Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 11.11.2020

Să cerem de la Dumnezeu, cu post și cu metanii, vederea păcatelor noastre

Cu totul sunt prins de grijile omenești, puțin îmi pasă de nevoia sufletului meu! Osândesc cele mai mici greșeli ale aproapelui, fiind eu însumi plin de păcat, orbit de el, prefăcut în stâlp de sare, asemenea femeii lui Lot, neînstare de nicio mișcare duhovnicească.

Patru trepte care-l apropie pe om de Dumnezeu

Prin cugetarea despre Dumnezeu, noi ținem pe Dumnezeu la depărtare de noi. Prin contemplarea lui Dumnezeu, noi scurtăm depărtarea. Prin rugăciune noi, scurtăm și mai mult această depărtare. Dar prin unire cu Dumnezeu în dragoste, depărtarea se scurtează cu totul și o dată cu aceasta și cuvintele și cugetările își pierd rostul.

Cuvântul care zidește … sau osândește ?

Dacă vreți să trăiți bine în viața aceasta, opriți-vă gura de la deșarta grăire. Fericit este omul acela care nu greșește cu limba sa. Pentru că cel ce urăște vorba multă, împuținează răutatea. Și cele bune se varsă de la Domnul prin gura cea tăcută. Omul înțelept iubește tăcerea. Că tăcând, cinstește pe Dumnezeu.

Smerenia și tăierea voii

În stilul specific Patericului, de la avva Pimen a rămas o sentință suspendată, lipsită de orice fel de explicații. „Nu îndeplini voia ta, mai degrabă smerește-te înaintea fratelui tău”. Smerenia este, de departe, una dintre temele centrale ale Patericului, dar abordarea ei nu are în sine nimic sistematic. Nu ni se oferă nicăieri vreo definiție cât de cât completă a smereniei, iar apoftegmele care au aerul că ne spun totuși ce este smerenia nu fac altceva decât să surprindă un anume aspect al smereniei „în lucru”, în manifestările ei. Se pornește parcă de la premisa că știm cu toții ce este smerenia și nu avem altceva de făcut decât să ne șlefuim înțelegerea colțuroasă pentru a ajunge la adevăr.

Cererile către Dumnezeu

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia; și cel care caută găsește; și celui care bate i se va deschide. Și care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, oare îi va da, în loc de pește, șarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El!” Luca 11, 9-13 (Cereți și vi se va da)

11 noiembrie – Sfântul Cuvios Teodor Studitul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-11-11

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 48-59)

is-a Domnul: „De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s’a încredinţat mult, mai mult se va cere. Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va’mplini! Pare-vi-se c’am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de’acum înainte cinci într’o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei“. Dar şi mulţimilor le spunea: „Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie, şi aşa este; iar când vedeţi vântul suflând de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi s’o desluşiţi, dar vremea aceasta, pe ea cum de nu ştiţi s’o desluşiţi? Dar de ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept? Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi temnicerul să te-arunce’n temniţă. Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de-acolo până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban“.

Apostolul Zilei: 2020-11-11

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (II, 1-8)

raților, voi înșivă știți că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică, ci, după ce am suferit și am fost, precum știți, ocărâți în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim în fața voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înșelăciune, ci, după cum am fost socotiți vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredințeze Evanghelia, așa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile, că niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de lingușire, după cum știți, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși puteam să fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos. Noi, însă, am fost blânzi în mijlocul vostru, așa precum o doică îngrijește pe fiii săi; astfel, iubindu-vă, eram bucuroși să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar și sufletele noastre pentru că ne-ați devenit iubiți.