mai înainte era dușmănie între ei. Iar Pilat, chemând pe arhierei și pe căpetenii și toată mulțimea, a zis către ei: Ați adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fața voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om din cele ce aduceți împotriva Lui. Și nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăși la noi. Și iată, El n-a săvârșit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. Și trebuia, în ziua praznicului, să le elibereze un vinovat. Dar ei, cu toții, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba, care era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și pentru omor. Și iarăși le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus. Dar ei strigau, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Atunci el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârșit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, iar strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor. Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor. Și, pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din țarină, i-au pus crucea ca s-o ducă în urma lui Iisus. Iar după El venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau. Dar, întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri! Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi! și dealurilor: Acoperiți-ne! Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? Și erau duși și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Iar când au ajuns la locul ce se cheamă «al Căpățânii», L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac! Și, împărțind hainele Lui, au aruncat sorți. Era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea, când soarele s-a întunecat, iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu! Și, aceasta zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. Iar toți cunoscuții Lui și femeile care Îl însoțiseră din Galileea stăteau departe, privind acestea. Și, iată, un bărbat cu numele Iosif, din Arimateea, cetate a iudeilor, sfetnic fiind, care era bărbat bun și drept, care nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor și care aștepta Împărăția lui Dumnezeu, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Și coborându-L, L-a înfășurat în giulgiu de in și L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. Iar ziua aceea era vineri și se lumina spre sâmbătă. Și, urmându-I femeile care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul și cum a fost pus trupul Lui. Și, întorcându-se, au pregătit miresme și miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după porunca legii.” Luca 23, 1-34, 44-56

Citește în continuare ‘Hristos a răbdat toate pentru noi’

27
feb.
20

27 februarie – Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie [ TRINITAS TV ]

27
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-27

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Evanghelia de la Luca
(XXIII, 1-34, 44-56)

n vremea aceea, sculându-se toată mulţimea, L-au dus pe Iisus în faţa lui Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“. Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…“. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus. Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; şi s’a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s’a sfâşiat prin mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege.
27
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-27

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Ap. Iuda

(I, 11-25)

raţilor, vai de cei necredincioşi, că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Valaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi; nori fără apă, purtaţi de vânturi; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi; valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor; stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie! Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a prorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşii, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor; şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste. Voi însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră preasfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i; pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniţi, cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru: slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii! Amin.
26
feb.
20

Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu

Nu te întrista din pricina singurătăţii pe care o ai de îndurat acolo unde trăieşti. Dacă, aşa cum scrii, te simţi ca în pustie, să ştii că foarte mulţi tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toţi aceşti pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălţat până în preaînalta tovărăşie a lui Dumnezeu şi a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au văzut faţă omenească, şi totuşi nu spuneau: „Suntem singuri! Ne plictisim!”. Căci Dumnezeu era cu ei şi ei erau cu Dumnezeu. Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu.

Citește în continuare ‘Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu’

26
feb.
20

Diferența dintre credința entuziastă și fanatism

Entuziasmul e foc, dar şi fanatismul e foc. Însă primul este foc fără fum, iar al doilea este ardere cu fum.

Citește în continuare ‘Diferența dintre credința entuziastă și fanatism’

26
feb.
20

Întâlnirea lui Hristos cu Samarineanca – o „confruntare spirituală”

Dacă episodul femeii cananeence poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever), al samarinencei nu-i decât urmărirea unui duel aprig şi fără cruţare.

Citește în continuare ‘Întâlnirea lui Hristos cu Samarineanca – o „confruntare spirituală”’

26
feb.
20

Viaţa Sfintei Mucenițe Fotini Samarineanca

   Sfânta marea muceniţă Fotinia este femeia samarineancă despre care povesteşte Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puţul lui Iacov şi a crezut în El. Iar după înălţarea Domnului la cer şi după pogorârea Sfântului Duh peste dumnezeieştii Apostoli, în ziua Cincizecimii (Rusalii) s-a botezat de către Sfinţii Apostoli, împreună cu doi fii ai ei şi cu cinci surori, urmând lor şi propovăduind credinţa întru Hristos din loc în loc şi din ţară în ţară, întorcând pe mulţi slujitori de idoli de la păgânătate, făcându-i creştini.

Citește în continuare ‘Viaţa Sfintei Mucenițe Fotini Samarineanca’

26
feb.
20

Să cultivăm virtuțile

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 46

„Probați prin amândouă acestea, adică prin înfrânare de la patimile ce depind de noi şi prin răbdarea patimilor ce nu depind de noi, producem ca dintr-o dumnezeiască sămânță cu înțelep­ciune roade frumoase şi coapte, virtuțile, precum: cumințenia cunoscătoare potrivnică neştiinței şi superstiției, bărbăția potrivnică laşității şi obrăzniciei în­drăznețe, curăția potrivnică desfrânării şi prostiei; dreptatea potrivnică nedreptății, adică lăcomiei şi zgârceniei. Ne înarmăm cu smerita cugetare împotriva mândriei; cu pogorământul potrivnic îngâmfării; cu modestia potrivnică închipuirii de sine; cu îndelunga-răbdare potrivnică descurajării; cu linişte şi cu blândețe față de toți. Ne arătăm dărnicia veselă față de cei în nevoi. Stăruim cu osteneală în iubirea de străini, în iubirea de frați şi în iubirea de oameni. Urmărim pacea şi iubirea în care se adună şi se păzesc toate bunătățile dăruite de Dumnezeu oamenilor.”

Citește în continuare ‘Să cultivăm virtuțile’

26
feb.
20

26 februarie – Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei [ TRINITAS TV ]

26
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-26

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).
26
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-26

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).
25
feb.
20

Sinuciderea, egoismul suprem

Părinte, unii oameni atunci când întâmpină o mare greutate în viața lor imediat se gândesc să se sinucidă.

Citește în continuare ‘Sinuciderea, egoismul suprem’

25
feb.
20

De unde vine dorința de sinucidere și cum scăpăm de ispită ?

Oamenii de ştiinţă au des­coperit că mulţi din cei care au ispita sinuciderii au pri­mit o „poruncă” de la părinţi, o injoncţiune, tot auzind cuvinte ca acestea: „N-ar fi trebuit să te naşti, dacă nu erai tu…, sau tu n-ar fi trebuit să fii”. Şi aceasta funcţio­nează în adâncul minţii ca o poruncă: „n-ar fi trebuit să fii”, care se poate manifesta sub impulsul şi dorinţa sinuci­derii, însă, de cele mai multe ori, nevoia de a te sinucide este o nevoie de a scăpa de o stare insuportabilă.

Citește în continuare ‘De unde vine dorința de sinucidere și cum scăpăm de ispită ?’

25
feb.
20

Să faci tot ceea ce poți – atunci Dumnezeu te ajută în toate !

Să te nevoiești și să le lași pe toate în seama lui Dumnezeu, dar să te cercetezi și pe tine însuți, ca să vezi unde te afli, ce faci.

Citește în continuare ‘Să faci tot ceea ce poți – atunci Dumnezeu te ajută în toate !’

25
feb.
20

Mai de folos este a da decât a lua !

Cel care iubeşte nu vrea numai să porun­cească, dar să i se şi poruncească. Şi se bucură mai mult atunci când i se porunceşte, decât atunci când porunceşte. Cel care iubeşte doreşte mai mult să dăruiască celorlalţi decât să primească el însuşi vreo favoare. Fiindcă dator vrea să-i fie prietenul, şi nu el să-i fie dator. Cel care iubeşte şi vrea să dă­ruiască celui iubit nu vrea să se vadă că dăruieşte, şi începe acesta binefacerile, fără a se vedea că le începe. Poate că unii nu înţeleg ceea ce spun (din „Cuvântul «Despre desăvârşita iubire»”).

Citește în continuare ‘Mai de folos este a da decât a lua !’

25
feb.
20

Sf. Ier. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Tarasie (†806) s-a născut la Constantinopol, iar părinţii săi se numeau Gheorghe şi Eucratia.

Citește în continuare ‘Sf. Ier. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului’

25
feb.
20

Necredința în Dumnezeu

„În vremea aceea, ieșind de la Cină, Iisus S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, iar ucenicii L-au urmat. Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. Iar El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga, zicând: Părinte, dacă voiești, să treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. Și le-a zis: De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Și, vorbind El, iată o mulțime se apropia, iar cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsați, până aici! Și, atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat. Iar Iisus a zis către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege. În toate zilele, fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului. Și, prinzându-L, L-au dus în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor. Iar o slujnică, văzându-l șezând la foc și uitându-se bine la el, a zis: Și acesta era cu Dânsul. Dar Petru s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Și, după puțin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Și tu ești dintre ei. Petru însă a răspuns: Omule, nu sunt eu. Iar după ce a trecut cam un ceas, un altul adeverea zicând: Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileean. Atunci Petru a zis: Omule, nu știu ce spui. Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul. Și, întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; iar Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta astăzi cocoșul, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Și, ieșind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbații care Îl păzeau pe Iisus Îl batjocoreau bătându-L. Și, acoperindu-I fața, Îl întrebau, zicând: Prorocește, cine este cel ce Te-a lovit? Și hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Iar când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și L-au dus pe El în soborul lor, zicând: Spune nouă dacă Tu ești Hristos? Și El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde. De acum, însă, Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toți: Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Și El a zis către ei: Voi ziceți că Eu sunt. Și ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui! Și, ridicându-se toată mulțimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.” Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1

Citește în continuare ‘Necredința în Dumnezeu’

25
feb.
20

25 februarie – Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

25
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-25

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Evanghelia de la Luca
(XXII, 39-42, 45-71; XXIII, 1)

n vremea aceea, după ce a ieşit de la Cină, Iisus S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi. Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“. Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“. Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…“. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…“. Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“ Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“ Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“ Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“ Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“. Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…“. Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L. Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“. Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“. Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“ Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.
25
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-25

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Ap. Iuda

(I, 1-10)

uda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos: Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească! Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Fiindcă s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc, deci, să vă aduc aminte vouă, celor ce aţi ştiut odată toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus în pază sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei celei mari. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti). Dar Mihail arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Domnul!». Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoace necuvântătoare – ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.
24
feb.
20

Ceaiurile și tincturile, remedii prietenoase în caz de gripă

Deși pare o boală banală, cu o durată normală de șase-șapte zile, gripa trebuie să fie tratată cu mare grijă pentru evitarea unei suprainfecții. Atât la copii, adulți, persoane în vârstă, tratamentele naturiste, mai puțin agresive comparativ cu medicamentele contra gripelor și a oricăror viroze respiratorii, dau rezultate bune.

Citește în continuare ‘Ceaiurile și tincturile, remedii prietenoase în caz de gripă’

24
feb.
20

Făina de secară fortifică organismul uman

Secara este originară din Asia Centrală și este consumată în special de cei care apreciază gustul său intens. Secara este o cereală cu aromă unică, puternică, foarte asemănătoare cu grâul. Este disponibilă sub mai multe forme, de la făină la fulgi. Făina de secară este mai bună decât cea de grâu, deoarece conține mai mulți nutrienți, iar pâinea obținută din acest tip de făină este mai densă și mai sățioasă. Spre deosebire de alte tipuri de cereale, secara a fost privită ca un aliment secundar, de o calitate inferioară, dar în zilele noastre, ea este o cereală din ce în ce mai valorificată, fiind o alternativă mult mai sănătoasă la grâu. 

Citește în continuare ‘Făina de secară fortifică organismul uman’

24
feb.
20

Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui

În fiecare zi strigam la Dumnezeu: „Doamne, uşurează suferinţa!”. Şi în loc de răspuns, de uşurarea suferinţei, aveam o suferinţă şi mai mare. Aşa ani de zile. Şi vedeam că toţi mureau în jurul nostru şi ne gândeam că mâine murim şi noi. Dar am ieşit afară.

Citește în continuare ‘Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui’

24
feb.
20

Drumul Crucii lui Hristos este pietros şi plin de spini

Drumul Crucii lui Hristos este pietros şi plin de spini, dar tot El îl înzestrează pe om cu o adevărată competenţă şi pricepere a esenţei lucrurilor şi fenomenelor, făcându-l un adevărat teolog, chiar dacă el a fost un om foarte simplu şi în ştiinţele lumii cu totul neiscusit.

Citește în continuare ‘Drumul Crucii lui Hristos este pietros şi plin de spini’

24
feb.
20

Braţele de pe Cruce – îmbrățișarea celor ce caută iertarea

Lasă-te, dragă omule, lasă-te cu totul la picioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poţi face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silinţele tale, toate sforţările tale sunt scântei ce se sting suflate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă darul şi puterea din Jertfa Mântuitorului.

Citește în continuare ‘Braţele de pe Cruce – îmbrățișarea celor ce caută iertarea’

24
feb.
20

O icoană smerită

În accepțiunea Părinților Bisericii, monahismul ortodox reprezintă nevoința de a dobândi o stare îngerească, mai presus de fire. Prin urmare, lucrarea monahului e una de biruire a firii și de înălțare deasupra slăbiciunilor ei. Iar aceste cuvinte nu sunt simple teorii, ci o realitate totdeauna valabilă în spațiul Ortodoxiei. Chiar în vremurile noastre, marcate de o oarecare decadență, există nevoitori care-și depășesc firea. Am avut deosebitul privilegiu de a vedea o astfel de pildă în părintele Petroniu Tănase, starețul Schitului Românesc Prodromu, din Athos, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit de curând nouă ani.

Citește în continuare ‘O icoană smerită’

24
feb.
20

„Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, o veche traducere în latină

Secolul al V-lea a adus la Roma cele mai importante traduceri ale Părinţilor din Biserica de Răsărit. Din vremea pontificatului lui Ghelasie I (492-496) au început să fie traduse numeroase surse nomocanonice de la sinoadele greceşti. Între cele mai importante se numără şi lucrarea „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, tradusă în limba latină de Sfântul Dionisie Exiguul şi cuprinsă în marele său compendiu „Collectio Dionysiana”.

Citește în continuare ‘„Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, o veche traducere în latină’

24
feb.
20

Întâia şi a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Ştim din Evanghelie cum Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost ucis din porunca lui Irod şi cum cinstitul său cap a ajuns pe tipsie, în mâinile Irodiadei.

Citește în continuare ‘Întâia şi a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul’

24
feb.
20

Dumnezeu ni se oferă

„În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și, dezlegându-l, aduceți-l. Iar dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați? veți zice așa:  Pentru că Domnul are trebuință de el. Și, plecând, cei trimiși au găsit precum le-a spus. Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuință de el Domnul. Și l-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au ajutat pe Iisus să urce pe el. Iar pe când mergea El, oamenii își așterneau hainele pe cale. Și, apropiindu-se de coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului!» Pace în cer și slavă întru cei de sus! Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii! Atunci El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga. Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile. Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți să ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm. Iar ei I-au zis: Unde voiești să pregătim? Iar El le-a zis: Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra și spuneți stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paștile cu ucenicii Mei? Și acela vă va arăta un foișor mare, așternut; acolo să pregătiți. Iar ei, ducându-se, au aflat precum le spusese și au pregătit Paștile. Și când a fost ceasul, S-a așezat la masă, iar apostolii s-au așezat împreună cu El. Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de pătimirea Mea. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în Împărăția lui Dumnezeu. Și, luând paharul, mulțumind, a zis: Luați acesta și împărțiți-l între voi; că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce va veni Împărăția lui Dumnezeu. Și, luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Și Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut! Iar ei au început să se întrebe unul pe altul cine dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Și s-a iscat între ei și o neînțelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Împărații păgânilor domnesc peste ei și cei care îi stăpânesc se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, iar căpetenia, ca acela care slujește. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujește? Oare, nu cel ce sta la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul care slujește. Și voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele. Și Eu vă rânduiesc vouă Împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și a zis Domnul: Simone, Simone, iată Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând întorcându-te, întărește pe frații tăi. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, zicând că nu Mă cunoști. Și le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. Și El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot așa și traista, iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere. Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: «Și cu cei fără de lege s-a socotit», căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit. Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns. Și, ieșind, S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor și ucenicii L-au urmat.” Luca 19, 29–40; 22, 7–39

Citește în continuare ‘Dumnezeu ni se oferă’

24
feb.
20

24 februarie – Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

24
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-24

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Evanghelia de la Luca
(XIX, 29-40; XXII, 7-39)

n vremea aceea, pe când Iisus Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n’a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Şi dacă vă va’ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“. Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El. Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“ Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“. Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele’n cale. Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…“. Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“. Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“ Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“. Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la masă, şi apostolii cu El. Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“ Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“ Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Şi s’a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare? Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători. Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte; iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele; şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“. Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi’n temniţă şi la moarte…“. Iar Iisus i-a zis: „#i-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“. Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“. Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“. Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“ Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi.
24
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-24

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

Ap. III Ioan

(I, 1-15)

reotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr: Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul. M-am bucurat mult când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, aşa cum umbli tu întru adevăr. Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr. Iubitule, cu credinţă faci oricâte faci pentru fraţi şi anume pentru (fraţii) străini, care, în faţa Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuţi în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri. Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine să fie cel dintâi între ei, nu ne primeşte. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; şi, nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, nici pe cei care voiesc să-i primească nu-i lasă, şi-i dă afară din Biserică. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toţi şi de către însuşi adevărul; mărturie îi dăm şi noi şi ştii că mărturia noastră este adevărată. Multe lucruri aveam să-ţi scriu; totuşi, nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei, ci nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom grăi gură către gură. Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.
23
feb.
20

Duminica Înfricoșătoarei judecăți [a Lăsatului sec de carne] – Părintele Calistrat 23.02.2020

23
feb.
20

Judecata, întrebarea Domnului de câte ori L-am găsit în oameni

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică. Matei 25, 31-46

Citește în continuare ‘Judecata, întrebarea Domnului de câte ori L-am găsit în oameni’

23
feb.
20

23 februarie – Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei [ TRINITAS TV ]

23
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-23

DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Matei
(XXV, 31-46)

is-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M’aţi primit; gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi #i-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?” Şi răspunzând Împăratul, le va zice: „Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”. Atunci va zice şi celor din stânga: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M’aţi primit; gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M’aţi cercetat”. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?” Atunci le va răspunde, zicând: „Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut”. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“.
23
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-23

DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. I Corinteni

(VIII, 8-13; IX, 1-2)

raţilor, nu mâncarea ne va aşeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Fiindcă, de te-ar vedea cineva pe tine, cel ce ai cunoştinţă, că şezi la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. Oare, nu sunt eu liber? Nu sunt eu Apostol? N-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea întru Domnul? Dacă altora nu le sunt Apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Pentru că voi sunteţi pecetea apostoliei mele întru Domnul.
22
feb.
20

Înfricoşătoarea Judecată, ziua descoperirii depline a adevărului

În a treia duminică din perioada Triodului, Biserica Ortodoxă ne aşază înainte Înfricoşătoarea Judecată, numită aşa pentru că este completă şi definitivă. Această duminică naşte în sufletul creştinului prilejul de a vedea unde se află în calea lui spre Împărăţia lui Dumnezeu şi cât de mult s-a apropiat sau, din contră, s-a îndepărtat de scopul esenţial al vieţii sale, mântuirea, adică dobândirea Raiului şi a vieţii veşnice.

Citește în continuare ‘Înfricoşătoarea Judecată, ziua descoperirii depline a adevărului’

22
feb.
20

Cum îi afectează pe copii lipsa comunicării în privința sexualității

Părinte Vasile, copilul începe să înveţe înainte de a ajunge la noi, de la şcoală, din şuşotelile copiilor, dar cel mai mult de la televizor, lucruri legate de sex. Când, de exemplu, la ore la care copiii încă nu s-au culcat, foarte devreme, televizorul prezintă atâtea lucruri, părinţii se tem, îl închid sau schimbă canalul. Poate atunci e nevoie să înceapă o discuţie? Aţi spus că nu trebuie să ne vadă copilul speriaţi sau tulburaţi de subiect. Când este la o vârstă potrivită şi începe să întrebe şi să trăiască în mod simplu lucrurile, că sexul este un lucru simplu şi firesc, poate spune atunci: „de ce să nu privim şi la televizor practici sexuale, aşa cum privim la alte lucruri?”. Ne tulburăm, ne blocăm şi nu ştim când, cum şi de unde să începem.

Citește în continuare ‘Cum îi afectează pe copii lipsa comunicării în privința sexualității’

22
feb.
20

Întrebările copiilor despre subiectele tabu

Părinte Vasile, îmi amintesc de o replică pe care am auzit-o de la o bătrână, care atunci când îl schimba pe bebeluş şi sora lui puţin mai mare a întrebat-o: „El de ce e aşa, eu nu sunt aşa?”, i-a răspuns: „Pentru că e băiat”. Fata a fost mulţumită cu acest răspuns şi a plecat. Mama probabil s-ar fi pornit într-o explicaţie dezvoltată, despre cum sunt băieţii şi cum sunt fetele. Dar cred că este mai bine aşa cum spuneţi. Să nu continuăm mai mult decât e interesat să afle copilul. Pune o întrebare şi poate fi mulţumit cu un răspuns simplu.

Citește în continuare ‘Întrebările copiilor despre subiectele tabu’

22
feb.
20

Educația se face din leagăn

Părinţii să-şi educe copiii încă din leagăn, să-i înveţe frica lui Dumnezeu, să taie pornirile lor cele rele, să nu le „caute în coarne” şi să nu le satisfacă dorinţele şi gusturile rele. Ceara moale ia orice formă: şi tu poţi să faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hârtie curată rămân neşterse: şi ceea ce află copilul mic rămâne cu el, neşters din memorie, până la bătrâneţe.

Citește în continuare ‘Educația se face din leagăn’

22
feb.
20

Lăcomia, beția și grijile vieții ne răpesc mântuirea

„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, iar vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, strâmtorare printre neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luați aminte la voi înșivă, ca nu cumva să se îngreuieze inimile voastre de îmbuibare și de beție și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. Privegheați, dar, în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.” Luca 21, 8-9, 25-27, 33-36

Citește în continuare ‘Lăcomia, beția și grijile vieții ne răpesc mântuirea’

22
feb.
20

22 februarie – Aflarea moaștelor sfinților mucenici din Constantinopol [ TRINITAS TV ]

22
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-22

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Luca
(XXI, 8-9, 25-27, 33-36)

is-a Domnul: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“.
22
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-22

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. I Corinteni

(X, 23-28)

raților, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru; fiindcă «al Domnului este pământul şi plinirea lui». Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.
21
feb.
20

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 19.02.2020

21
feb.
20

Sâmbăta Lăsatului sec de carne

Sâmbătă, 22 februarie, anul acesta sunt Moşii de iarnă, adică este ziua de pomenire generală a celor adormiţi. În Bisericile Ortodoxe se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba de pomenire a celor adormiţi, numită Parastas. Părintele profesor Ene Branişte ne spune că această zi este numită moşii „pentru că acum facem pomenire despre părinţii, moşii şi strămoşii noştri cei din veac adormiţi”. Această pomenire generală a celor adormiţi se face în sâmbăta ce precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne, de aceea este numită în Triod Sâmbăta Lăsatului sec de carne.

Citește în continuare ‘Sâmbăta Lăsatului sec de carne’

21
feb.
20

Crezi că Dumnezeu te-a părăsit ?

„În vremea aceea, luând pe Iisus, ostașii L-au scos afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește «Locul Căpățânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Și, de la ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lamá sabahtaní?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Și alergând unul, a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Și erau și femei care priveau de departe; între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.” Marcu 15, 20, 22, 25, 33–41

Citește în continuare ‘Crezi că Dumnezeu te-a părăsit ?’

21
feb.
20

21 februarie – Sfântul Cuvios Timotei [ TRINITAS TV ]

21
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-21

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Marcu
(XV, 22, 25, 33-41)

n vremea aceea, L-au dus pe Iisus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii. Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?“, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?“ Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie…“. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare…“. Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea, care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.
21
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-21

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. II Ioan

(I, 1-13)

reotul, către aleasa doamnă şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul, pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi în veac: Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste. Foarte mult m-am bucurat că am aflat pe unii dintre fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Şi acum te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii. Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul. Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plata deplină. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Pentru că cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.
20
feb.
20

Rugăciunea de noapte reînnoieşte sufletul

În afară de linişte, noaptea se mai întâmplă şi altceva. M-am încredinţat de un lucru ciudat. Există deosebiri între cele douăzeci şi patru de ore şi influenţa pe care o au asupra organismului uman. Vedeţi, de pildă, în vreme ce rana rămâne în aceeaşi stare, febra oscilează. Dimineaţa este scăzută, la prânz creşte, după amiază şi seara creşte mult, la miezul nopţii se schimbă. Aceasta depinde de mişcarea pământului. Precum este influenţat trupul de ore, astfel este influenţat şi sufletul.

Citește în continuare ‘Rugăciunea de noapte reînnoieşte sufletul’

20
feb.
20

„Linguşirea şi pâra sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu și sunt satisfacţie drăcească”

Părinte, poţi să învingi pe cineva prin tăierea voii?

Citește în continuare ‘„Linguşirea şi pâra sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu și sunt satisfacţie drăcească”’

20
feb.
20

A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem

După călcarea poruncii lui Dumnezeu, după ce ne-am despărțit de Dumnezeu, ne-am îmbrăcat în blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam înainte de a păcătui: „Nu mânca de aici, pentru că de vei face asta, de moarte vei muri” (Facerea 2, 17). Așa că astăzi noi toți suntem muritori și iată adevărul despre noi: măsura noastră este moartea. Dacă n-ar fi venit Dumnezeu, dacă n-ar fi venit Hristos Mântuitorul la noi ca să ne scoată din moarte, morți am fi rămas în veac.

Citește în continuare ‘A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem’

20
feb.
20

Sfântul Calist Angelicoudes despre vrăjmășia gândurilor

Ce este liniștea în viața duhovnicească? Un răgaz înaintea furtunii care se apropie. Atacul gândurilor necurate care ne ame­nință integritatea interioară, încercările la care suntem supuși din partea celorlalți în exterior, propriile noastre impulsuri și dorințe care ne influențează negativ viața – toate acestea, cumu­late, alcătuiesc avantajele de care demonii dispun în lupta împotriva noastră. 

Citește în continuare ‘Sfântul Calist Angelicoudes despre vrăjmășia gândurilor’

20
feb.
20

Faptele bune și darul milostivirii dumnezeiești

Cei care vin la biserică aud în ectenie, la toate rânduielile de cult, mai cu seamă la Sfânta Liturghie, o cerere pe lângă care, adeseori, trecem cu foarte multă grabă: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos să cerem”. Este una dintre cererile esențiale cu care ne întâlnim permanent în drumul rugăciunii, atât în sfântul locaş, cât şi la casele noastre, întrucât oamenii cu adevărat înţelepţi se gândesc la Ziua cea Înfricoşătoare a Judecăţii, care este cel mai important moment al vieţii noastre. Grăbiţi cum suntem şi preocupaţi de lucruri mici, nu gândim aproape deloc la momentul care încununează viaţa noastră, Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Citește în continuare ‘Faptele bune și darul milostivirii dumnezeiești’

20
feb.
20

Judecarea aproapelui ne lipsește de mila lui Dumnezeu

„În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îi aduceau multe învinuiri, însă El nu le răspundea nimic. Atunci Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paștilor le elibera un întemnițat, pe care-l cereau ei. Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răzvrătiți, care în timpul răscoalei săvârșiseră ucidere. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au întărâtat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: Ce voi face, deci, cu Cel despre care ziceți că este Împăratul iudeilor? Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! Însă Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: Răstignește-L! Și Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.” Marcu 15, 1-15

Citește în continuare ‘Judecarea aproapelui ne lipsește de mila lui Dumnezeu’

20
feb.
20

20 februarie – Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei [ TRINITAS TV ]

20
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-20

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Marcu
(XV, 1-15)

n vremea aceea arhiereii au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul; şi după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi i L-au predat lui Pilat. Şi Pilat L-a întrebat: „Tu eşti împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui“. Şi arhiereii Îl învinuiau de multe. Şi Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta“. Dar Iisus n’a mai răspuns nimic, aşa încât Pilat se mira. Iar de sărbătoarea Paştilor el le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei. Şi era unul cu numele Baraba, închis împreună cu nişte răsculaţi care în răscoală săvârşiseră omor. Şi mulţimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă aşa cum întotdeauna făcea pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreţi să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?“ Fiindcă ştia că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Ce vreţi să fac cu cel despre care ziceţi că e împăratul Iudeilor?“ Ei iarăşi au strigat: „Răstigneşte-l!“ Iar Pilat le-a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Iar ei mai tare strigau: „Răstigneşte-l!“ Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.
20
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-20

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. I Ioan

(IV, 20-21; V, 1-21)

ubiţilor, dacă cineva zice: Iubesc pe Dumnezeu!, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El, cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. Oricine crede că Iisus este Hristos este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel care a născut, iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El. Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Pentru că dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, pentru că Duhul este adevărul. Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl şi Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: duhul şi apa şi sângele; şi aceşti trei mărturisesc Ia fel. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, întrucât aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Iar mărturia este aceasta: că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este întru Fiul Său. Cel ce are pe Fiul, are Viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are Viaţa. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică, şi aceasta este încrederea pe care o avem către El că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, atunci ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind păcat nu de moarte, să se roage şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte; şi cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău. Ştim, iarăşi, că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. Fiilor, păziţi-vă de idoli!
19
feb.
20

Asceza, curăția și milostenia

Farmecul Patericului ține și de frumusețea distinsă a formulelor scurte, dense, distilate, care se oferă spre meditație. În aceste cazuri fiecare detaliu contează, iar cititorul este invitat într-o călătorie a căutării sensurilor adânci. Uneori, părinții ne oferă și scurte povești, în tradiția orientală a parabolelor. După modelul lui ­Iisus, uneori parabola ne este explicată, alteori suntem chemați să contemplăm misterul. Una dintre apoftegmele ceva mai lungi care ne-au rămas de la avva Pimen este concentrată în jurul unei asemenea pilde cu parfum estic. Avva Pimen a fost vizitat de un mirean evlavios și se întâmpla ca tot atunci să se afle la bătrân mai mulți frați care voiau să îi ceară sfatul. Pe neașteptate, avva Pimen îi cere laicului venit în mănăstire să vorbească monahilor. Nimic mai surprinzător decât o asemenea intervenție. În mod previzibil, străinul refuză să spună un cuvânt călugărilor, dar, „silit de bătrân”, se prezintă scurt, apoi le zice o poveste. Îi avertizează că este un negustor de legume și că nu știe vorbi din scripturi. Povestea lui este una care se păstrează în tradiția creștină în forme puțin modificate. Mireanul vorbește despre un om care a vrut să meargă să îl vadă pe împărat. Prin urmare, a cerut ajutorul unor prieteni. Primul a fost de acord să vină până la jumătatea drumului, al doilea până la palatul împăratului, iar al treilea i-a zis: „Merg, intru în palat, stau, vorbesc și te duc la împărat”. În final este oferit ascultătorilor și tâlcul întregii povești: „Primul prieten este asceza, care îl conduce o bucată de drum; al doilea este curăția, care merge cu el până la cer; al treilea este milostivirea, care îl duce până la Împăratul Dumnezeu, cu îndrăzneală”. 

Citește în continuare ‘Asceza, curăția și milostenia’

19
feb.
20

La râul Babilonului

Perioada Triodului este timpul liturgic de urcuş duhovnicesc pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Potrivit lui John Meyendorff, „Triodul implică înainte de toate un sistem antropologic patristic potrivit căruia omul nu este cu adevărat om decât în comuniune reală cu Dumnezeu şi doar atunci este cu adevărat liber“.

Citește în continuare ‘La râul Babilonului’

19
feb.
20

Ferește-mă, Doamne, de prieteni răi !

„În vremea aceea, vorbind Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, și cu el mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de arhierei, de cărturari și de bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Cel pe Care-L voi săruta, Acela este. Prindeți-L și duceți-L cu pază. Și, venind, îndată s-a apropiat de El și I-a zis: Bucură-te, Învățătorule! Și L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El și L-au prins. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoțând sabia, a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și toiege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu M-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Și, lăsându-L, au fugit toți. Iar un tânăr mergea după El, înfășurat într-o pânză de in pe trupul gol, și l-au prins. El însă, smulgându-se din pânza de in, a fugit gol. Și L-au dus pe Iisus la arhiereu și s-au adunat acolo toți arhiereii și bătrânii și cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El până a intrat înăuntru în curtea arhiereului și ședea împreună cu slujitorii, încălzindu-se la foc. Arhiereii și tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulți mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Și ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână și în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. Dar nici așa mărturia lor nu era la fel. Atunci, ridicându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Iar El tăcea și nu răspundea nimic. Iarăși L-a întrebat arhiereul și I-a zis: Ești tu Hristos, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt și veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâșiindu-și hainele, a zis: Ce trebuință mai avem de martori? Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au judecat că El este vinovat de moarte. Și unii au început să-L scuipe și să-I acopere fața și să-L bată cu pumnii și să-I zică: Prorocește! Și slujitorii Îl loveau cu palmele. Și, Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el și a zis: Și tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară, înaintea curții; și a cântat cocoșul. Dar slujnica, văzându-l, a început iarăși să spună celor de față că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăși. Însă, după puțin timp, cei de față ziceau iarăși lui Petru: Cu adevărat ești dintre ei, căci ești galileean și vorbirea ta se aseamănă. Iar el a început să se blesteme și să se jure: Nu știu pe Omul acesta despre care ziceți. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Iar Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă. Iar dis-de-dimineață, arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat.” Marcu 14, 43-72; 15, 1

Citește în continuare ‘Ferește-mă, Doamne, de prieteni răi !’

19
feb.
20

19 februarie – Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția sa Apfia [ TRINITAS TV ]

19
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-19

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Marcu
(XIV, 43-72; XV, 1)

n vremea aceea, în timp ce Iisus vorbea cu ucenicii Săi, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el o gloată cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar trădătorul le dăduse semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază“. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, I-a zis: „Învăţătorule!…“. Şi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit-o pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M’aţi prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile“. Atunci, părăsindu-L, toţi au fugit. Iar un tânăr mergea după El, învelit într’un cearşaf pe trupul gol; şi l-au prins, dar el, lăsând cearşaful, a fugit gol. Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu; şi s’au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El până înlăuntru în curtea arhiereului; şi şedea cu slugile, încălzindu-se la foc. Arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: „Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână“. Dar nici aşa, mărturia lor nu era la fel. Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: „Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?“ Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?“ Iar Iisus i-a zis: „Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului“. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?…“. Iar ei toţi au judecat că vrednic e de moarte. Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!…“. Şi slugile Îl băteau cu palmele peste obraz. Şi pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului şi văzându-l pe Petru încălzindu-se, s’a uitat la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul!“ El însă a tăgăduit, zicând: „Nici că ştiu, nici că înţeleg ce spui“. Şi a ieşit afară în faţa curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor de faţă că şi acesta este dintre ei. Iar el din nou a tăgăduit. Şi după puţin timp, cei de faţă i-au zis iarăşi lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, că eşti galileean şi graiu-ţi este asemănător“. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta de care-mi vorbiţi…“. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi a’nceput să plângă. Şi, dimineaţa, arhiereii au ţinut de’ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul; şi după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi i L-au predat lui Pilat.
19
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-19

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. I Ioan

(III, 21-24; IV, 1-11)

ubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice-I cerem primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui le facem. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în El; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu; orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi acum este chiar în lume. Voi, fiilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei proroci, de vreme ce mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă EI ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
18
feb.
20

Lepădarea de sine și urmarea lui Hristos

„Cel ce nu își va urî sufletul său nu poate să fie ucenicul Meu”, a zis Domnul.

Citește în continuare ‘Lepădarea de sine și urmarea lui Hristos’

18
feb.
20

Să oprim „motorul” egoismului !

Cel care ne nesocoteşte, ne nedreptăţeşte şi ne învinuieşte, arde rana egoismului nostru ca să ne facem bine. Dumnezeu îi îngăduie ca să ne însănătoşim, pentru că atâta timp cât avem egoism, avem şi dureri. Când va veni vremea în care ne vom smeri, nu ne va mai durea, şi atunci ne va cuprinde pacea şi liniştea. Ce face amiralul când vede valurile spumegând? Dacă începe să se lupte cu valurile, făcând pe viteazul, va distruge corabia.

Citește în continuare ‘Să oprim „motorul” egoismului !’

18
feb.
20

Egoismul dărâmă toate virtuțile

Părintele Eusebiu era îngăduitor, dar şi aspru, acolo unde trebuia. Spre exemplu, atunci când, în Ioc de pocăinţă, de părere de rău, vedea egoism şi duh pretenţios, răspundea:

Citește în continuare ‘Egoismul dărâmă toate virtuțile’

18
feb.
20

A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea

A se lepăda omul de sine nu înseamnă a se lepăda de personalitatea sa. Nu înseamnă a se lepăda de identitatea sa. Nu înseamnă a se lepăda de responsabilitatea sa faţă de societate, faţă de muncă, faţă de familie. Înseamnă a se lepăda de ego, de egoism. Sunt unii dintre noi care, în orice discuţie zic: Eu am făcut cutare, eu am gândit cutare, eu, eu şi eu la tot pasul. Centrează totul pe ei, pe interesele lor, pe persoana lor. Uită de alţii. Uită şi de Dumnezeu.

Citește în continuare ‘A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea’

18
feb.
20

Sf. Ier. Leon, Episcopul Romei

Sfântul Leon cel Mare (†461) a fost un mare arhiereu şi păstor al Bisericii lui Hristos.

Citește în continuare ‘Sf. Ier. Leon, Episcopul Romei’

18
feb.
20

Privegheați …

„În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L vândă pe Iisus. Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. De aceea el căuta cum să-L dea lor la timpul potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să mergem să pregătim ca să mănânci Paștile? Și a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el. Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este încăperea în care pot să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foișor mare, așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi. Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile. Și, făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Atunci ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Și, mâncând ei, Iisus a luat pâinea și, binecuvântând, a frânt și le-a dat lor, zicând: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Apoi, luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu. Și, cântând laude, au ieșit la Muntele Măslinilor. Și le-a zis Iisus: Toți vă veți sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile»; dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși eu nu. Și i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ție că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți. Și au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, și acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. Și a luat cu El pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și a început a Se tulbura și a Se mâhni; și le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați. Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, de este cu putință, să treacă de la El ceasul acesta. Și zicea: Avva, Părinte, toate sunt Ție cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești. Apoi a venit la ucenici și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un ceas? Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Și, iarăși mergând, S-a rugat, același cuvânt zicând; apoi, venind iarăși, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă. Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata, a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.” Marcu 14, 10-42

Citește în continuare ‘Privegheați …’

18
feb.
20

18 februarie – Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei [ TRINITAS TV ]

18
feb.
20

EVANGHELIA ZILEI: 2020-02-18

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Evanghelia de la Marcu
(XIV, 10-42)

n vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână. Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-#i gătim, ca să mănânci Paştile?“ Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el; şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi“. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Şi pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde“. Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?…“. Iar El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în blid. Că Fiul Omului merge cum este scris despre El; dar vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut!“ Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu“. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi; şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă. Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăţia lui Dumnezeu“. Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Iisus: „În această noapte toţi vă veţi poticni, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea“. Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu unul, nu!“ Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. El însă spunea cu mai mare stăruinţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…“. Şi tot aşa spuneau toţi. Şi au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga“. Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul… Rămâneţi aici şi privegheaţi“. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, ceasul acela să treacă pe-alături de El. Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-Ţi sunt cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!… Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!“ Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?… Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.“ Şi mergând iarăşi, S’a rugat spunând acelaşi cuvânt. Şi din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apropiat cel care M’a vândut“.
18
feb.
20

Apostolul Zilei: 2020-02-18

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE

Ap. I Ioan

(III, 9-22)

ubiţilor, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său; pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice-I cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui le facem.
17
feb.
20

Ce este adevărul ? – Părintele Calistrat 13.02.2020

17
feb.
20

Anghinarea ajută la apariția de noi celule care repară ficatul afectat

Anghinarea este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, cunoscută încă din timpuri străvechi pentru beneficiile sale. La noi se cultivă în regiunile din sudul țării. Anghinarea este considerată o legumă, dar de fapt este un soi de ciulin. În scop terapeutic se utilizează frunzele, care au gust amar, și se recoltează de 3‑4 ori pe an. Anghinarea este consumată pentru proprietățile sale nutritive, dar și pentru beneficiile sale împotriva unor forme de cancer, pentru sistemul imunitar, colesterol, bilă, ficat, mahmureală. Protejează organismul de diabet, arteroscleroză, previne și tratează anemia, halena (respirația urât mirositoare), previne infarctul, protejează sistemul osos, detoxifică organismul, ajută digestia, combate constipația și sindromul de colon iritabil.

Citește în continuare ‘Anghinarea ajută la apariția de noi celule care repară ficatul afectat’

17
feb.
20

Ginsengul, un ajutor al sistemului imunitar

Multă vreme ginseng, care înseamnă „esență umană”, a fost considerat un remediu eficient în tratarea tuturor bolilor, opinie care încă mai stăruie și în zilele noastre. Proprietățile sale medicinale sunt excepționale, iar potențialul terapeutic este greu de egalat de oricare altă plantă medicinală. Ginseng contribuie la sporirea randamentului fizic și mental, întărește memoria, fortifică sistemul nervos central și periferic, celulele nervoase, dezvoltă imunitatea organismului, facilitează circulația sângelui. Este, de asemenea, planta cu cel mai puternic efect de reîntinerire.

Citește în continuare ‘Ginsengul, un ajutor al sistemului imunitar’

17
feb.
20

De ești bolnav nu te descuraja, ci mulțumește lui Dumnezeu

Bucură-te de boală, fie că e spre îndreptarea ta, fie că e dovada iubirii lui Dumnezeu, vrând să te facă și mai bun. Numai bucurându-te de ea, îți e de folos: în primul caz, eliberându-te de păcat prin pocăință, în al doilea, sporind prin ea. Dar e mai bine să nu te socotești fără păcat.

Citește în continuare ‘De ești bolnav nu te descuraja, ci mulțumește lui Dumnezeu’




Blog Stats

  • 314.135 hits
februarie 2020
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829  

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugaţi-vă Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Apostol Andrei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte