Credinţa, nădejdea, iubirea şi învierea copilei de 12 ani

Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii amintește două dintre numeroasele minuni pe care le-a săvârșit Mântuitorul Iisus Hristos.

„Familia este locul în care înveți primii pași în viață”

Părintele Arsenie Papacioc a fost unul dintre cei mai înfocați trăitori pentru ­Hristos pe care Bunul Dumnezeu ni i-a dăruit în negurosul şi învolburatul secol XX. În cristalizarea personalității sale de excepție, un rol determinant l-a jucat mediul social, spiritual în care s-a plămădit. Pus în postura de a-şi rememora zorii existenței, Avva Arsenie povestea: „Mă cheamă Papacioc. Pentru că ­străbunicul meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: Popă cu cioc – Papacioc. Dar la ­origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare”.

Cu adevărat Taină dumnezeiască este cununia !

„Prin urmare, şi voi, fiecare să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat”. Cu adevărat, Taină este, şi încă mare Taină: că bărbatul pe părinții lui, adică pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii (pentru a-l aduce pe lume) şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de soție, adică de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi.

Soția dă tonul atmosferei din familie

Dacă soția sau mama este o persoană caldă, calmă, blândă, echilibrată și conciliantă, întreaga familie va fi în armonie, și cu toții – părinți și copii – vor depăși cu ușurință chiar și cele mai mari lipsuri, necazuri și privațiuni, căci dragostea și bunătatea mamei este cea care îi unește și îi ocrotește. Dacă, dimpotrivă, soția și mama este o persoană frământată, tulburată, nereușind să se înțeleagă nici măcar pe ea și cu sine însăși, dacă nu va ști și nu va avea discernământul și calitatea de a aduce liniștea și de a sădi pacea în momentele de tensiune, bucuria și speranța în clipele de încercare, familia întreagă se va afla într-o luptă cu ea însăși, cu fiecare dintre membrii ei și cu ceilalți. O astfel de familie este mult mai vulnerabilă, soții par a nu fi niciodată împliniți și, din acest motiv, devin frustrați, iar copiii, privați de afecțiunea maternă, dezvoltă numeroase temeri și rețineri, defecte și infirmități sufletești.

Pentru ca familia să reziste dificultăţilor vieţii, soţii trebuie să se sprijine unul pe altul

Între bărbat şi femeie nu e vorba despre o relaţie convenţională, ci de o dăruire totală. Da, nici o familie care trăieşte în dragoste şi frică de Dumnezeu nu-şi omoară pruncii. Cred că bărbaţii le împing cel mai adesea pe mame să-şi lepede feţii. Bărbaţii nu-şi respectă soţiile şi de aceea le cer o aşa grozăvie.

Și el este aproapele meu

Ceas de Priveghere și Utrenie. Citită în Sfântul Altar, Sfânta Evanghelie este adusă și așezată în mijlocul naosului, spre închinare, nouă, credincioșilor prezenți. Începem să trecem tăcuți, unul după altul, facem trei închinăciuni și sărutăm Sfânta Carte, ferecată în argint, cu icoana Învierii Mântuitorului în mijloc și cu cei patru Evangheliști pe colțuri, în medalion de email.

Credința ne înalță

„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Și, nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Căci și eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostași, și zic acestuia: Du-te, și se duce, și altuia: Vino, și vine, și slugii mele: Fă aceasta, și face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a mirat de el și, întorcându-Se, a zis mulțimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință. Și, întorcându-se cei trimiși acasă, au găsit sluga sănătoasă.” Luca 7, 1-10 (Vindecarea slugii sutașului)

7 noiembrie – Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-11-07

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 1-6)

n vremea aceea, chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“. Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

Apostolul Zilei: 2020-11-07

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (V, 1-10)

raților, știm că dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. Fiindcă de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna și știind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credință, nu prin vedere – avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să fim cu Domnul. De aceea ne și străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui, pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.