Adesea călătorește omul, fără să știe, pe drumuri pline de fiare sălbatice, sau de ucigași sau de altele ca acestea. Și atunci, îndeobște se arată prin acestea purtarea de grijă a lui Dumnezeu, că-l scapă de la o astfel de pieire, sau că, printr-o pricină oarecare, îl împiedică să pornească la drum, până ce trece fiara cea rea, sau că se întâlnește cu cineva, care-l întoarce din drum. Și iarăși, alteori, un șarpe cumplit zace în drum și nimeni nu-l vede; și nevrând Dumnezeu să cadă omul într-o asemenea ispită, face pe șarpe să șuiere dintr-o dată și s-o pornească din loc, sau să-i iasă înainte târându-se; și văzându-l, omul se mântuiește pe el, ferindu-se.
Citește în continuare ‘Necontenita purtare de grijă a lui Dumnezeu’
Comentarii recente