Trupul şi Sângele lui Hristos ‒ hrana noastră pe calea spre Împărăţia Cerurilor

Duhul Sfânt Îl dobândim prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii noastre şi prin Dumnezeiasca Împărtăşanie. Mântuitorul Iisus Hristos a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine, şi Eu întru el, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 54-56). Adică, cel care se împărtăşeşte cu vrednicie de Sfintele Taine se uneşte cu Domnul. Iar cel care are căinţă adevărată, inimă curată, frică dumnezeiască şi credinţă nezdruncinată primeşte Trupul şi Sângele Domnului, şi în acelaşi timp, şi pe Duhul Sfânt. Acela îl pregăteşte să-L primească şi pe Iisus Hristos şi pe Dumnezeu Tatăl, adică să devină Biserică şi locaş al adevăratului Dumnezeu în Treime. Dimpotrivă, cel care se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului cu nevrednicie, cu suflet necurat, cu inima plină de răutate, cu răzbunare şi ură, nu numai că nu-L primeşte pe Duhul Sfânt, dar se face trădător ca şi Iuda, şi-L răstigneşte pentru încă o dată pe Hristos. Trupul şi Sângele Domnului este pentru cei care se împărtăşesc cu vrednicie, medicamentul care vindecă orice boală şi orice neputinţă. Şi care dintre noi este în stare de sănătate desăvârşită?

Dacă rabzi boala cu mulţumire, ea va deveni pentru tine pricină de cunună

Trupul este robul sufletului. Sufletul este împăratul. Deseori mila lui Dumnezeu îngăduie ca trupul să fie lovit de boli. În felul acesta, patimile slăbesc şi omul îşi revine. Uneori, însă, însăşi boala trupului provine din patimi.

Toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu

Fraţilor şi surorilor, care vă îndoiţi de mântuire, să vă întăriţi bine în minte că: De-ar face omul toate bunătăţile şi chiar de s-ar da şi la moarte pentru apărarea dreptăţii, însă fară darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire. „A Domnului este mântuirea şi peste norodul Său binecuvântarea Sa” (cum zice Prorocul David în Psalmi).

Pe drumul căutării Raiului

Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea ­vieţii de veci, în Hristos. Ea ne-a fost făcută cu putinţă de Întruparea, Jertfa, Învierea şi Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, şi ne-o putem însuşi prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie să conlucrăm prin credinţă şi fapte bune. Orice om se poate mântui, căci Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Tim. 2, 4).

Voi staţi acasă, Hristos Domnul vine la voi !

Astăzi, în România şi peste tot în lume este multă suferinţă, mulţi oameni mor în jurul nostru, iar noi suntem spectatori îngân­duraţi, nedumeriţi sau chiar spe­riaţi de faptul că moartea nu mai este doar subiect de film. Despre scenariul unui virus răvăşitor nu mai vorbim doar cu ochelari 3D. Cineva apropiat ca neam, vârstă sau profesie tră­ieşte inevitabila întâlnire cu sufe­rinţa, cu boala, cu moartea. Uneori ni se prezintă lucrurile cu calm, ceea ce ne dă curaj, alteori citim peste tot, în media sau pe reţele de socializare, sec­venţe, reportaje sau mesaje apocaliptice. Puterea de sinteză sca­de şi ea. Ne-am obiş­nuit ca orice eve­niment, ştire, subiect, vacan­ţă şi alte lucruri frumoase să le păs­trăm în amintire doar cât dorim sau chiar să ne descotorosim uşor de ele. Această criză sigur nu o vom uita. Am făcut o tradiţie din a pleda pentru dreptatea noastră şi nu pentru binele obştesc. Săvârşim adesea gesturi superficiale, cu convingerea că astăzi pu­tem da „update” la orice, oricând.

Osteneala în virtuți și harul lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 315-316

„…să nu ne uităm la ostenelile virtuții, ci să îndurăm totul cu ușurință, gândindu-ne că după osteneală vine și răsplată. Negustorul, când părăsește portul și pleacă pe întinsul mărilor, nu se gândește numai la pirați, la naufragii, la fiarele din mare, la furia vânturilor, la desele furtuni și la neizbândă, ci și la câștigul ce-l va avea după ce scapă de toate aceste necazuri; hrănit cu această nădejde, primește cu ușurință să înfrunte aceste greutăți, ca să se întoarcă și mai bogat acasă. Plugarul la fel: nu se gândește numai la greutățile plugăriei, la ploile prea multe, la nerodirea pământului, la atacul ruginii, la paguba adusă de lăcuste, ci se duce cu mintea și la aria plină de snopi și îndură totul cu ușurință; nădejdea câștigului – cu toate că-i nesigură – îl face de nici nu simte oboseala; hrănit cu aceste bune nădejdi, nu-l descurajează ostenelile; face tot ce ­trebuie să facă, așteptând să ia răsplata ostenelilor. Ostașul, iarăși, își pune armele și se duce la război și nu se gândește numai la răni, la moarte, la atacurile dușmanilor și la celelalte nenorociri, ci se duce cu mintea și la victorie, și la trofee și așa își pune pe el toate armele; nesiguranța și nereușita e mare; cu toate acestea, cu bune nădejdi, îndepărtează orice ezitare și, luându-și armele, pornește la luptă cu dușmanii; așadar, iubiților, dacă și negustorul și plugarul și ostașul nu se descurajează în fața ostenelilor, ci sunt întraripați de bune nădejdi, cu toate că nădejdile le sunt fără temei, cu toate că neșansele, după cum ați auzit, sunt mai mari, iar piedicile, multe și felurite, ce iertare mai putem avea noi, care fugim speriați de ostenelile virtuții și nu înfruntăm fără ezitare orice osteneală, când știm doar că nădejdea ne e atât de întemeiată, când ne sunt gătite bunătăți atât de mari, când răsplata ce o vom avea întrece mult de tot toate faptele făcute de noi?”

31 martie – Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Diavolii nu au nicio putere de a vindeca pe cineva

Poate, într-adevăr, să ajute diavolul pe oameni prin vrăji, mai mult decât ne ajută puterea şi harul lui Dumnezeu?

Necredincioşii contemporani nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu

Necredincioşii contemporani, când au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altă dată.

Despre amintirea de moarte într-o lume în care „uităm să trăim”

După cum cugetarea precede orice cuvânt rostit, tot astfel amintirea de moarte și rememorarea păcatelor preced suspinele și plânsul.

Akedia şi instabilitatea sufletească

De foarte multe ori se întâmplă să începem cu entuziasm anumite lucruri, iar la un moment dat să ne poticnim, să renunțăm sau chiar, în mod de neînțeles, să ne întoarcem împotriva a ceea ce am decis să facem, din pricina faptului că nu mai avem dispoziție, că ni se face lehamite de acel lucru sau pentru că am intrat într-un joc al gândurilor prin care ni se naște în minte ideea că demersul nostru nu a fost bine gândit, că nu-i oportun, că ne primejduim sănătatea etc. Tot așa se întâmplă și când e vorba despre lucrurile duhovnicești. Când încercăm să ținem un post cu acrivie, o pravilă de rugăciune sau încercăm lucrarea unei virtuți, sufletul trece printr-o stare contradictorie, de o intensitate mai mică sau mai mare, în funcție de fiecare persoană, care-i pune hotărârea și statornicia la încercare. Însă, această stare de instabilitate, care te predispune la nepăsare sau la dorința de a te apuca de altceva înainte de final, numai să nu stărui în lucrarea ta prezentă, a fost identificată de Părinții filocalici cu o patimă a sufletului, căreia i-au dat numele de akedia sau nesimțirea sufletului. 

Drumul spre desăvârșire

Duminica de ieri a fost dedicată Sfântului Ioan Scărarul, care, prin lucrarea sa duhovnicească Scara, ne arată drumul spre desăvârșirea duhovnicească. Această lucrare este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățarea virtu­ților, în vederea obținerii mântuirii. Ca să ajungi la mântuire, este nevoie de un proces îndelung și arzător de nevoință duhovnicească, după cum învăţăm din Scara Sfântului Ioan. Acest tratat ascetic ne introduce în spaţiul binecuvântat al spiritualităţii ortodoxe.

Plânsul de bucurie făcător

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, cuvântul VII, 1-12, în Filocalia (1980), vol. 9, pp. 164-168

„Plânsul după Dumnezeu este o tristețe a sufletului, o simțire a inimii îndurerate care caută pururea nebunește pe Cel după care însetează; iar neajungându-L, Îl urmă­rește cu osteneală și se tânguiește cu durere, alergând după El. Sau: Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîn­cetat al conștiinței care pricinuiește împrospătarea focului inimii prin mărturisirea făcută în minte. Mărturisirea (în minte) este uitarea firii, când din pricina ei cineva a uitat să mănânce pâinea lui. Pocăința este lipsirea neîntristată de toată mângâierea trupească. Celor ce înaintează încă în acest plâns fericit, înfrânarea și tăcerea buzelor li s-a făcut o însușire. Iar celor ce au înfăptuit înaintarea, li s-a făcut o asemenea însușire nemânierea și neținerea minte a răului. În sfârșit, celor desăvârșiți li s-a făcut o însușire smerita cugetare, setea de necinstiri, foamea (de bunăvoie) de necazuri, neosândirea celor ce păcătuiesc, împreună-pătimirea mai presus de putere. Cei dintâi se fac primiți; cei de-al doilea, vrednici de laudă; iar cei ce flămânzesc după necazuri și încetează după necinstiri sunt fericiți; căci ei se vor sătura de o hrană de care nu se vor sătura.

30 martie – Sfântul Cuvios Ioan Scărarul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica a IV-a din Post [Vindecarea fiului lunatic] – Părintele Calistrat 29.03.2020

Scara virtuţilor, drumul comun al mirenilor şi monahilor

Cu excepţia Scripturii, a Mineielor şi Psaltirii, precum şi a celor care adună între paginile lor formularul diferitelor slujbe bisericeşti, nu există carte în creştinătatea orientală care să fie mai mult studiată, copiată şi tradusă decât Scara Sfântului Ioan. Aceasta este o operă care a hrănit şi crescut duhovniceşte generaţii nesfârşite de credincioşi creştini, căutători neobosiţi de a-şi adânci relaţia lor cu Dumnezeu în şi prin Hristos.

Credinţa recuperează sensul existenţei când prezentul pare fără ieşire

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Marcu 9, 17-32

29 martie – Sfântul Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-29

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (IX, 17-32)

n vremea aceea, a venit un om la Iisus şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare“. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!“ Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-îi milă de noi!“ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!“ Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?“ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post“. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.   În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului de la Matei (IV, 25; V, 1-12) n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

Apostolul Zilei: 2020-03-29

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 13-20)

raţilor, Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi». Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa. Pentru că oamenii se jură pe cel mai mare şi jurământul ca chezăşie este sfârşitul oricărei neînţelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul ca, prin două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem puternic îndemn ca să ţinem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.   În aceiaşi zi se citeşte şi  Ap. Efeseni (V, 8-19) raţilor, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii: Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Pentru că, cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea, zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci, luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

„Cred, Doamne, ajută necredinței mele”

Evanghelia din Duminica a 4-a a Sfântului și Marelui Post al Paștilor amin­tește una din nenumăratele minuni pe care Fiul lui Dumnezeu, în timpul activității Sale mântuitoare, le-a să­vâr­şit din nemărginita Lui milosti­vire față de omul aflat în suferință.

Ce se va întâmpla cu copiii care au murit nebotezați ?

Ce ne puteţi spune despre copiii care au murit nebotezaţi?

Avortul rămâne principala cauză a morții și în 2019

Cele mai recente statistici referitoare la avort aparțin Worldometers care utilizează cifre furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Cum să ne fie bine, când într-o singură țară se fac șase milioane de avorturi, anual ?

Poate că va suna întrucâtva patetic, însă voi spune că raportul dintre forţele binelui şi cele ale răului din această lume depinde de următorul lucru: dacă în fiecare familie este pace sau domnesc păcatul şi răul. Este foarte simplu să înjuri guvernul, reformatorii, oligarhii, iar în acelaşi timp să-ţi înşeli soţia, să faci avort ori să abandonezi copiii în maternitate, sau chiar să-ţi otrăveşti propria viaţă şi viaţa celor apropiaţi prin continue certuri şi conflicte.

Toate prin El s-au făcut …

„În vremea aceea, ieșind din părțile Tirului și Sidonului, a venit Iisus la Marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. Atunci Iisus, luându-l la o parte, din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, S-a atins de limba lui. Apoi, privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatá!, ceea ce înseamnă: Deschide-te! Și îndată urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat și vorbea limpede. Însă Iisus le-a poruncit să nu spună cuiva. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.” Marcu 7, 31–37

28 martie – Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VII, 31-37)

n vremea aceea, plecând Iisus din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“ Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească“.   În aceiaşI zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2020-03-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 9-12)

raţilor, despre voi, deşi vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui, voi, care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor. Dorim dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit, ca să nu fiţi leneşi, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenesc făgăduințele.

Cugetări de suflet mântuitoare

1) Credinţa vie. Dacă Hristos pentru toți a pătimit și a murit, atunci și pentru mine și pentru tine a făcut-o. Dacă El este Mântuitorul tuturor celor ce cred în El cu adevărat, atunci este și Mântuitorul meu și al tău. Cu aceste cugete se va aprinde candela credinței.

Soluția tuturor neliniștilor noastre

Întruparea Mântuitorului este soluția tuturor angoaselor noastre atunci când ne temem că, la marginea posibilei noastre vindecări, n-o să avem și energia necesară vindecării.

Vindecarea începe din interior

Alunecarea noastră înspre tehnologizarea forțată a medicinei cu orice preț, spre medicamentizarea noastră cu orice preț, alunecarea noastră înspre teribilul flagel al vaccinărilor cu orice preț, uneori cu prețul vieții și al sănătății copiilor noștri, atrage de la sine atenția unui fals strecurat în dimensiunea vindecării. 

Dialogul cu Dumnezeu

Lumea, pentru cei care acceptă și cred în Sfânta Scriptură, este strâns legată de existența lui Dumnezeu. Omul a fost creat ca expresie a voinței divine – și el încununează creația ca reprezentant al lui Dumnezeu în lumea pe care Însuși i-a dăruit-o să-L slujească. Din păcate, însă, adesea, omul și-a însușit-o în mod egoist; a stăpânit-o în mod agresiv, consumând-o individualist, ignorând relația cu Dumnezeu și rânduielile Acestuia pentru a se adapta la creație. Ascultarea de Dumnezeu ar fi consolidat relația omului cu Divinitatea şi cu lumea.

Când ni se împlinesc rugăciunile

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. XXXII, Cap. XXXIII, Cap. XXXIV, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 471-472

„Când nu ne-a întrerupt din rugăciune nici o ezitare şi nici vreo deznădejde nu ne-a slobozit încrederea, ci am simțit din însăşi revărsarea rugăciunii că am dobândit ceea ce cerem, să fim si­guri că rugăciunile noastre au fost bine primite de Dumnezeu. Atât va merita să fie auzit şi să obțină cineva, cât va crede că poate fi văzut de Dumnezeu sau că Dumnezeu îi poate da. Domnul nu-şi tăgăduieşte aceste cuvinte: «Când vă rugați, să credeți că veți primi ceea ce cereți şi vi se va da vouă». Ghermanus: Credem că izvo­răş­te dintr-o inimă curată nădejdea că rugăciunile noastre vor fi auzite. Dar noi, a căror inimă este încă înțepată de spinul păcatelor, pe baza căror merite vom putea avea această încredere că vom fi auziți? Isaac: Mărturiile evanghelice şi profetice ne spun că există diferite căi de a fi auzite rugăciunile noastre, determinate de diferitele stări ale sufletului. Va fi auzită rugăciu­nea care porneşte din două inimi unite, precum o dovedesc înseşi cuvintele Domnului: «Dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ pentru tot ceea ce vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu care este în ceruri». Ai şi o altă dovadă de împlinirea rugăciunii, asemă­nată cu un grăunte de muştar: «Dacă veți avea credință cât un grăunte de muştar, veți spune acestui munte: mută-te de aici şi se va muta şi nimic nu vă va fi vouă cu neputință». Este auzită, de asemenea, rugăciunea stator­nică pe care cuvântul Domnului, pentru stăruința ei, a numit-o îndrăzneală: «Acum zic vouă, că dacă nu pentru prietenie, măcar pentru îndrăzneala lui se va ridica şi-i va da cât va avea nevoie». O asemenea roadă o dă şi mila: «Închide mila ta în inima săra­cului, şi ea însăşi se va ruga pentru tine în timpul deznădejdii». Tot o astfel de dovadă o dau şi îndrep­tarea vieții, şi milostenia: «Sfărâ­mă lanțurile neevlaviei, lasă jos greutatea care te apasă». După câteva cuvinte, prin care este mus­tra­tă nevrednicia unui post prea aspru, se spune: «Atunci vei chema şi Domnul te va auzi şi va zice: iată, aici sunt». Uneori, prea multele dureri fac să fie auzite cuvintele, precum se spune: «În durerea mea strigam către Domnul şi m-a auzit», sau: «Nu-l prigoniți pe cel străin, că, dacă va striga către Mine, îl voi auzi, fiindcă milos sunt». Vedeți, aşadar, în câte moduri se obține harul împlinirii rugăciunii; de aceea nimeni să nu-şi piardă nădejdea că va dobândi cele mântuitoare şi veşnice. Privind nenorocirile noastre, putem spune că suntem lipsiți de toate virtuțile pe care le-am amintit, (…) dar oare nu putem să avem măcar îndrăzneală? Şi de aceea, lăsând la o parte orice ezitare şi neîncredere, să stăruim în rugă­ciuni, fiind siguri că prin ele vom obține de la Dumnezeu tot ce cerem.”

27 martie – Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Îndreaptă-ţi spre Domnul inima şi glasul tău !

Până mai ai pe cine numi Învăţătorul meu, Domnul meu, Mântuitorul meu sau Binefăcătorul meu, cu lumină în ochi şi cu fior în inimă, să şopteşti aceste sfinte denumiri şi să te pătrunzi de fiorul lor fericit!

Mărturisindu-ne păcatele, ne vom vindeca de orice boală

Când un om se îmbolnăveşte, într-un fel sau altul, aţi văzut cum caută pe doctor. Uneori şi greşeşte în căutarea lui, apelează la cine nu trebuie, numai şi numai să se facă sănătos. Când corpul este bolnav, aşa de mult doreşte vindecarea! Dar când sufletul este bolnav, de ce nu doreşte vindecare cu aceeaşi tărie şi putere?

Fiecare păcat, o săgeată împotriva lui Dumnezeu

Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu. Toate săgeţile pe care le îndrepţi asupra vieţii oamenilor sau vieţii tale cad asupra lui Dumnezeu. Precum săgeata trece prin ceaţă şi se opreşte în pom, la fel săgeţile tale străbat toate trupurile, toate sufletele, întregul cosmos, ca prin ceaţă, şi se opresc în Pomul Vieţii, în Dumnezeu.

Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului – Părintele Calistrat 26.03.2020

Sfântul Ioan Damaschin, despre fricile bune și cele rele

„Există o limită a suferinței, dar nu și o limită a fricii”, spune un dicton latin. În fața calamităților naturale, a războaielor și dificultăților economice, putem pune, în mod paradoxal, o limită, atunci când acestea se încheie. În fața fricii, însă, ne dovedim arbitrari în gândire, lipsiți de spirit practic, detașați de orice gândire rațională, pradă propriilor noastre emoții, chiar și după ce orice necaz a trecut. De aceea, dincolo de toate necazurile care ne înconjoară, trebuie să învățăm să ne ferim de marele pericol al fricii.

Facă-se voia Ta !

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 252

„Facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. (Matei 6, 10). Ai văzut ce urmare minunată! Ne poruncise să dorim bunătățile viitoare şi să ne grăbim pentru plecarea noastră dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmplă asta şi locuim aici, ne porunceşte să ne dăm toată silința ca să viețuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: Trebuie să doriți cerurile şi cele din ceruri!; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, să prefacem pământul în cer; să trăim pe pământ ca şi cum am trăi în cer; să ne grăbim să facem aşa totul. Şi pentru acestea să-L rugăm pe Stăpânul nostru. Nimic nu ne împiedică să ajungem la viața de­săvârşită a puterilor celor de sus, chiar dacă locuim pe pământ; că e cu putință ca acela care trăieşte aici să facă totul ca şi cum ar şi fi acolo. Cererea aceasta vrea să spună: După cum acolo sus în cer toate se petrec fără de nici o piedică, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calcă, ci pe toate le fac şi cu toții se supun – că sunt puternici în virtute, spune psalmistul, făcând cuvântul Lui (Psalmi 102, 21) -, tot aşa învredniceşte-ne şi pe noi oamenii să nu facem pe jumătate voința Ta, ci să o împlinim în întregime, aşa cum Tu voieşti! Ai văzut că ne-a învățat să fim modeşti, arătân­du-ne că virtutea nu se datorează numai râvnei noastre, ci şi harului de sus? Şi iarăşi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugăm, să ne rugăm şi pentru binele întregii lumi. Că Domnul n-a spus: Facă-se voia Ta în mine sau în noi, ci: Facă-se voia Ta pretutindeni pe pământ, ca să dispară înşelăciunea, să se sădească adevărul, să se stârpească orice păcat, să se întoarcă din nou virtutea, să nu mai fie nici o deosebire între pământ şi cer. Dacă s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus, pentru că pământul ne-ar arăta alți îngeri.”

26 martie – Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Buna Vestire – Părintele Calistrat 25.03.2020

Vestea cea bună şi ziua dăruirii totale a Fecioarei

Miercuri, 25 martie, Biserica sărbătorește Buna Vestire, când a avut loc zămislirea lui Hristos prin puterea şi lucrarea Preasfântului Duh. Într-un imn închinat Născătoarei de Dumnezeu, cântăm: „Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor”. Buna Vestire este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, dată după căderea lui Adam şi a Evei (Facere 3, 15). 

„Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm”

Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca Om, „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, depăşind legile naşterii omeneşti. Evanghelia Sfântului Luca ne pune în lumină legitimitatea cultului preacinstirii Maicii Domnului, deoarece prezintă modul în care Fiul lui Dumnezeu, la plinirea vremii, S-a coborât din ceruri şi S-a întrupat, făcându-Se om deplin, cu trup şi suflet cuvântător. Mai înainte, Dumnezeu a trimis pe îngerul Său la Fecioara Maria ca să-i ceară consimţământul spre a fi mamă Fiului Său. În felul acesta, Dumnezeu a voit ca, după cum o femeie, Eva, a adus moartea în lume, prin neascultare şi revoltă, tot o femeie, Fecioara Maria, să ­participe la dăruirea vieţii, prin ascultare şi supunere faţă de voia Sa.

Buna Vestire (Dezlegare la peşte)

Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Fecioara Maria – Născătoarea de Dumnezeu

„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.” Luca 1, 24-38

25 martie – Buna Vestire [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (I, 24-38)

n zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…“. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa.

Apostolul Zilei: 2020-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Evrei (II, 11-18)

raţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintr-Unul sunt toţi; de aceea, nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: «Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda». Şi iarăşi: «Eu voi fi încrezător în El»; şi iarăşi: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu». Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Pentru că, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Drept aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Că, prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.

Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face

Ne pregătim să întâmpinăm ziua cea mult aș­teptată, aducătoare de bune nădejdi, praznicul Bunei Vestiri, moment de a ne fortifica lupta cu păcatul, de a ne întrema sufle­tește și trupește pe calea Postului Mare, ca urcuș lăuntric către înviere, din păcat la virtute. Sfânta Biserică ne-a rânduit un popas duhovnicesc bine-venit, hrănindu-ne din viața și lumina aproape nepământeană a vieții Fecioarei Maria, care, acum, la sărbătoarea Blago­veșteniei, primește veste de la înger că va zămisli în pântecele ei pe Dumnezeu-Cuvântul, împlinin­du-se astfel prorocia vechi testamentară: „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanoil” (Isaia 7, 14).

Păcate inofensive ?

Săvârșim în viață păcate de tot felul, lăcomie, mândrie, clevetire și câte mai găsim scrise în canoanele Sfinților Părinți. Ele pot fi încadrate în mai multe categorii strigătoare la cer, păcate de moarte, păcate împotriva Duhului Sfânt și așa mai departe. Atunci când un pustnic a fost întrebat care e cel mai mare păcat, el a răspuns: „Cel pe care ești gata să-l săvârșești cât mai curând”. Desigur, spunea asta ca să poată evita orice cădere duhovnicească.

Condiţiile mântuirii: voinţa omului şi harul lui Dumnezeu

La mântuirea omului, deci, contribuie în acelaşi timp atât harul lui Dumnezeu, cât şi voinţa omului. Pe de o parte, harul lui Dumnezeu cheamă, luminează mintea şi inima, iar voinţa conlucrează la deschiderea ochilor şi la curăţirea inimii. Aşadar, mântuirea începe cu harul lui Dumnezeu, se formează de voinţă şi se desăvârşeşte prin har, care o şi încununează.

Domnul mântuieşte pe cei care arată fie şi cea mai mică voinţă de a se mântui

„Adevărat zic ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătoşii care se pocăiesc, fie şi în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul Îşi săvârşeşte misiunea şi pe Cruce. Până la ultima suflare, El mântuieşte pe cei care arată fie şi cea mai mică voinţă de a se mântui.

Minunile sunt răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre

Prin rugăciunile unui simplu preot, în zilele noastre, dar și în vechime, s-au vindecat și se vindecă bolnavii, cedează bolile, în timp ce prin rugăciunea comună, în procesiuni, pe câmpuri, ogoare, grădini și podgorii, se săvârșesc minuni de către Dumnezeu, de către Maica Domnului și de către toții sfinții. Și acestea se întâmplă tot timpul.

„Este vreme de întoarcere către Dumnezeu”

De curând l-am prăznuit pe Sfântul Benedict, un cuvios care a ordonat viața călugărilor din Occident. Numele sfântului acestuia înseamnă „să fii binecuvântat”. Știm că Dumnezeu binecuvântează pe cei care Îl iubesc pe El și poartă de grijă tuturor, indiferent dacă condițiile aparente în care trăim ne-ar îndreptăți poate să fim ispitiți să gândim altfel. Italia este în aceste zile greu încercată din cauza creșterii epidemiei de coronavirus. Pentru a avea o imagine cât mai fidelă a situației de acolo, am vorbit cu Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, care a oferit pe această cale câteva sfaturi credincioșilor români.

„Cinstește pe doctor… căci de la Cel Preaînalt este leacul”

Boala poate fi pedeapsă divină pentru păcate. De exemplu, egiptenii au fost loviți de Domnul cu moarte în vite (Ieșire 9, 3, 6) și bube purulente (9, 9-10), pentru că s-au opus eliberării din robie a fiilor lui Israel. Filistenii au fost și ei pedepsiți cu bube usturătoare (1 Regi 5, 6), pentru că au capturat chivotul și pentru că l-au pus într-un sanctuar idolatru.

Să nu ne pierdem credința

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 408

„…să vedem ce fel de înțelep­ciune cere aici Domnul, înțelep­ciunea şarpelui, ne spune Hristos. După cum şarpele sacrifică totul şi nu se împotriveşte, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot aşa şi tu, de-ar trebui să dai averile, trupul şi chiar sufletul, dă totul, afară de credință. Credința este cap şi rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândeşti iarăşi, cu mai multă strălucire.”

24 martie – Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Mierea de castan, o sursă de substanțe nutritive necesare organismului

Cunoscută și sub denumirea de „mierea călugărului”, mierea de castan este colectată mai des în Muntele Athos decât în orice altă parte a Greciei. Este un tip de miere ușor de digerat, astfel că întregul organism se bucură de beneficiile sale. Mierea de castan conține enzime, oligoelemente și săruri minerale. Gustul său este unul particular, ușor amar și, în același timp, moderat dulce. Are un conținut ridicat de fructoză, zaharoză și conține fier, magneziu, cupru, săruri, mangan, vitamine din grupul B, vitamina C, iod, atsetofen, aminotsetofenon. 

Ciuboțica-cucului, un detoxifiant de sezon

Este cunoscută și sub alte denumiri comune, cum ar fi floarea de primăvară, iarba Sfântului Petru, iarba de paralizie, primula, ostrica și verbosa. Ciuboțica-cucului este utilizată pe scară largă în scop terapeutic, dar și în scopuri decorative, datorită frumuseții florilor sale.

Să ne rugăm pentru sănătatea noastră și a tuturor oamenilor

Ce este slăbănogeala? Muşchii nu îşi mai fac datoria. Atunci, omul nu mai poate să-şi mişte degetele, gâtul, capul, picioarele, nu poate să vorbească, nu poate să mănânce. Şi ai lui îl poartă, îl duc, îl aduc. E o greutate… Toţi ştim că, atunci când cineva între noi este bolnav, este mai greu pentru familie, decât pentru bolnav.

Niciun tratament nu are efect, dacă ignorăm vindecarea sufletului

Importantă este relaţia şi prezenţa ta, aşa încât bolnavul să nu aibă impresia că pândeşti un moment favorabil pentru a pleca să rezolvi alte probleme.

Lumea de acum e doar o umbră a celei viitoare

Lumea cea de acum, cea văzută, e doar o umbră a veacului viitor, duhovnicesc, fără de moarte, a viitorului pământ al celor vii (Psalmi 26, 19). Oare este un lucru raţional să ne lipim de umbră, iar nu de însuşi adevărul, de veacul care va să vină, cel cu adevărat real, şi de ziua cea veşnică?

Noi măsuri privind slujbele și activitățile sociale bisericeşti

Pe baza Ordonanţei militare nr. 1 din 17 martie 2020 şi a Ordonanţei militare 2 din 21 martie 2020, care au stabilit măsuri succesive privind limitarea libertăţii de mişcare şi întrunire a cetăţenilor, ceea ce afectează și viața religioasă publică a credincioşilor, în urma consultării din data de 22 martie 2020 cu Ministerul Afacerilor Interne, vă transmitem următoarele:

Stare de urgență, stare de trezvie

În toată cavalcada de știri și statistici legate de noua maladie cu care se confruntă întreaga lume, bine ar fi să luăm o pauză și să medităm mai profund la rostul vieții noastre pământești, să ne întoarcem la originile omului și să ne reamintim că suferința a devenit o parte din viața lui imediat ce acesta a încetat să asculte de Dumnezeu. Cuvântul durere apare pentru prima dată în Sfânta Scriptură după ce protopărinții noștri au călcat porunca divină. De aceea, fiecare din noi, într-un oarecare moment al vieții, am cunoscut sau vom cunoaște ce e suferința, și nu doar atât: vom fi nevoiți să luptăm cu ea, să o biruim, pentru a ne recăpăta sănătatea, iar apoi să-i căutăm profilaxia, încât să o ținem cât mai departe de noi până ce, într-un final, ne vom adăuga strămoșilor. Deși boala şi moartea ne marchează traiul pământean, să nu uităm, așadar, că dintru început ele nu făceau parte din existența omului, ci au intrat în lume prin păcat. Nimic nu apare mai contrar firii umane create după chipul lui Dumnezeu decât păcatul și moartea. Noi însă ne-am obișnuit și cu păcatul, și cu moartea, considerându-le – în mod eronat – fenomene naturale.

Crucea și urmarea lui Hristos

Postul Mare este timpul specific urcușului nostru duhovnicesc spre bucuria pascală a Învierii Domnului. Noi, creştinii, știm că nu putem ajunge la Înviere decât prin Cruce, pentru că prin jertfa de pe Cruce a lui Hristos am fost izbăviți din păcat, iar prin Învierea Sa am dobândit mântuirea, adică Raiul pierdut prin neascultarea Protopărinților Adam și Eva.

Sentimentul fricii și cugetul Părinților

Pentru a tămădui organismul unui om sau al unei comunități, trebuie să știi, înainte de toate, de ce anume suferă. E limpede că, fără un diagnostic, nu poți administra un tratament. A face altfel, chiar de am fi animați de cele mai bune intenții, riscăm să slăbim anumite sisteme din acel organism, uneori cu consecințe mai grave decât maladia de care suferă. Dar, slavă Domnului, cunoașterea a evoluat atât de mult, încât poate oferi un suport esențial în ceea ce privește diagnosticarea bolilor. Însă, odată cu avântul civilizației umane, s-au înmulțit și diversificat și bolile. Și de aceea apare întrebarea: cum reușim să salvăm un organism care suferă de mai multe boli în același timp? Cum procedăm când acel organism suferă de boli care acoperă două domenii esențial diferite, cum ar fi bolile trupești și bolile sufletești? Desigur că primează boala cea mai gravă și de aici ar trebui începută terapia. 

Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi cei 199 de ucenici ai lui

Sfântul Nicon (†251) era din Neapole, bărbat frumos la chip şi ostaş viteaz în războaie, biruind cu suliţa şi cu sabia acolo unde lupta era mai grea.

Să ne luăm crucea și să-i urmăm lui Hristos

Sfântul Ioan Casian, Aşezămintele mănăstireşti, Cartea a IV-a, Cap. 32-43, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 157-162

„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 38). Însă ai putea spune, poate: cum ar putea omul să-şi poarte crucea necontenit, sau în ce chip trăind cineva ar putea fi răstignit? Ascultă pe scurt lămurirea: Crucea noastră este frica de Domnul. Aşa cum cel răstignit nu mai are putință să-şi mişte mădularele după dorință, tot astfel nici noi nu trebuie să ne mai călăuzim vrerile şi dorințele noastre după ceea ce ne place şi ne încântă pentru moment, ci după legea Domnului, acolo unde ne va țintui ea. Şi precum cel pironit pe lemnul crucii nu se mai uită la cele prezente, nu se mai gândeşte la simțămintele sale, nu mai este chinuit de nelinişte şi de grija zilei de mâine, nu mai este îmboldit de nici o dorință de avere, nu mai este aprins de nici o trufie, de nici o luptă, de nici o pizmă, nu mai suferă pe urma nici unei jigniri prezente, nu-şi mai aminteşte de cele îndurate şi, deşi încă respiră în trup, crede că e mort pentru toate ale lumii, văzul inimii sale fiind îndreptat într-acolo, unde nu se mai îndoieşte că va trece curând, tot aşa şi noi, străpunşi de teama de Domnul, se cuvine să fim morți pentru toate acestea, adică nu numai pentru patimile cărnii, dar chiar pentru cele lumeşti; ochii sufletului vor fi ațintiți într-acolo, unde trebuie să nădăjduim în fiecare clipă că vom porni. În acest fel vom putea avea într-adevăr ucise toate poftele şi îmboldirile trupeşti.”

23 martie – Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2020-03-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica a III-a din Post [a Sfintei Cruci] – Părintele Calistrat 22.03.2020

Prin Cruce Îl descoperim pe Dumnezeu Cel de aproape

Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-38; 9, 1

22 martie – Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-22

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VIII, 34-38; IX, 1)

is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

Apostolul Zilei: 2020-03-22

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IV, 14-16; V, 1-6)

raţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la vreme potrivită. Pentru că orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Acela Care a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut», iar în alt loc se zice: «Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

Ce să faci dacă din camera copilului se aude o muzică asurzitoare ?

Ce să faci dacă, atunci când te rogi, din camera fiului/fiicei se aude o muzică ce te înnebuneşte?

De ce nu are efect certatul copilului ?

Foarte mulți părinți consideră că certatul și țipetele sunt o pedeapsă, și se miră de ce un iritant atât de puternic n-are efect asupra copilului – dar dacă aplici mereu iritanți puternici, copiii încetează să-i mai perceapă.

Cum să se comporte soțul cu soția însărcinată ?

Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, paşnic, iertător şi înţelegător cu soţia gravidă, ca să nască un copil sănătos şi binecuvântat. Să n-o silească la împreunare în zile oprite şi în posturi, să n-o certe sau să o lovească la mânie şi beţie, iar din luna a patra şi chiar din clipa zămislirii copilului să o lase definitiv curată, pentru lauda lui Dumnezeu, pentru pruncul care se va naşte şi pentru cinstea soţiei sale.

Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului

„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, I-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Dar auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.” Marcu 2, 14–17

21 martie – Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-03-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 14-17)

n vremea aceea, trecând, Iisus l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“. În aceiaşI zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2020-03-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (X, 32-38)

raţilor, aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă grea de suferinţe, uneori fiind defăimaţi cu ocările şi cu necazurile îndurate, alteori suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, fiindcă aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere. Nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplată. Voi aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa. Pentru că mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce are să vină va veni şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu.

Boala, credință și Dumnezeul – Părintele Calistrat 19.03.2020

Rugăciunea de noapte este mai folositoare

Să alegeţi oboseala trupească. Să o urmăriţi, să vă deprindeţi trup şi suflet. Viaţa noastră atârnă de voia noastră. Tot ce voim şi întocmai precum voim, putem să trăim. Cel ce face mai multă osteneală pentru Hristos – şi asta se face, de bună seamă, din dragoste dumnezeiască – atrage mai mult har.

Câte rugăciuni să rostim pentru îndeplinirea unei cereri ?

Mai rămâne o întrebare cu privire la rugăciunea citită de un anumit număr de ori patruzeci de zile la rând, cu metanii tot după un anumit număr, după care ar trebui, chipurile, să primeşti ceea ce ceri de la Dumnezeu. Despre aceasta nu pot să zic nimic, căci nicăieri nu mi s-a întâmplat să citesc aşa ceva în rânduielile şi povăţuirile Părinteşti, iar de la mine însumi nu îndrăznesc să zic cu hotărâre nimic.

Bolile sunt o adevărată școală a vieții

Educaţia şi creşterea pe care am primit-o de la vârsta prunciei joacă un rol însemnat în înaintarea noastră duhovnicească.

Fără frică

Nu-mi vine să cred, după 40 de ani de încercări, am auzit, în fine, inima orașului bătând. Eram tot mai convins că trăiesc într-un oraș fără inimă, așa cum sunt toate marile orașe ale lumii. De aceea i-am și împrumutat de nenumărate ori inima mea. Dar ce putea să facă un oraș atât de mare ca București cu o inimă atât de mică? Doar să-și vadă de viața lui, învățând să trăiască fără inimă.

Sfinţii Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit

Aceşti părinţi mucenici au trăit pe când la Constantinopol împărăţeau Constantin şi mama sa Irina (780-802), pe vremea când cetatea Ierusalimului era sub stăpânirea arabilor.