10
nov.
20

O perspectivă eclesială: martiriu și spiritualitate

O perspectivă eclesială: martiriu și spiritualitate Poza 5Trinomul Biserică – Euharistie – Episcop definește reflecția neopatristică privind evul antichității târzii, martiriul fiind trecut în plan secund de artizanii încercării de regăsire a autenticității evanghelice, tradițio­nale a creștinismului primar. Chiar dacă, din acest punct de vedere, martiriul este o formă de exprimare a credinței creștine (preniceene), deter­minată (exclusiv) de presiunea violentă a persecuțiilor și substi­tui­tă odată cu încetarea acestora prin retragerea în pustie a unora dintre membrii Bisericii, totuși, experiența sângeroasă a primilor creștini repre­zintă un resort imuabil al spiritua­lității eclesiale.

Pe de altă parte, cercetările mai mult sau mai puțin explicite despre „spiritualitatea martiriului” – ca în lucrarea La Spiritualité du martyre… jusqu’aubout de l’amour, publicată de Servais-Théodore Pinckaers o.p. în anul 2000 și în studiul lui Jos Janssens: „La spiritualità del martirio nella Chiesa Antiqua” din volumul colectiv Martyrium in multidisciplinary perspective: memorial Louis Reekmans, apărut în anul 1995 – accentuează doar o fațetă a problematicii duhovnicești complexe a acestui fenomen. Consider limitativă sau măcar echivocă expresia „spiritualitatea martiriului”, deoarece cei doi termeni pot fi socotiți identici (i.e. martiriu = spiritualitate). Altfel, spiritualitatea martirică este unul dintre tipurile de spiritualitate creștină alături de cea filocalică, liturgică etc. Însă expresia „spiritualitatea martiriului” este o formulă (ușor) tautologică, fără ca recursul la ea să invalideze rezultatele cercetărilor de genul celor enumerate, însă riscând să producă denaturări în receptarea acestora.

Spiritualitate sângeroasă în cheie eclesială

Odată cu aspectele ascetice și mistice implicate în jertfa creș­ti­nilor, se remarcă valoarea mista­go­gică a martiriului, care face din acesta, mai mult decât una dintre tipurile spiritualității creștine, o experiență totală și integratoare a diverselor componente dintotdeauna ale credinței și vieții Bisericii. Astfel că încadrarea binomului martiriu și spiritualitate într-o perspectivă eclesială înlesneș­te decelarea și relevarea complexi­tății mărturiei sângeroase a primilor creștini.

Integrarea rezultatelor diverselor piste de cercetare asigură depă­și­rea denumirilor sau direcțiilor mai mult sau mai puțin restrictive ale acestora pentru valorificarea multiplelor elemente ale profilului duhovnicesc creștin conturat în persecuțiile anticreștine. Este decisivă tratarea datelor istorice (psihosociale, politice, juridice și culturale), teologice, ascetico-mistice și comunitar-liturgice ale martiriului într-o cheie eclesială suge­rată chiar de modul în care, dincolo de presiunea fatală a persecuțiilor, creștinii trăiesc, suferă și mor biruind duhovnicește, dar nu solitar, ci asemenea și împreună cu Hristos, pentru prieteni sau frați/ surori (în termenii eclesiologici noutestamentari).

Într-o formă implicită, Biserica păstrează neîncetat criteriile coe­renței comunitare ale vieții crești­ne, criterii manifestate cu putere în Liturghie, în taina comuniunii euharistice, numai că, dinspre spiritualitatea ortodoxă, este necesa­ră o descifrare, o punctare explicită a acestora. Or, teologia mistică, re­fe­­rin­du-se în mod direct la încăr­cătura tropică a oricărui fenomen eclesial, poate oferi cadrul recupe­rării unitare a multiplelor valențe duhovnicești ale martiriului. Însă nu se pune problema ignorării struc­turii profund filocalice a spiritualității creștine, ci a redescoperirii unuia dintre principiile intrinseci modului peren de a gândi și de a fi al membrilor Bisericii, evaluându-l dinspre mărturiile primare ale credinței și vieții Trupului lui Hristos.

Paradigma antică a spiritualității martirice

Problematica martirică poate fi urmărită din vremea Bisericii primare, trecând la victimele conflictelor doctrinare din interiorul Bisericii (cu distincția între martiri, denumirea folosită pentru creștinii uciși de necreștini, și mărturisitori, după apelativul distinct creștinilor suprimați de alți creștini) până la neomartiri (a căror mărturie scan­dează secolele XVIII-XX și cel abia început, în contexte socio-politice diverse, fără eludarea vreunui spa­țiu geografic mai mult sau mai pu­țin influențat de creștinism). Față de amploarea la scară istorică a acestui fenomen originar Bisericii lui Hristos, de referință este perioada primelor trei secole de creș­tinism, în care lipsa unei păci exterioare din cauza climatului de incertitudine permanentă, chiar dacă persecuțiile nu s-au succedat fără întrerupere, face să se evi­dențieze caracteristicile martiriului în comunitățile creștine de atunci.

În acest sens, este prioritar recursul la literatura martirică, înțelegând prin această titulatură generică textele care se ocupă special de martiriu în întregul lor – i.e. actele martirice, scrierile Pă­rin­ților apostolici și ale apolo­geților. Însă nu trebuie excluse eventualele referințe la indiciile prezente în alte texte, în literatura martirică amplu reprezentată în secolele posterioare persecuției anticreștine de discursurile și de imnurile care evocau martirii cu prilejul sărbătoririi lor, în anumite situații apelul la conținutul acestora întregind fondul dezbaterii.

Trei trepte ale martiriului

Substratul sângeros al spiri­tualității creștine antice conduce la distingerea a trei trepte ale martiriului: (1) chemarea și pre­gă­tirea, (2) mărturisirea, (3) păti­mirile și moartea (preaslăvirea prin moarte). Accesul la acestea este înlesnit (și) de evoluția cuvintelor μάρτυς, μαρτυρία, μαρτυρεῖν, μαρτύριον în Scripturi și fixarea terminologică în literatura pa­tristică. Sunt capitale nuanțele și accentele caracteristice chemării (i.e. martiriul voluntar; martiriu și sinucidere; fuga de persecuții), pregătirii (i.e. martiriul spiritual), mărturisirii (i.e. confesori; pseudomartiriul ereticilor; apostazie), pătimirilor și preaslăvirii jertfelnice (i.e. moda­litățile de tortură și execuție; botezul ca iniţiere [sacramentum] într-o armată duhov­nicească, serviciul militar al
lui Hristos [militia spiritualis/ Christi]; rânduiala liturgică pri­mară), dar și bazei biblice ale acestora și, nu în ultimul rând, ale recep­­tării ulterioare în diverse segmente ale tradiției (mai cu seamă pe filiera monahală a creș­ti­nis­mu­lui).

Cele două categorii care fac din creștini mai mult decât simple victime ale represiunii păgâne sunt chemarea la și alegerea pentru mar­tiriu indisolubil legate de pre­gătirea (intelectuală, ascetică și sacramental-liturgică) pentru sacrificiu. Următoarea treaptă este mărturisirea, unde principale sunt necesitatea, riscul și conținutul plurivalent ale acesteia. Miezul problemei martiriului este reprezentat de pătimirile și moartea (preaslăvirea prin moarte a) creș­tinilor persecutați. În această privință, percepția creștină asupra suferinței și morții jertfelnice este inspirată de slujirea și imitarea lui Hristos, Domnul martirilor și model de sacrificiu prin excelență (noutestamentar), martiriul realizându-se exclusiv în comuniune cu Hristos și Biserica, în cadrul sacramental definit de asimilarea acestuia Botezului și Euharistiei, precum și printr-o asumare sânge­roasă a principalelor momente ale Liturghiei, și este încheiată de încununarea martirilor prin unirea eternă a acestora cu Hristos, dar și prin nașterea cultului martirilor și a meditației la exemplul lor, provocate de modul în care Biserica a asimilat un real fenomen duhovnicesc de factură comuni­tară.

Întruparea spiritului Bisericii primare

Pe scurt, a vorbi despre martiriu și spiritualitate după exigen­țele unei viziuni eclesiale în­seam­nă, în primul rând, încercarea de a așeza discuția în cadrul genuin al învățăturii asceti­co-mis­tice creș­tine. Concomitent, perspectiva ecle­sială conferă analizei criteriile pentru o sondare din interiorul fenomenului martiric. În fapt, chiar structura eclesială a creștinis­mului primar dă tonul pentru acest tip de abordare, martiriul întrupând tocmai spiritul creștin comunitar al Bisericii primare.

Ziarul Lumina


0 Responses to “O perspectivă eclesială: martiriu și spiritualitate”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Blog Stats

  • 314.048 hits
noiembrie 2020
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Ajunul Bobotezei Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat ce să fac?” cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria De ce aprindem candele înaintea icoanelor? Despre pacat si boala Doamne DUMNEZEU Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Familia Familia creştină Focsani fraților! Hristoase Hristos Icoana Icoanele in cultul ortodox Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Purtarea crucii Rugaţi-vă Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Omul „Părinte

%d blogeri au apreciat: